EREZIILE romano-catolice

[ioan67]

Unui catolic ii va fi fiind, poate, mai greu sa inteleaga ca moastele sunt vii. Poate nu intamplator voi folositi piatra, acolo unde noi folosim uleiul si culoarea.
Si cred ca va e greu (sa fiu iertat daca dau prost cu erminia) intrucat Dumnezeu e pentru voi undeva departe, foarte departe.... La voi e o prapastie mult mai infricosatoare intre Cer si pamant. M-am speriat cand am sesizat ca in teologia dvs. Dumnezeu e cu totul zavorat intr-un turn de fildes. M-am caznit mult sa pricep de unde vine neintelegerea asta si cred ca pot spune cu oarece speranta de plauzibilitate: din prea multa mintosenie, maestre! Din prea multe ziduri de elucubratii tantose, pe linia solidei (de piatra!) inclinatii spre edificiul rationalist, scolastic etc.
Aveti atatea ziduri de carturarie si de ordine omeneasca in afacerea numita de voi, bombastic si cu ifose, Dumnezeu incat nici pic de umbra nu mai vine de Sus... Va imbatati cu propriile cugetari despre Dumnezeu. Dar inauntru pic de umbra sfanta! Doar licuriciul propriilor teste, adesori remarcabile, cum de nu! Nu spun ca sunteti prosti, spun chiar ca sunteti excesiv de axati pe desteptaciune si pe rigoare. Pricepeti unde bat?

Noi insa, rasaritenii astia dedati la poezie si greseli, acceptam fara prea mari ifose limitele si prostia. Nu ne plac, dar le intelegem ca dat si luptam cum putem cu ele, uneori fara prea mari succese. Dar nadajduim in Lumina, iar nu in flacaruia mintii nu stiu caror cugetatori...

Tocmai de aceea suntem mai aproape de intelesul si trairea acestei expresii pe care voi o clasati, cumva, la chestii printre alte mii de chestii: natura teandrica a Bisericii.
Intelegem ca unghia unui sfant nu e moarta. Intrucat desi ea se vede, in parte, aci pe pamant de fapt se prelungeste in Cer! Si cum Cerul este Viu, maestre, cum mai putem oare sa afirmam ca unghia sfantului este moarta? Cu atat mai putin am putea sa afirmam asta despre capul sfantului sau despre orice alta parte a trupului sau.
Tocmai din acest motiv, colegule, zicem ca Biserica e Una, vazuta si nevazuta. Nu le vedem separate, ci in unitate. Asa cum daca vedem doar chipul vreunui om nu zicem ca am vazut un craniu sau vreun decapitat ci, zicem simplu, ca iata, am vazut un om. Desi noi ii percepem cu simturile doar chipul. Credem asa in intreg, in unitate, iar nu doar in analitica despartitura pe care, la o adica, o poate opera mintea cea chirurgicala.

Din acelasi motiv credem ca si icoanele sunt vii. Nu doar ca sunt o poarta spre Cer, nu doar ca ele contin simboale, cum ziceau sfintii din Vechime, dar pur si simplu spunem ca sunt vii; si tocmai de aceea noi le vorbim si, poate veti rade, uneori ne vorbesc si ele. Avem asadar un dialog neincetat cu moastele si cu icoanele.
Vi se pare curios?
Ei bine, atunci aveti decenta sa nu ne mai spuneti ca vorbim cu mortii, cata vreme noi cunoastem ca vorbim cu viii. Nu ne reprosati, impreuna cu amicul dvs., ca pupam moastele sfintilor, cata vreme noi primi viata atunci cand sarutam, cu bucurie si sfant cutremur, partea vazuta a Celui Nevazut!
Oare nu pricepeti cum vine asta? Nici o problema. Puteti veni in Biserica noastra, puteti invata mestesugul nostru de a trai in Hristos, simultan pe pamant si in Cer si atunci, spre bucuria dvs. negraita (pe care v-o doresc!) veti face aceeasi descoperire minunata ca si noi: veti vorbi cu Cerul asa cum noi, forumistii, vorbim intre noi. Sau chiar mai direct!
Va doriti asta?
Sunteti liber sa practicati. Cine va opreste, de fapt?

[AlinB]

Hai sa nu o dam in poezii din alea care la capat au o bata pentru capul aproapelui.

Copacel a zis o tampenie, ca moastele ar putea sa-si ia picioarele la spinare daca nu le convine unde stau.
Ceva miracole intre realitate si pilda avem, care prost intelese de o minte mai usuratica ar putea duce la astfel de afirmatii, da' reactia unui om normal la astfel de 'logica' nu e departe de cea a lui Adrian.

Cateodata, frate Ioane esti de speriat cu usuratatea care o iei pe uleiul unora de pe aici - nu dau nume, se stiu.

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

... moastele ar putea sa-si ia picioarele la spinare daca nu le convine unde stau.

.......???...........!! Daca asta crede Copacel, apai, sa fiu iertat......

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Hai sa nu o dam in poezii din alea care la capat au o bata pentru capul aproapelui.

Care poezii, Aline si care bata? Iar pricepi stramb?
Pai uite, daca scrijelelile mele te baga in sparieti, daca ce am scris eu ti se pare poezie, ce vei zice despre aceasta? Ia aici poezie adevarata si minuneaza-te!

*

Amintiti-va rugaciunile de multumire de dupa Sfanta impartasanie: "Ci mai vartos intra intru alcatuirea madularelor mele si intru toate incheieturile, in pantece si in inima, arde spinii tuturor pacatelor mele... incheieturile le intareste cu oasele dimpreuna; numarul drept al celor cinci simturi il lumineaza".

Daca vom intelege in acest fel legatura dintre trupul lui Hristos si trupul nostru, vom pricepe de ce pentru credinciosi mormintele sfintilor nu sunt acelasi lucru ca locul unde este cinstit un oarecare om de seama. In mormintele sfintilor se ascunde harul.
Una din doua: ori nu credem deloc, in nimic, ori credem in agonisirea Duhului Sfant de catre toata fiinta noastra - atunci si trupurile sfintilor vor fi pentru noi sfinte. De credem ca putem primi harul lui Dumnezeu nu numai cu sufletul, ci si cu trupul, vom intelege si cuvintele pe care le-am citat din Ioan Gura de Aur mai inainte: "Deschide ochii credintei si priveste la puterea lui Dumnezeu care este in ele, la harul Duhului care le imbraca, la slava luminii ceresti care le inconjoara". Este limpede ca pentru noi acele oase, tarana aceea vor fi de pret nu pur si simplu ca ramasite pamantesti ale unor oameni dragi, ci ca vase pline de har: "cinstitele tale moaste ca pe un vas al harului plin, care se revarsa, ni le-ai lasat".

Asadar, Biserica Ortodoxa ne invata ca scopul omului intai-zidit se atinge prin harul lui Dumnezeu, ce se arata prin trupurile sfintilor si prin moastele lor. La Macarie Egipteanul se vorbeste mult despre faptul ca sfintii dobandesc Duhul Sfant al lui Dumnezeu nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

De aceea, pentru noi dumnezeiestile slujbe nu inseamna doar adunarea a doi sau trei in numele lui Dumnezeu - nu e asa de simplu, gata, ne-am adunat si putem savarsi deja slujba. Centrul cultului e Sfanta Euharistie. Daca dumnezeiestile slujbe sunt savarsite de catre noi, oameni intinati, pacatosi, si credem ca in conditiile acestea se savarseste cu adevarat prefacerea Sfintelor Daruri si ca atunci cand ne impartasim cu Sfintele Taine avem cu adevarat inaintea noastra Trupul Domnului si Sfantul Lui Sange, ce oare ne da aceasta incredintare? Poate ca deseori suntem numai cu trupul in biserica si nu ne rugam deloc, poate ca nu se roaga nici preotul savarsitor al Tainei, si cu toate astea credem ca Taina se savarseste.

Trebuie sa ne amintim ca Biserica este intai de toate Biserica Cereasca si ca savarsind Euharistia o savarsim in numele intregii Biserici ceresti si pamantesti, in numele sfintilor, care cu nevointa cea buna s-au nevoit, si mai intai de toate in numele Maicii lui Dumnezeu. Si preotul ce savarseste prefacerea darurilor crede ca ea se savarseste nu datorita meritelor lui si a rugaciunilor lui, ci in numele intregii Biserici ceresti: "inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare pentru (adica in numele - n.a.) cei adormiti intru credinta: Stramosi, Parinti, Patriarhi, Proroci, Apostoli, Propovaduitori, Evanghelisti, Marturisitori, Pustnici si pentru tot sufletul care s-a savarsit intru buna credinta; mai ales pentru Preasfanta, Preacurata, Preabinecuvantata Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si Pururea Fecioara Maria" - asadar, preotul se roaga aici in numele celor pe care el insusi ii cheama mereu in rugaciunea sa.

In esenta, pentru cei ce nu cred in sfinti si intreaba: "Dar cum se poate sa ne rugam sfintilor, sa le adresam cereri?" nici nu se poate pune problema Tainelor, nici macar a dumnezeiestilor slujbe in general. Daca nu am avea impartasire cu sfintii ca si cu niste madulare vii ale Bisericii, n-ar putea exista nici Trupul lui Hristos, nici Biserica si nici Tainele. In Biserica Pamanteasca sunt si acum alesi, poate ca ei se afla si printre noi, insa noi nu-i stim. Prin rugaciunile lor avem plinatatea vietii bisericesti. Daca pentru noi toate acestea nu sunt doar vorbe, este de inteles pricina pentru care Liturghia s-a savarsit si se savarseste pe moaste inca din catacombe si de ce al Cincilea Sinod Ecumenic a intarit acest obicei. Crestinii au crezut dintotdeauna ca sfinte nu sunt doar sufletele, ci si trupurile dreptilor, si al Saptelea Sinod Ecumenic a hotarat ca fara antimis cu particica din sfinte moaste sa nu se poata sfinti biserica.

Avem nu numai suflet, ci si trup, si trebuie sa ne rugam impreuna cu cei ce au avut la randul lor trup, l-au sfintit si ni l-au lasat noua. Trupurile lor au ramas si pentru noi, si putem capata ajutor nemijlocit de la trupurile acestea. Daca credem in minunile Domnului si ale sfintilor Lui, daca credem ca prin trupurile si chiar prin hainele lor s-au savarsit minuni, vom intelege de ce credinciosilor le sunt dragi pana si lucrurile sfintilor.

Problema este ca in vremea de acum am uitat de toate acestea, nu mai intelegem nimic asa cum trebuie, ni se pare ca trupurile noastre sunt o treaba, iar sufletele noastre cu totul alta - si asta desi avem ca exemplu viata lui Iisus Hristos si vietile sfintilor. Trupurile sfintilor sunt chezasia a ceea ce savarsesc cu noi dumnezeiestile slujbe. Trupul nostru este frumusete zidita dupa chipul lui Dumnezeu, si poate fi la fel de sfant si de nestricacios ca sufletul. Daca ne vom aduce aminte ca pacatul e stricaciune, daca, pe de alta parte, vorbim de stricaciunea sufletului, este cazul sa vorbim si de stricaciunea sau nestricaciunea trupului. Intr-o rugaciune dinainte de impartasanie citim: "O, infricosata taina! O, buna mila lui Dumnezeu! Cum eu, fiind tina, ma impartasesc cu dumnezeiescul Trup si Sange, si ma fac fara stricaciune". "Tina" - asta se spune nu despre suflet, ci despre trup.

In mod asemanator, si botezul face nestricacios nu numai sufletul, ci si trupul. Acum vom intelege, poate, ce inseamna expresia "moaste nestricate", "oase nestricate". Iar pentru omul care s-a rupt de Biserica ea poate reprezenta o sminteala la fel cum pentru multi poate parea smintitoare rugaciunea de cerere a curatiei care se face la savarsirea Tainei cununiei - dar curatia nu presupune neaparat fecioria. Dar daca abordati lucrurile acestea din alta perspectiva, din perspectiva bisericeasca, veti vedea ca noi, care avem trup, trebuie sa-l facem impreuna-slujitor lui Dumnezeu, si daca e sa vorbim despre nestricaciunea sufletului, atunci lucrarea pentru care a venit Hristos este refacerea chipului lui Dumnezeu si in trup. Pentru noi este ceva de neinteles atunci cand, la prohodirea unui prunc, Biserica se roaga pentru el ca pentru un "nestricat". Cum adica "nestricat"? Doar o sa putrezeasca! Da, dar va veni vremea, va veni ceasul in care toti cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu... si vor iesi (In. 5, 28-29); atunci va invia si trupul pruncului cu pricina si se va arata "nestricat". Cum va invia sufletul, asa va invia si trupul. De obicei, noi, rationalisti fiind, nu intelegem asa nestricaciunea trupului.


Trupul nostru e stricacios in sine, si e nevoie de altceva -de sfintenie - pentru a-l face nestricacios. Se poate vorbi de nestricaciunea sufletului si a trupului, insa aceasta este lucrare dumnezeiasca, si sfintenia sta in faptul ca Domnul ne daruieste aceasta nestricaciune - "haina de nunta". Noi nu avem aceasta haina, si ne rugam ca sa o primim: "Camara Ta, Mantuitorule, o vad impodobita, si haina nu am ca sa intru intr-insa..." Si noi avem inca o haina - trupul, pe care suntem datori sa il luminam si sa-l inaltam pana la suflet, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Daca respingem cinstirea sfintelor moaste, trebuie sa respingem tot crestinismul, pentru ca altfel rugaciunile noastre de la slujba inmormantarii sunt hulitoare: "Cel ce cu mana dintru nefiinta m-ai zidit si cu chipul Tau cel dumnezeiesc m-ai cinstit, iar pentru calcarea poruncii iarasi m-ai intors in pamant, din care am fost luat, la cel dupa asemanare ma ridica, cu frumusetea cea dintai iarasi impodobindu-ma".

Firea noastra este alcatuita din suflet si trup. Trebuie sa ne ingrijim de suflet, si daca acesta va deveni mai curat si mai bun, atunci si trupul se va curati. Cand veti incepe sa ganditi asa, veti putea intelege si acea rugaciune de dupa impartasanie in care se vorbeste mult de trup.

Asadar, Biserica a randuit cinstirea sfintelor moaste in primul rand pentru ca ele sunt "vase pline de har" si in al doilea rand pentru ca ele sunt chezasia faptului ca sfintii sunt impreuna cu noi nu doar cu sufletul, ci si cu trupul.

Sfantul Serghie Meciov
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/credint...lor-69905.html

[AlinB]

Citeste in context frate, nu pe sarite, ce a zis Adrian si de ce, si lucrurile se vor limpezi de la sine.
Avem destui care anii si miiile de postari facute si citite pe forumul asta nu i-a clintit deloc din ale lor, despre el nu s-ar putea spune acelasi lucru.

[DragosP]

Miadat doo lacrime.

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Citeste in context frate, nu pe sarite, ce a zis Adrian si de ce, si lucrurile se vor limpezi de la sine.
Avem destui care anii si miiile de postari facute si citite pe forumul asta nu i-a clintit deloc din ale lor, despre el nu s-ar putea spune acelasi lucru.

Pai nu, ca asta o postasem pentru tine, ca te luasi de poezie.
Si ca sa fiu sigur ca avem o platforma comuna in cestiunea cu moastele.

[Igor_Paslusnik]

Reamintim cele 26 de mari erezii ale mişcării romano-catolicismului :

1. primatul papal (supremaţia papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greşi).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepţie, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanţialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoţilor.
9. indulgenţele.
10. lumina şi harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinţilor.
12. infanţii fără euharistie şi mirungere.
13. euharistia fără spovedanie.
14. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
15. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
16. inovaţia postului.
17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.
18. repetarea Liturghiei pe acelaşi altar de mai multe ori pe zi şi prescurtarea ei la 40 minute.
19. euharistia în buzunar.
20. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
21. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanităţii: Cruciadele şi "Sfânta" Inchiziţie.
22. adorarea inimii lui Hristos şi-a Preacuratei.
23. statuile.
24. uniaţia (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
25. ecumenismul.
26. scolasticismul, implicit fabricarea şi acceptarea oricărei inovaţii.

Deci cum să accepte Biserica aşa ceva? Aceste practici nu existau în Biserica Primară... A primului mileniu...

Doamne vindecă-i şi readu-i în Biserică, pe frăţiorii risipitori şi oiţele pierdute în minciună, eres şi înşelare, ca să se poată mântui.

Doamne miluieşte.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.

Asta nu se practica si la noi? Bunicii mei sunt veri de gradul al 3-lea, si s-au casatorit fara probleme.

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Asta nu se practica si la noi? Bunicii mei sunt veri de gradul al 3-lea, si s-au casatorit fara probleme.

Verii de gradul al 3-lea nu sunt rude de gradul 3. De exemplu verii de gradul 1 sunt rude de gradul 4. Deci verii de gradul 3 sunt rude foarte indepartate.
http://legeaz.net/dictionar-juridic/gradele-de-rudenie
P.S. Verii de gradul 3 sunt rude de gradul 8, se pot casatori fara vreo problema.