De ce mintim?
"Hulita de unii, negata de altii, invocata in imprejurari dintre cele mai felurite, minciuna are o prezenta cotidiana. Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru punerea in valoare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, pentru a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva sau a ne apara de cineva, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii. Mintim pentru ca sa rezistam. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine. Ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti si frumosi, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns. Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim candid, cu vadita seninatate si inocenta, mintim voit, cu sarg, cu nerusinare. Mintim vinovati sau nevinovati. Mintim pe fata sau mintim pe ascuns. Mintim prin exagerare, adaugare, inventare, dar mintim si prin diminuare, omisiune, tacere. Mintim falsificand sau mintim... adeverind." Constantin Cucos
|