Dumnezeu cel bun -oare?

În prealabil postat de topcat

Ai putea sa imi faci o sinteza, te rog?

Mai, sincer, e cam greu de facut asta. Dar am sa-ti spun pe scurt cam despre ce e vorba in ea.

Cartea e alcatuita din cuvantari schimbate intre Iov, dreptul care sufera, si prietenii lui, care au venit sa-l vada, si care incearca sa-i arate motivele pentru care nenorocirile au venit peste el. La sfarsit ii raspunde Insusi Dumnezeu, dupa care Iov se smereste inaintea Lui, si recunoaste ca nu stie nimic pe langa Dumnezeu. In cei din urma ani ai lui Iov, Dumnezeu ii da mai multe binecuvantari decat avea la inceput.

Te sfatuiesc cu drag sa o citesti, e foarte profunda. Eu am citit-o de cel putin doua ori, folosind traducerea Dumitru Cornilescu a Sfintei Scripturi. [1]

În prealabil postat de naephius

Mai, sincer, e cam greu de facut asta. Dar am sa-ti spun pe scurt cam despre ce e vorba in ea.

Cartea e alcatuita din cuvantari schimbate intre Iov, dreptul care sufera, si prietenii lui, care au venit sa-l vada, si care incearca sa-i arate motivele pentru care nenorocirile au venit peste el. La sfarsit ii raspunde Insusi Dumnezeu, dupa care Iov se smereste inaintea Lui, si recunoaste ca nu stie nimic pe langa Dumnezeu. In cei din urma ani ai lui Iov, Dumnezeu ii da mai multe binecuvantari decat avea la inceput.

Te sfatuiesc cu drag sa o citesti, e foarte profunda. Eu am citit-o de cel putin doua ori, folosind traducerea Dumitru Cornilescu a Sfintei Scripturi. [1]

Aceasta poveste arata numai un Dzeu aleator, care nu are nimic de a face cu ceea ce simte un om. Despre oameni care sufera si spera. Despre oameni care sint deasupra lui, care pot indura mai multe decit el.
Intr-adevar, nu te poti minia pe Dzeu pentru necazurile tale pentru ca nu el ti le-a pricinuit, nu il intereseaza si nici nu poate face nimic.

Dumnezeu simte si El, si Ii pasa de suferintele omului, dar de aici nu rezulta automat ca trebuie sa intervina si sa puna pansament pe ranile omului ori de cate ori acesta sufera. O fiinta buna intotdeauna elimina raul cat de repede poate, cu exceptia cazului cand, facand asta, ar aduce un rau si mai mare sau ar elimina un bine mai mare. O mama nu refuza sa-si duca copilul la operatie pentru ca operatia-l va durea, ci il duce urgent, pentru ca stie ca daca nu-l va duce, acesta va muri.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa scape pe cei ce cred in El din blestemul pacatului, facand din ei fii ai lui Dumnezeu dupa har. Planul lui Dumnezeu cu oamenii nu e sa le aline suferinta ori de cate ori au parte de ea, ci, folosindu-se de suferinta, sa-i caleasca si sa-i faca sfinti, precum El este sfant.

Exista suferinta din pricina mortii intrata in lume in urma pacatulul adamic. Adam si Eva, pacatuind, au adus moarte fizica si spirituala intregii omeniri. Dumnezeu nu putea pur si simplu sa repare greseala lui Adam, sa-i mature pacatul sub covor si sa pretinda ca nimic nu s-a intamplat, pentru ca s-ar fi negat pe Sine, Dreptatea si Sfintenia absoluta, ci, pentru a ne intoarce din nou catre El, adica catre sursa vietii, pacatul din noi trebuia rezolvat. Pacatul a declansat in om legea pacatului si a mortii, care lucreaza in omul natural (neregenerat) fara voia sau controlul lui si-l strica pe dinauntru. Legea pacatului si a mortii are dreptul sa lucreze in om, cerandu-si drepturile de la insasi Legea lui Dumnezeu, care cere condamnarea pacatosului. Astfel, suntem despartiti de Dumnezeu si nu putem face nimic prin noi insine pentru a iesi din aceasta stare. Rezulta ca numai Dumnezeu ne putea ajuta, dar, dupa cum am spus, nu ne putea ierta pur si simplu, pretinzand ca nimic nu s-a intamplat, altfel ar fi fost nedrept. Solutia a fost intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, adica Hristos, Cel prin care am fost creati, si prin care existam. Pentru ca ne-a iubit, a venit sa sufere, sa moara pentru pacatele noastre ispasindu-le in trupul Sau pe cruce, si sa invieze, prin aceasta lucrare Dumnezeu rezolvand pacatul nostru si deci avand dreptul sa desfiinteze in mod drept in noi, cei credinciosi intru Hristos, legea pacatului si a mortii, aducanu-ne din nou in comuniune cu El, cu Viata. In cei care il au pe Hristos locuind in ei, prin credinta, nu mai lucreaza legea pacatului si a mortii, ci legea Duhului de viata, care ii curateste si ii sfinteste, aducandu-le viata, din morti cum erau. In toti cei ce nu cred in Hristos lucreaza legea pacatului si a mortii, care-i desparte de Dumnezeu aici pe pamant, si-i va desparti definitiv si irevocabil si in vesnicie (dupa moartea fizica).

În prealabil postat de naephius

Dumnezeu simte si El, si Ii pasa de suferintele omului, dar de aici nu rezulta automat ca trebuie sa intervina si sa puna pansament pe ranile omului ori de cate ori acesta sufera. O fiinta buna intotdeauna elimina raul cat de repede poate, cu exceptia cazului cand, facand asta, ar aduce un rau si mai mare sau ar elimina un bine mai mare. O mama nu refuza sa-si duca copilul la operatie pentru ca operatia-l va durea, ci il duce urgent, pentru ca stie ca daca nu-l va duce, acesta va muri.

Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa scape pe cei ce cred in El din blestemul pacatului, facand din ei fii ai lui Dumnezeu dupa har. Planul lui Dumnezeu cu oamenii nu e sa le aline suferinta ori de cate ori au parte de ea, ci, folosindu-se de suferinta, sa-i caleasca si sa-i faca sfinti, precum El este sfant.

Exista suferinta din pricina mortii intrata in lume in urma pacatulul adamic. Adam si Eva, pacatuind, au adus moarte fizica si spirituala intregii omeniri. Dumnezeu nu putea pur si simplu sa repare greseala lui Adam, sa-i mature pacatul sub covor si sa pretinda ca nimic nu s-a intamplat, pentru ca s-ar fi negat pe Sine, Dreptatea si Sfintenia absoluta, ci, pentru a ne intoarce din nou catre El, adica catre sursa vietii, pacatul din noi trebuia rezolvat. Pacatul a declansat in om legea pacatului si a mortii, care lucreaza in omul natural (neregenerat) fara voia sau controlul lui si-l strica pe dinauntru. Legea pacatului si a mortii are dreptul sa lucreze in om, cerandu-si drepturile de la insasi Legea lui Dumnezeu, care cere condamnarea pacatosului. Astfel, suntem despartiti de Dumnezeu si nu putem face nimic prin noi insine pentru a iesi din aceasta stare. Rezulta ca numai Dumnezeu ne putea ajuta, dar, dupa cum am spus, nu ne putea ierta pur si simplu, pretinzand ca nimic nu s-a intamplat, altfel ar fi fost nedrept. Solutia a fost intruparea lui Dumnezeu Cuvantul, adica Hristos, Cel prin care am fost creati, si prin care existam. Pentru ca ne-a iubit, a venit sa sufere, sa moara pentru pacatele noastre ispasindu-le in trupul Sau pe cruce, si sa invieze, prin aceasta lucrare Dumnezeu rezolvand pacatul nostru si deci avand dreptul sa desfiinteze in mod drept in noi, cei credinciosi intru Hristos, legea pacatului si a mortii, aducanu-ne din nou in comuniune cu El, cu Viata. In cei care il au pe Hristos locuind in ei, prin credinta, nu mai lucreaza legea pacatului si a mortii, ci legea Duhului de viata, care ii curateste si ii sfinteste, aducandu-le viata, din morti cum erau. In toti cei ce nu cred in Hristos lucreaza legea pacatului si a mortii, care-i desparte de Dumnezeu aici pe pamant, si-i va desparti definitiv si irevocabil si in vesnicie (dupa moartea fizica).

Desigur, totul poate fi prezentat in forme care sa atraga. Dar cind iei la maruntit ceea ce spui nu sta deloc la o judecata rationala.
De exemplu, pe mine ma depaseste total urmatorul rationament: Dzeu este un zeu universal, care ii judeca pe toti, toti sintem urmasii lui Adam deci pacatosi prin definitie, dar isi trimite fiul intr-un singur loc pe lume. Hristos este fiul sau, de fapt el este Dzeu, stie ca e nemuritor, dar se preface ca e muritor, ca moare pentru noi.
Spui ca cei ce nu cred in Hristos sint despartiti de Dzeu si dupa moartea fizica, desi multora nu le-a dat ocazia sa il cunoasca.
Sint foarte multe contradictii peste care, chiar daca mi-as dori sa ajung la Dzeu, nu pot sa trec. M-as insela pe mine insumi.

În prealabil postat de topcat

Desigur, totul poate fi prezentat in forme care sa atraga. Dar cind iei la maruntit ceea ce spui nu sta deloc la o judecata rationala.
De exemplu, pe mine ma depaseste total urmatorul rationament: Dzeu este un zeu universal, care ii judeca pe toti, toti sintem urmasii lui Adam deci pacatosi prin definitie, dar isi trimite fiul intr-un singur loc pe lume. Hristos este fiul sau, de fapt el este Dzeu, stie ca e nemuritor, dar se preface ca e muritor, ca moare pentru noi.
Spui ca cei ce nu cred in Hristos sint despartiti de Dzeu si dupa moartea fizica, desi multora nu le-a dat ocazia sa il cunoasca.
Sint foarte multe contradictii peste care, chiar daca mi-as dori sa ajung la Dzeu, nu pot sa trec. M-as insela pe mine insumi.

Iisus Hristos se prezinta pe Sine ca fiind Fiul omului si Fiul lui Dumnezeu, deci avand doua naturi (firi): una omeneasca, alta dumnezeiasca. Era atat om, cat si Dumnezeu in acelasi timp. Fiind Dumnezeu adevarat, nascut din vesnicie din Tatal, a luat trup muritor ca al nostru, ispasind in el (in trup), prin suferintele si moartea Sa, pacatele noastre. El nu putea muri cu natura (firea) Sa dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeu nu poate muri, ci a murit cu trupul Sau, in trupul Sau fiind ispasita pedeapsa pentru pacatele noastre. Viata noua, duhovniceasca, ca efect al mortii si invierii Lui vine in toti cei ce cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. In cei ce n-au credinta nu lucreaza Duhul Sfant, adica ei nu beneficiaza de efectele mortii si invierii Fiului lui Dumnezeu, ramanand despartiti de Dumnezeu. Necrezand in Hristos, jertfa Lui nu are nici un efect transformator in viata lor.

Prin cei care nu cred in Hristos ma refer la cei care au auzit de El, nu despre cei care nu au auzit, pentru ca, bineinteles, nu poti crede daca n-ai auzit. Cat despre cei care nu I-au auzit Evanghelia, Dumnezeu stie cum ii va judeca. In orice caz, un criteriu dupa care ii va judeca pe cei ce n-au auzit-o este Legea Morala scrisa de El in toti oamenii, despre care marturiseste Sfanta Scriptura.

În prealabil postat de naephius

Iisus Hristos se prezinta pe Sine ca fiind Fiul omului si Fiul lui Dumnezeu, deci avand doua naturi (firi): una omeneasca, alta dumnezeiasca. Era atat om, cat si Dumnezeu in acelasi timp. Fiind Dumnezeu adevarat, nascut din vesnicie din Tatal, a luat trup muritor ca al nostru, ispasind in el (in trup), prin suferintele si moartea Sa, pacatele noastre. El nu putea muri cu natura (firea) Sa dumnezeiasca, pentru ca Dumnezeu nu poate muri, ci a murit cu trupul Sau, in trupul Sau fiind ispasita pedeapsa pentru pacatele noastre. Viata noua, duhovniceasca, ca efect al mortii si invierii Lui vine in toti cei ce cred ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. In cei ce n-au credinta nu lucreaza Duhul Sfant, adica ei nu beneficiaza de efectele mortii si invierii Fiului lui Dumnezeu, ramanand despartiti de Dumnezeu. Necrezand in Hristos, jertfa Lui nu are nici un efect transformator in viata lor.

Prin cei care nu cred in Hristos ma refer la cei care au auzit de El, nu despre cei care nu au auzit, pentru ca, bineinteles, nu poti crede daca n-ai auzit. Cat despre cei care nu I-au auzit Evanghelia, Dumnezeu stie cum ii va judeca. In orice caz, un criteriu dupa care ii va judeca pe cei ce n-au auzit-o este Legea Morala scrisa de El in toti oamenii, despre care marturiseste Sfanta Scriptura.

Mi-e greu sa inteleg ce simte un nemuritor care a luat un trup muritor, n-am trecut niciodata prin asta.
De ce a fost nevoie ca pe unii sa incerce sa ii ajute trimitindu-l pe chiar fiul sau si pe altii sa ii lase cu legea morala scrisa in ei?

În prealabil postat de topcat

Mi-e greu sa inteleg ce simte un nemuritor care a luat un trup muritor, n-am trecut niciodata prin asta.
De ce a fost nevoie ca pe unii sa incerce sa ii ajute trimitindu-l pe chiar fiul sau si pe altii sa ii lase cu legea morala scrisa in ei?

Toti oamenii vor fi judecati dupa faptele lor. Ma tem sa nu cad in eroare facand afirmatii despre cei care n-au auzit Evanghelia, pentru ca Sfanta Scriptura nu ne spune aproape nimic despre ei. In orice caz, Mantuitorul a poruncit ucenicilor Sai, si prin ei, Bisericii Sale, despre care afirma ca "portile locuintei mortilor n-o vor birui", sa propovaduiasca Evanghelia la toti oamenii. Sfanta Scriptura spune ca Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa ajunga la cunostinta adevarului. Mai stim tot din Scriptura ca sfarsitul lumii nu va veni pana cand nu vor auzi toti Evanghelia.

Chiar daca nu stim totul despre modul in care va judeca Dumnezeu pe cei ce au auzit Evanghelia, stim din Scriptura ca judecata Lui e potrivita cu adevarul. Deci, in orice caz, Dumnezeu nu va fi nedrept la judecata, pentru ca El e Adevarul si in El nu exista minciuna, El nu se poate desfiinta pe Sine.

*pe cei ce nu au auzit Evanghelia

Am inteles mesajul, dar iarasi, nu pot sa nu ma gindesc ca Biblia se vroia o carte universala, la fel ca Dzeu.
Totusi, ce te face sa crezi ca judecata finala, cea dreapta, va fi cea buna? Nu m-as baza pe dreptatea sa de pina acum...