Cum incepem sa putem ?

Cum incepem sa putem ? Mareste imaginea.

Cum incepem sa putem ?

Sa traim ca si cum am putea !

Iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele este un dar al Sfantului Duh, insa acest dar atarna mult de vointa noastra, ca el sa fie bineprimit si sa rodeasca in viata noastra. Tocmai la acest lucru se refera cuvantul care zice: "Dai vointa, iei putere!"

Pentru a reusi sa implinim o porunca dumnezeiasca, trebuie ca mai intai sa ne dorim (sa ne incordam vointa) s-o implinim. Ce facem, insa, atunci cand nu avem vointa necesara spre a o implini, dar ne dorim inca sa nu ne indepartam de Dumnezeu, ci sa ne mantuim? Atunci, trebuie sa traim (sa ne comportam) ca si cum am avea vointa, ba chiar ca si cum am avea deja puterea de a implini acea porunca, ca si cum am avea credinta, iubire, smerenie, ascultare si orice alta virtute.

Modele de urmat avem! Daca ne dorim sa ne mantuim, "cu voie sau fara de voie", atarna de noi sa ne comportam asemenea lor, caci s-a zis: "Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta" (Evrei 13, 7-8).

Sa traim ca si cum ... l-am iubi pe aproapele !

Daca vom trai ca si cum l-am iubi pe aproapele nostru (rude, vecini, colegi, straini), vom ajunge cu siguranta sa-l iubim, caci Dumnezeu va binecuvanta incordarea noastra de a nu cadea din dragoste si ne va darui cu adevarat harul Sau, "care pe cele slabe le intareste si pe cele cu lipsa le implineste".

Astazi, parca mai mult decat oricand, iubirea este cel mai greu de trait. Scriitorul irlandez C.S.Lewis ne propune sa meditam asupra iubirii in urmatorul sens: "Dragostea, in sens crestin, nu este o emotie. Nu este o stare a sentimentelor, ci a vointei; este acea stare a vointei pe care o avem in mod natural cu privire la noi insine si pe care trebuie sa invatam sa o avem si fata de ceilalti."

Iubirea trebuie inteleasa nu atat ca afinitate sau simpatie, cat ca miscare fireasca a sufletului nostru spre obtinerea si pastrarea starii de bine. Acelasi autor spune: "Dragostea noastra pentru noi insine nu inseamna ca ''ne place'' de noi insine, ci doar ca ne dorim binele." In mod asemanator, cand cautam sa avem dragoste fata de o anumita persoana, nu trebuie ca aceea sa ''ne placa'' in mod obligatoriu, ci doar sa-i dorim tot binele, straduindu-ne sa nu-l oprim si sa nu-l imputinam prin comportamentul nostru.

Cand ne este foame, mancam si o mancare care nu ne place. Tot asa, cand simtim nevoia interioara de a iubi, ca semn al apropierii de Dumnezeu, atunci ii iubim pe cei de langa noi indiferent de trasaturile lor particulare. Nu mai ii trecem pe oamenii din jurul nostru prin filtrul patimas al afectivitatii selective si al unor simpatii discutabile.

Pot iubi pana si cei mai suferinzi oameni. C.S. Lewis spune: "Unii oameni au un temperament ''rece''; acesta poate fi un dezavantaj pentru ei, dar nu este un pacat; faptul acesta nu le taie posibilitatea de a invata dragostea si nici nu-i scuteste de a o aplica." La randul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca nu trebuie sa ne folosim de firea noastra sau de vreo mostenire temperamentala in a nu incerca sa dobandim virtutile crestine.

Lewis ne propune urmatoarea solutie: "Nu va irositi timpul intrebandu-va daca-l ''iubiti'' pe aproapele vostru; actionati ca si cum l-ati iubi. De indata ce facem aceasta, noi descoperim unul dintre marile secrete. Cand te comporti ca si cum ai iubi pe cineva, vei ajunge sa-l iubesti intr-adevar."

Solutia propusa este doar concluzia urmatoarei legi nescrise a sufletului uman: "Cand ranesti pe cineva de care nu-ti place, vei descoperi ca-ti displace si mai mult. Cand ii face un bine, vei descoperi ca-l displaci mai putin."

Noi insine ne alimentam trairile, atat pe cele bune, cu ganduri bune, cat si pe cele rele, cu ganduri straine. Dumnezeu binecuvinteaza gandurile, miscarile si intentiile noastre, atunci cand acestea sunt sincere. Parintele Tadei de la Vitovnita concentreaza acest lucru in opt cuvinte: "Cum iti sunt gandurile, asa iti este viata."

Lewis observa: "Exista, este adevarat, si o exceptie. Daca ii faci un bine, nu pentru a face pe placul lui Dumnezeu si pentru a asculta de legea dragostei, ci ca sa-i arati cat de iertator esti tu si ca sa-i creezi obligatii fata de tine, pentru ca apoi sa stai si sa astepti sa vezi ''recunostinta'' lui, probabil ca vei fi dezamagit." Ni se cere, deci, sinceritate in toate gandurile, cuvintele si faptele noastre. Abia atunci va veni binecuvantarea si harul lui Dumnezeu.

Sfantul Isaac Sirul ne sfatuieste astfel: "Daca nu putem sa-l iubim pe aproapele nostru, macar sa nu-l uram si sa nu-i facem rau." De este dor de mantuire, se cuvine sa-i facem si binele, chiar de e nevoie sa ne fortam pe noi insine. In acest caz, precum observa Lewis, tot avem ceva de castigat: "Ori de cate ori facem un bine cuiva doar pentru ca este om ca si noi, facut de Dumnezeu (ca si noi), dorindu-i binele asa cum dorim binele nostru, invatam sa-l iubim ceva mai mult sau, cel putin, acela ne va displace mai putin."

Care este diferenta intre un crestin si un necredincios?

"Omul lumesc ii trateaza frumos pe anumiti oameni pentru ca ''ii place'' de ei; crestinul, in schimb, incercand sa-i trateze frumos pe toti, descopera ca ii simpatizeaza pe oameni tot mai mult - inclusiv pe oamenii pe care nu-si putea imagina la inceput ca i-ar putea simpatiza." Aceasta este calea pe care au pasit sfintii, care au ajuns sa-i iubeasca pe pacatosi peste pacatele lor, intelegand duhul cuvantului Mantuitorului Iisus Hristos rostit pe Cruce: "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac!" (Luca 23, 34).

Nu putem sta pe loc! Ne inaltam sau ne coboram tot mai mult!

Lewis spune: "Cu cat esti mai crud, cu atat vei ura mai mult; si cu cat urasti mai mult, cu atat vei deveni mai crud - intri intr-un cerc vicios care nu se sfarseste niciodata." Sfanta Scriptura ne vorbeste despre o crestere continua in pornirile inimii noastre, precum citim: "Cine e nedrept, sa nedreptateasca inainte. Cine e spurcat, sa se spurce inca. Cine este drept, sa faca dreptate mai departe. Cine este sfant, sa se sfinteasca inca. Iata, vin curand si plata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia, dupa cum este fapta lui" (Apocalipsa 22, 11-12).

Iubirea este infinita, precum infinita este suferinta celor din iad.

Pe traiectoria vesniciei intram inca din aceasta viata.

Scriitorul irlandez spune: "Binele si raul cresc cu dobanda. Pentru aceasta, deciziile marunte pe care noi le luam in fiecare zi au o importanta infinita. Cel mai mic bine pe care-l poti face astazi inseamna capturarea unui punct strategic din care, peste cateva luni, s-ar putea sa inaintezi spre victorii pe care nu le-ai visat niciodata. In sens opus, complacerea aparent obisnuita in pofte sau manie poate insemna pierderea unei culmi sau a unei cai ferate sau a unui cap de pod de unde dusmanul (diavolul) poate lansa atacuri care, altfel, ar fi imposibile."

Sa traim ca si cum... L-am iubi pe Dumnezeu !

Propunerea si solutia lui Lewis, deci, este urmatoarea: "Purtati-va ca si cum L-ati iubi pe Dumnezeu. Nu incercati sa prefabricati sentimente. Puneti-va intrebarea: Daca as fi sigur ca-L iubesc pe Dumnezeu, ce as face? Cand ati gasit raspunsul, faceti tocmai lucrul acela."

Sfantul Marcu Ascetul si Fericitul Augustin spun: "Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale, iar cei ce-L cauta pe El il gasesc doar in masura implinirii lor." Aceste cuvinte se intemeiaza pe cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care a zis: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui" (Ioan 14, 21). Nu trebuie sa asteptam sa-L cunoastem pe Dumnezeu mai inainte de a-I asculta poruncile.

Care este porunca cea mare a lui Dumnezeu ?

Iisus "Aceasta este porunca Mea: Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai" (Ioan 15, 12-13); "Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii" (Ioan 13, 35); "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 44-45).

*

Sa traim, deci, ca si cum am fi crestini si, mai mult ca sigur, vom ajunge sa fim cu adevarat! Apoi, nimic nu ne va mai putea zdruncina credinta si iubirea fata de Dumnezeu si fata de aproapele, in care este ascunsa taina fericirii vesnice!

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

23 Aprilie 2014

Vizualizari: 3433

Voteaza:

Cum incepem sa putem ? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE