Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[cristiboss56]

http://www.crestinortodox.ro/dreapta...u-impartasanie

[cristiboss56]

http://www.parohiamacin4.org/impartasanie.htm

În prealabil postat de Fani71

Va recomand scrierile parintelui Alexandru Schmemann, mai ales cartea lui despre Liuturghie, Euharistia - Taina Imparatiei. Vorbeste acolo despre sensul liturghiei si despre impartasanie.

Am gasit un site dedicat Pr. A. Schmemann, in care apar fragmente din jurnalul acestuia, care a fost tradus si publicat de sotia sa. Iata un fragment despre ortodoxie:

„Criza istorica a Ortodoxiei".
Din punct de vedere istoric, Ortodoxia a fost dintotdeauna mai mult decât o biserică, şi anume, o lume ortodoxă, un fel de univers ortodox. Orice schimbare de situaţie generează în această lume o reacţie negativă, o negare a schimbării, o reducere a ei la rău, la ispită şi la constrângere demonică. Această reacţie nu se datorează loialităţii, credinţei sau dogmei - care rămân aceleaşi, indiferent de schimbări, în realitate, lumea ortodoxă nu mai este atât de interesată de dogme sau de conţinutul credinţei. Este mai degraba o negare a schimbarii ca mod de viata. O noua situatie este rea tocmai petnru ca este noua. Această negare a priori nu permite o înţelegere a schimbării, o evaluare a ei în contextul credinţei, o „întâlnire" realistă cu ea. Renunţare şi negare, nu înţelegere, întrucât lumea ortodoxă s-a schimbat şi se schimbă în mod inevitabil, trebuie să recunoaştem drept prim simptom al crizei, o schizofrenie profundă, care a pătruns mentalitatea ortodoxă: viata intr-o lume ireala, inexistenta, caracterizata drept reala si existenta. Conştiinţa ortodoxă n-a remarcat căderea Bizanţului, reformele lui Petru cel Mare, revoluţia; n-a remarcat revoluţionarea gândirii, a ştiinţei, a modului de viaţă... Pe scurt, n-a remarcat istoria. Această negare a semnificaţiei procesului istoric n-a slujit cauza ortodoxiei, în loc să înţeleagă schimbarea, şi în acest fel, să vină în întâmpinarea ei, ortodoxia s-a văzut copleşită de ea. Oamenii s-au refugiat la Sf. Părinţi, Typikon, catolicism, elenism, spiritualitate, un mod de viaţă bine definit, oriunde altundeva. In mare parte s-a fugit Să fugi sau să negi este mai drastic decât să afirmi. Este mai uşor să te agăţi de vechiul calendar, de litera legii, de teamă şi de o defensivă furibundă. Această luptă cu istoria, care îşi urmează cursul în mod inevitabil, provine din incapacitatea de a ajunge la o intelegere cu antinomia esentiala a crestinismului: "in aceasta lume, dar nu din aceasta lume" şi de a înţelege că lumea ortodoxă este din această lume. Proclamarea acestui lucru ca absolut constituie o trădare. Plătim preţul crizei ortodoxiei pentru că am creat atât de mulţi idoli, sute de idoli. Nu am integrat niciodată lumea noastră ortodoxă în „imaginea trecătoare a lumii". Acum când această lume ortodoxă se distruge, încercăm să o regenerăm. Suntem preocupaţi de soarta multor patriarhale, de supravieţuirea muntelui Athos; ne ocupăm de Bizanţ şi de textele bizantine, atât de importante pentru teologi. Suntem înghiţiţi de multe jurisdicţii, toate etalând diferite canoane, încercăm să cucerim occidentul cu ceea ce avem mai slab în moştenirea noastră. Această aroganţă, mulţumire de sine şi acest triumfalism pompos sunt înfricoşătoare. Şi poate că cel mai înspăimântător este faptul că prea puţini oameni văd, simt şi ştiu asta. Oamenii sunt îngroziţi de decăderea lumii, dar nu îndeajuns de mult de cea a ortodoxiei. Condamnam ereziile, incalcarea canoanelor, pacatele altora, si toate acestea, intr-o perioada in care esenta ortodoxiei, Adevarul ei, ar putea fi auzite poate pentru prima data in istorie ca o salvare.
Ceea ce ne rămâne este să credem că Dumnezeu nu poate fi pângărit. Ceea ce rămâne este aceeaşi întrebare chinuitoare: Ce-i de făcut?
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Alexander_Schmemann.htm

Intrebare: in ce masura ne reprezinta pe fiecare Pr. Schmemann?

Cu parere de rau constat ca pe mine nu ma reprezinta, caci sunt una dintre persoanele care si-au gasit refugiu in Sfintii Parinti; si atunci de ce sa citesc cartile lui?!?

În prealabil postat de Fani71

. Regula asta au inventat-o cei care cred ca sexul este necurat in sine e fapt, si este incompatibil cu o zi sfanta. Altfel ar fi interzis si mancatul carnii in acele zile.
Ce se cere de mai demult si mai peste tot este ajunarea si abtinerea de la relatii conjugale in noaptea dinainte.

Înţelegerea patristică a Părintelui Serafim Rose în ce priveşte locul sexualităţii în zidire, subiect deja abordat anterior, l-a făcut să-i poată ajuta pe alţii să aşeze sexualitatea în perspectiva corectă. Iată ce scria unuia dintre fiii săi duhovniceşti, care era căsătorit şi cu copii:
"Confuzia larg răspândită cu privire la această problemă pare să vină din neînţelegerea adevăratei învăţături ortodoxe despre sexualitate – care nu este nici „sfântă", dar nici rea. Vieţile Sfinţilor ar trebui să fie de ajuns, fără alte tratate patristice, pentru a afla învăţătura ortodoxă: anume că împreunarea trupească, chiar binecuvântată de Biserică şi împlinind o poruncă a Ziditorului, rămâne o parte a firii dobitoceşti a omului şi, în omenirea căzută, este inevitabil legată de păcat. Aceasta nu ar trebui să ne mire, dacă ne gândim că un lucru atât de necesar precum mâncatul este aproape invariabil legat şi de păcat – care dintre noi se poate înfrâna întru totul când mănâncă sau bea, stăpânindu-şi deplin pântecele lui? Pacatul nu este o categorie de actiuni specifice de la care infranandu-ne devenim "fara de pacat", ci mai degraba un fel de plasa care ne prinde si din care nu mai putem scapa niciodata in aceasta viata.
Cu cat traim mai adanc Ortodoxia, cu atat ne sitim mai pacatosi, petnru ca vedem mai limpede plasa in care este prinsa viata noastra; asa se face ca omul , care savarseste mai putine pacate se simte mai pacatos decat cel ce savarseste mai multe pacate.
De altfel, Părinţii arată limpede că Adam si Eva nu au cunoscut impreunarea trupeasca in Rai (si desigur, nici nu au mancat carne). Mi se pare că însă Toma d’Aquino spune că au cunoscut-o – ceea ce ar fi în acord cu doctrina romano-catolică despre firea umană.
Toate acestea ar trebui scrise şi tipărite într-o bună zi, cu multe citate din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor – împreună cu întreaga problemă a sexualităţii: avort, păcatele fireşti şi cele nefireşti, pornografie, homosexualitate etc. Cu izvoare scripturale şi patristice, totul s-ar putea face cu grijă şi fără a leza pe nimeni, dar limpede. [...]
De ajuns cu subiectul acesta; ai dreptate, de altfel, că este mai bine ca asemenea lucruri să fie tipărite de mireni, nu de călugări!"
(Fragment din Ierom. Damaschin, "Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose", Editura Sophia, 2005 )

[sophia]

@Cristiboss - in fine un raspuns super de la tine. Uitaem de acel link (il stiam). Da, acolo m-am lamurit!
Exista doua feluri de Impartasit: in post si in dulce.
Ceea ce stiam eu ca reguli, este valabil pentru perioadele de post. pentru dulce (deci Craciun, Anul Nou, etc.), nu trebuie sa postesti decat de la ora 24.00h pana te impartasesti.
Asta este cheia de fapt! Nu trebuie post in timpul anului in rest! Hurra!
Te poti impartasi simplu, oricand!

@Miha-Anca - nici pe mine nu ma reprezinta multi din marii duhovnici sau preoti. De ce sa ne reprezinte? Doar nu i-am ales noi.
Par. Schmemann cam are dreptate in acest citat totusi.

@lareine - nu stiu de ce gandesti asa. Stii daca in post nu, in sarbatori nu, in alte zile nu ca este slujba, ne mai intrebam pe alt fir de ce se ajunge la pacate de tip adulter sau malahie?
Casatoria este ceva pur si este o taina, lasata de Dumnezeu. Dar unii vad ca o neaga cu vehementa si indeamna sa ne batem joc de ea si de sotul/sotia.
Altcineva pe alt fir spune de ex. cat de mizerabil i se pare sexul (ca si alte aspecte fiziologice). Deci omul este ceva mizerabil, ar fi concluzia, fiindca astea sunt functiile lui biologice necesare. Asa l-a facut Dumnezeu si nu altfel.

Dar am deviat de la discutia firului.
Eu una m-am lamurit cu postul alimentar. Cel trupesc, cam tot asa ar fi. De la ora X, pana la impartasanie si mai mult nu se stie.

În prealabil postat de sophia

@Miha-Anca - nici pe mine nu ma reprezinta multi din marii duhovnici sau preoti. De ce sa ne reprezinte? Doar nu i-am ales noi.
Par. Schmemann cam are dreptate in acest citat totusi.

Bine, daca tie iti place, ma bucur ca ti-ai gasit in Parintele Schmemann pe cineva care sa te reprezinte.
Intrebarea si raspunsul de mai sus nu le inteleg: "De ce sa ne reprezinte? Doar nu i-am ales noi".
Pr. Schmemann vorbeste de refugiul gasit in Sfintii Parinti. Cum am fi putut noi sa-i alegem pe acestia?!? Dar ei sunt in orice caz reprezentativi pentru ortodoxie. Ce ne-am face fara ei?!?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Miha-anca

Bi Ce ne-am face fara ei?!?

Am naviga în derută !

[Fani71]

În prealabil postat de lareine

Mie nu mi se par potrivite relatiile conjugale de sarbatori. Putem spune ca mancam si bem in cinstea lui Christos, dar ca facem amor in cinstea Lui, nu prea :)

De ce nu?
Pentru ca ni s-a tot spus, implicit si explicit, ca sexul este ceva rusinos si in principiu nu tocmai cusher ;-). Din pacate, aceasta idee este raspandita de multi. Este falsa.
Dar nu este, de fapt, este binecuvantat de Dumnezeu pentru persoane responsabile care s eunesc in fata lui Dumnezeu si se daruiesc unul altuia cu iubire si respect.
Nici de mancat nu mancam 'in cinstea' lui Hristos, ci doar ne bucuram de mancare pentru ca este sarbatoare, ne bucuram si in trup.

[Fani71]

În prealabil postat de bodyandsoul

Desigur, asa spun si canoanele ortodoxe, doar ca unii nu vor sa accepte si se cred mai destepti decat Sfintii Parinti.

Ce canoane spun asta?
Nici macar nu exista canoane pentru relaiile conjugale. Se spune ceva in unelme canoane despre preoti, sub forma de sfat, o forma foarte blanda pentru canoane. (daca e sa le comparam cu altele) Despre mireni nu se spune. Sau imi lipseste mie cunostinta necesara.