Trandavia

[costel]

Trandavia este boala multora dintre noi. As putea spune ca e boala zilelor noastre. Suntem in post, e deci vremea sa o lepadam. Dar iata ce este trandavia pentru un mare teolog - Olivier Clement: "Trandavia inseamna uitarea, adica neputinta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea... de a nu ma mai opri, cuprins de emotie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slava si multumire lui Dumnezeu pentru ele pentru ca totul mi se cuvine. Cand nu-mi pasa ca totul este inradacinat in taina si ca taina locuieste in mine. Cand uit de Dumnezeu si de creatia Lui. Cand nu mai stiu sa ma accept ca o creatura cu destin vesnic. Cand uit de moarte si de ceea ce i-ar putea urma."

În prealabil postat de costel

Trandavia este boala multora dintre noi. As putea spune ca e boala zilelor noastre. Suntem in post, e deci vremea sa o lepadam.

Sa dea Domnul!

[geo.nektarios]

...se vindeca prin cugetarea la moarte, prin rugaciune si prin nevointa!!!
de ne-am darui macar un sfert din timpul nostru Domnului... ne-am mantui... dar cu atat de multe lucruri "trandavim"... adica facem ce nu ne este de folos... Doamne ai mila de noi!

[vsovi]

eu ma uit la mine shi vad ce inseamna trandavia, caci sunt chipul ei... ma uit in oglinda shi ma vad, chipul cioplit al neascultarii, chipul trandaviei, chipul cazut in iad prin razvratire... prin nemultzumire, prin acuzarea aproapelui, caci eu niciodata nu-s de vina de nimic... iar cand imi gasesc vina atunci degraba ma maniu nestavilit aratand shi gasind cine este vinovatul... nu eu ci organul, mushchiul, pieptul, spatele, ca ala se intinde, ala se umfla, ala se inaltza, burta, ca aia vrea shi se satura, aparatul digestiv de 15m ca un sharpe, ca ala are placeri nebanuite, mirosul ca simte shi adulmeca, ochiul shi femeia goala shi frumoasa ca fireshte el pofteshte, inchipuirea shi inventorica inchipuirilor shi nalucrile pentru ca ele imi rezolva toate problemele shi-mi arata toate cum sunt de fapt, socoteala ca ea voieshte mereu sa auda toate noutatzile dintre shtiri la capitolul ce a mai facut gagica aia sau cum pot sa-mi petrec mai lejer timpul liber, sau cum sa fac un ban pentru chefuri shi betzii...

deci nu eu sunt de vina ci organul, el e de vina, mushchiul ca el se incoarda, se intareshte, ishi arata fortza, pectoralul, bicepsul, ori vena, ca ea se umfla shi imi da senzatzia ca ce fain shi puternic ma manii, sau limba, fireshte ca limba e de vina, ea este principalul vinovat, principalul erou negativ al strazii, al domiciliului conjugal, al stadionului... peste tot ne lovim de madularul acesta mic atat de infricoshator care spune vrute shi nevreute... care ne ademeneshte cu dulceatza vorbelor cu care shashaim shi oracaim peste tot infometatzi de pacatuire..

poi bine bine, pe reflezul asta organic, pe organ cine l-a invatzat sa practice el acest sport? cine il intinde dimineatza? cine il casca, cine il delasa, cine abandoneaza mereu, cine il lasa sa-shi repete la nesfarshit aceleashi "fericiri" organice, aceleashi zburdalnicii, aceleashi ranjiri shi aceleashi ironii faciale, ca daca incepem sa vorbim de ochishor, atunci e clar, e liber de orishice constrangeri, shi ajungem de ne joaca in cap exact ca ochii mortului... din reflex... poi nu e reflex, ci a invatzat cineva pe organ la timpul potrivit cum anume sa joace, a cui jucarie sa fie, shi toate organele lucrand ca unul singur cand e vorba ca el sa para savant, mare tautolog, mare pom mare cu poame otravite, marele bArghidect-eject-jujoju....

deci cine-i invatza pe ashtia sa se intinda, sa cashte, sa ia asha o pozitzie elevanta? ca vad ca acuma le face din reflex, dar i-a invatzat cineva... cine i-a invatzat pe ei sa se distreze atat de fericit, atat de placut, la munte ori la mare shi in orice-mprejurare? snobizmul accedian sau nepasarea crasa pentru mantuirea lui personala... cine i-a instruit sa oracaie asha ca in razboi daca-i inchizi in casa sa nu poata merge ei la bordel, dar acuma l-au adus ashtia direct acasa, ca nu mai ai nevoie de nimic, ci dai drumul la TV, bei o bere shi incepi sa visezi... deci degeaba-i inchizi in casa, mai bine-i inchizi in beci shi le stingi lumina, ca de frica sa uite ce au vrut ei defapt... numai ca acolo ii gadila dracii shi le creshte trufia mereu... deci ce mai potzi sa faci cu organele astea ca shi nishte copilashi rai?... ca sa nu trandaveasca mereu... sa nu stea asha intinse shi pline de prietenie joviala cu prietenul ala bun care le zice mereu, nu-i bai, nu-i pacat, nu se pune, nu te speria, nu-i nimic... ba-i pacat, dar ai sa te incovoi mult prea tarziu, ca abea atunci ai sa constatzi ca prea te-ai intins mereu dupa ce nu aveai voie... sa pofteshti cu mult dor sa doreshti ca sa te lacomeshti, fiindca ce pofteshti aia eshti shi daca shi savarsheshti cu robie te inrobeshti... iar apoi fireshte ca doar trandaveshti shi pentru ca shtii shi nu mai e nevoie ca sa shtii atunci te mandreshti... poi de ce nu aplici shi nu crezi ceea ce shti? pentru ce tai frunze la caini shi te scarpini la urechea stanga cu mana dreapta ori invers? pentru ce traieshti? pentru reflexul din organ? poi asta te-am intrebat, cine l-a invatzat pe el reflexul ala organicesc? ca nu este nici un instinct, nici un hormon, ci sigur cineva l-a invatzat... sa atzipeasca mereu in somnul pacatelor, in moartea pacatelor, in impietrirea desavarshita, in bolovanirea totala a mintzii, a duhului, a sufletului, shi a trupului ca sa nu te mai apleci ca sa iubeshti, ca sa fi cumplet pierdut inca de azi, de ieri, de acum catziva ani, cand n-ai mai indraznit cu sfiala sa indrazneshti sa te apleci ca sa iubeshti... nici pe cel mic, nici pe cel mare, ci doar jignirile shi orgoliul shi trufia... ca e mishto sa te lauzi asha ca mafia... fia cea rea a babei... a gLumii, ca de fata moshului ai zis ca-i depashita povestea shi daca o urmezi eshti ridicul, e bizar, e absurd, nu e la moda, e caraghios, nu se potriveshte, e penibil, e fatzarnic, e prefacut, e ca in filmele cu proshti, e urat, nu e fain, nu e bine, nu e sexy, nu itzi potzi dezvolta personalitatea, denota lipsa de incredere in sine deci impotentza, e imatur, e prea cusut cu atza alba, e lipsit de sens, lipsit de sobrietate, lipsit de competentza, nu are standardul ISO de azi, a depashit, e un circ ieftin, o poveste, e inutil sa faci ceva fara bani, fara un sens, e pierdere de vreme, e munca in zadar, nu iese nimic, e irelevant, e pur shi simplu o prostie de prost gust, e nu fac fiindca ma rade gLumea, sunt penibil, ridicol, o sa zica cineva ca am innebunit, o sa ma vada colegii, o sa ma dea pe tv, deci intr-un cuvant e rau... sa faci ce a facut fata moshului, asha ca mai bine mergi pe mana ma-fiei babei... shi cand o sa vina de o sa te aresteze organul comunitar bine invatzat shi el cum sa te pescuiasca, atunci ai sa-l suni pe cineva cu trecere la cao di tuti capi ca sa-tzi puie shi tzie o pila, sa scapi mai ushor... dar sa shti ca s-ar putea sa dea ordin sa-tzi inchida gura... deci nu-tzi pune mari sperantza ca ai sa scapi... basma curata, asha ca in scufitza roshie, crezand ca eshti vulpea care l-ai pacalit pe urs ca sa-shi piarda coada...

asha cu lenea, m-a prins trendavia shi am scris ditamai nalucifariferizabilizarea asta SF... am shi atzipit pe ici pe colo...

[Marius22]

[SIZE=2]Trandaviei ii [/SIZE]corespunde de cele mai multe ori patima akediei (o stare de lene, lehamite, sila, lancezeala, moleseala, descurajare, toropeala, lipsa de grija, amorteala, somnolenta) Akedia il impinge pe om la somn fara ca el sa fie cu adevarat obosit manifestandu-se ca ingreunare a sufletului si a trupului. [SIZE=2]Sfantul Ioan Scararul spune despre odihna si trandavie ca sunt pierzarea sufletului si pot sa-i faca rau mai mult decat demonii.
[/SIZE]

[Traditie1]

Ca sa învingi trândavia ca si alte patimi trebuie sa te decizi sa mori lumii, sa fii un mucenic în fiecare secunda pâna la sfârsitul vietii, îndurând oricâte suferinte din partea trupului si lumii, sa fii ca un stâlp de rugaciune neadormit si sa te încredintezi cu totul calauzirii lui Dumnezeu. Daca te gestionezi singur, viata ta va fi un sir de încurcaturi si lipsa de soprire duhovniceasca. Daca în în fiecare clipa ne lepadam de lume si calauzirea proprie, suntem în Dumnezeu si realizam doua lucruri bune: suntem permanent deschisi Lui si El ne lumineaza si ne schimba mintea treptat si al doilea: nu mai gresim în actiunile noastre.

Dar a sti cum sa distingi voia lui Dumnezeu e complicat, nu exista o metoda ci e o permanenta cautare însa prin ea constiinta noastra e deschisa Lui, nu cu atentia risipita în lume si gânduri.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de costel

Trandavia este boala multora dintre noi. As putea spune ca e boala zilelor noastre. Suntem in post, e deci vremea sa o lepadam. Dar iata ce este trandavia pentru un mare teolog - Olivier Clement: "Trandavia inseamna uitarea, adica neputinta de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea... de a nu ma mai opri, cuprins de emotie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slava si multumire lui Dumnezeu pentru ele pentru ca totul mi se cuvine. Cand nu-mi pasa ca totul este inradacinat in taina si ca taina locuieste in mine. Cand uit de Dumnezeu si de creatia Lui. Cand nu mai stiu sa ma accept ca o creatura cu destin vesnic. Cand uit de moarte si de ceea ce i-ar putea urma."

Trandavia in lucrarea virtutilor are in principiu doua cauze:

1. lipsa aprofundarii motivationale
2. lipsa experimentarii extazelor care vin din practicarea corecta a virtutilor

In primul caz mintea nu este impodobita de cugetarile contemplative ale:
- impermanentei
- apropierea rapida a mortii
- legea universala a cauzei si efectului
- pericolul de a experimenta o moarte impura
- bucuriile paradisiace
- intelegerea 'mantuirii'
...

In al doilea caz, sufletul este lipsit de 'painea extazelor' (cea de toate zilele), care ne hranesc din interior si creeaza o emulatie inflacarata. Aceasta se datoreaza unei intelegeri insuficiente, firave, a modului cum lucreaza virtutile. Practicarea virtutilor nu este ceva simplu, este o stiinta in sine, cu propriile legi organice.

Rugaciunea este o virtute. In adancul ei, inseamna mult mai mult decat repetarea verbala sau mentala a cuvintelor.

[florin.oltean75]

Sunt trei feluri principale de trandavie care blocheaza inaltarea sufletului:

1) Trandavia amanarii
2) Trandavia atractiei fata de ceea ce este nefolositor sau daunator sufletului
3) Trandavia descurajarii


Sunt trei feluri principale de nevointa sau efort:

1) Efortul ca o "armura"
2) Efortul adancirii intelegerilor sfinte
3) Efortul ajutorarii celorlalti

[florin.oltean75]

În prealabil postat de florin.oltean75

Sunt trei feluri principale de trandavie care blocheaza inaltarea sufletului:

1) Trandavia amanarii
2) Trandavia atractiei fata de ceea ce este nefolositor sau daunator sufletului
3) Trandavia descurajarii


Sunt trei feluri principale de nevointa sau efort:

1) Efortul ca o "armura"
2) Efortul adancirii intelegerilor sfinte
3) Efortul ajutorarii celorlalti

Efortul ca o "armura" este o determinare interioara exceptionala, o hotarare de otel, o vointa 'nepamanteana', care se cultiva progresiv, pe toate treptele urcusului duhovnicesc.

Acesta se exprima prin ganduri sub forma:

"Sunt gata sa indur toate caznele si durerile, toate piedicile si toate ocarile, toate mizeriile si toata vapaia maniilor care se vor dezlantui asupra mea, pentru dragostea Ta Doamne. Si chiar daca voi fi batut si zdrobit in fiecare ceas, si chiar daca voi fi ocarat de multe ori in fiecare zi, nimic nu ma poate desparti de dorul pentru Tine, dumnezeul meu. Nici fericirile lumii, nici nenorocirile ei, nici iadul cu toate grozaviile lui, nici bucuriile raiului nu ma pot desparti de inima Ta, spre care insetat jinduiesc in fiecare clipa."

Cel ce cultiva efortul ca o armura, respinge cu usurinta toate amagirile, 'mirosindu-le' de la mare distanta.

[costel]

Odata, un tanar a venit la Fericitul Ieronim si l-a intrebat, zicand:
- Ce sa fac spre a rezista ispitelor ?
Fericitul Ieronim i-a raspuns astfel:
- Nu fii trandav. Pasarea nu poate fi prinsa sau lovita de sageata cand zboara, ci numai cand sta pe loc.