Exteriorizarea dragostei

[vladalexandruuhisem]

Cum as putea sa devin mai empatic , sa pot sa-mi manifest mai mult iubirea fata de celelat ? De foarte multe ori am o retinere in a spune anumite lucruri , a intalni anumite persoane (chiar prieteni si vecini) , a sta cu anumiti oameni , etc. Pur si simplu , eu vreau sa am o discutie folositoare, sau vreau sa ajut pe cineva , si ma cam blochez, fie pe cand ajung sa-l ajut, ma intorc inapoi pe drumul meu . Cateodata si sa zic "Hristos a inviat" catre o persoana cunoscuta cu care am o relatie mai slaba mi-e greu sa zic. De multe ori , in loc sa povestesc ceva frumos si demn de povestit, povestesc toate fleacurile si barfele.
Cum pot sa scap de ispita asta de a ma interioriza prea tare si a nu-mi exterioriza sentimentele pozitive prin cuvinte si fapte ? Deja ma dispera : eu vreau sa fiu o persoana empatica , mai sociabila (nu sunt tacut , dar vreau sa fiu mai sociabil, din cate am vazut la unii oameni crestini adevarati, asa e mai bine, mai bine il vezi pe Hristos intr-un suflet cald, decat intr-unul mai retinut), mai buna si utila pentru societate . De multe ori am ocazia sa fac binele , si pierd ocazia.
De multe ori ii vad pe unii din prietenii mei si pe multi duhovnici, cum ar fi parintele Constantin Necula, parintele Arsenie Papacioc, cum propovaduiesc pe Hristos prin faptele si sfaturile lor si ce suflet cald au.
La mine e putin cam greu si asta ma supara.