Nu ma simt casatorit, desi sunt!!!

[theofan]

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

[sophia]

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

[anna21]

Casatoria se invata, da.
Eu nu cred ca am o opinie relevanta pt un ortodox (eram necredincioasa cand m-am casatorit), dar din cate imi amintesc, il consideram pe el parte din mine cu mult inainte sa ne casatorim.
Acum chiar cred ca-l iubeam prea mult: in tot ce faceam ma raportam la el (adica imi imaginam ce ar face el in acea situatie, ce ar spune, ar fi mandru de mine?). Era permanent in gandul meu. Daca avea cine sa ma asculte ma laudam cu el: ce grozav este, cat de inteligent, cat de intelegator etc.. Si am avut relatii trupesti cu mult inainte sa ne casatorim, asa ca avem experiente de viata f diferite. Dar credeam ca suntem una (desi nu stiam aceasta invatatura a bisericii) cu fiecare particica din mine.
Dar asta nu trebuie sa te puna pe ganduri, trairile sunt subiective. (Eu nu aveam nici o constiinta a pacatului.. dar nici una! Asa ca trairile pot fi foarte inselatoare.)

O sa intelegi ca sunteti una cand se va naste primul copil. Sau cand o sa va loveasca primul necaz.

@ Sophia.. eu eram f pregatita pt casatorie. Mi s-a potrivit ca o manusa. Nu-mi amintesc nici un stres legat de asta.
(Dar el, nu, nu era pregatit.)

[glykys]

În prealabil postat de sophia

Casatoria trebuie invatata mai intai inainte, de la parinti, medici, preoti, fiecare pe partea lui. Si din pacate nimeni din acestia nu invata pe tinerii viitori casatoriti nimic, absolut nimic.
Dar ne minunam de rata de divorturi si de conflicte si suferinte in familie.
Eu m-am simtit f.nepregatita pentru casatorie si sunt convinsa ca toti suntem pana la urma nepregatiti, poate mai ales femeile.
Mai ales daca traim conform cerintelor bisericesti, separat si vazandu-ne viitorul partener din an in Pasti, si asta in oras numai.
Concret:
1. Trebuie sa stim ce presupune casatoria, viata in doi, cu greutati si bucurii.
2. Trebuie sa stim sa ne purtam cu un om strain (ca nu este de fapt ruda, ci este un strain cu care brusc trebuie sa impartim casa, masa si...patul) si mai ales cu unul de sex opus.
Sunt oameni care nu pot stii asta dinainte, pentru ca nu au decat parintele si eventual frati de acelasi sex cu ei, in casa. Deci nu prea stiu nimic despre celalalt sex.
3. Trebuie sa stim sa impartim lucruri si sentimente. Mai ales cei care sunt singuri la parinti si mai apoi poate singuri in viata, nu stiu asta. Te obisnuiesti singur. Nu stii sa-ti imparti nici inima/sentimentele, sa daruiesti, sa vorbesti, sa planuiesti in doi (de la egal la egal, caci impreuna cu parintii nu este de la egla la egal planuirea), nu stii sa imparti nici bucata de paine, banul, etc.
4. Trebuie sa stim si anumite lucruri medicale si fiziologice. Daca traim in curatenia crestineasca, habar nu avem nici macar cum arata un barbat/o femeie dezbracat(a) si ce probleme si nevoi speciale are, ca sex uman si ca individ mai apoi. Nu mai intru in detalii, ca stiti voi. Va spun numai ca este f.serioasa problema si grea.
5. Nu stim cum sa procedam in familie din punctul de vedere al bisericii (cununie mai ales, post, convietuire, copi, etc.)

Si inca ceva f.important: sa nu uitam ca ne casatorim nu numai cu un om, ci cu o familie intreaga (a acestuia).

Voi ati fost pregatiti in aceste feluri pentru casatorie? Ma refer la voi toti de pe forum.

Sophia, postarea aceasta a ta imi aduce aminte de celebrul monolog din Medeea lui Euripide:

Din tot ce-i înzestrat cu duh şi cu gîndire pe acest pămînt, femeile sînt neamul cel mai oropsit. Cu zestre bună doar ne cumpărăm un soţ si peste trupul nostru-l înălţăm stăpîn: adaos nesfîrşit de chinuri şi dureri!
Dar iată ce nu ştim! Va fi mişel sau bun? Căci legea nu ne-ngăduie să-I alungăm şi-i ruşinos ca noi să-l părăsim pe el. Intram în aşezări şi-n obiceiuri noi, doar din ghicit pricepem cum să ne purtăm cu soţul, căci de-acasă nu ne-au învăţat. Dar cînd ne-nvrednicim să-i plăcem şi cînd vrea sa poarte jugul căsniciei nesilit, viaţa noastră este dulce. Dacă nu, mai bine moartea! Căci bărbatul cînd a stat prea muît în preajma vetrei şi s-a săturat, pustiul inimii şi-l vindecă mergînd afară la prieteni şi la cunoscuţi. în schimb, noi nu avem în faţa ochilor decît un singur suflet. Unii spun că noi, trăindu-ne viaţa-n casă, nu-nfruntăm primejdii, pe eînd ei cu lăncile se bat. Ce gînd nebun! Decît să nasc o dată doar, m-aş duce de trei ori să lupt cu scutu-n mîini. Dar toate-aceste vorbe nu sînt pentru voi, căci voi aveţi aicea patrie, cămin, foloasele vieţii şi prieteni mulţi. în schimb eu, singură, străină, nencetat jignită de bărbatul meu, care m-a smuîs din ţara-mi depărtată, mamă n-am, nici frati nici rude să m-adăpostesc la vreme grea.

[ella87ella]

Daca a fost doar cateva luni cu acel baiat eu zic ca nu a avut cum sa l iubeasca, sa se ataseze de el, probabil si-a dorit sa se casatoreasca cu el, pt ca a pacatuit cu el, probabil nu se potriveau nici la carcatere, "uneori iubirea pt o persoana e oarba si o ridici in slavi"....
Eu cred ca ea te iubeste si trebuie sa o ierti si sa treci peste, sigur si ei i este foarte greu pt ca vede tu ca suferi si se invinovateste in sinea ei, dar nu mai poate da timpul inapoi si trebuie sa o intelegi sa o accepti asa cum este acum......
Si poate a avut si un timp sa se vindece daca chiar la iubit

[Anna]

În prealabil postat de theofan

Am si eu o problema. Sunt casatorit de aproape un an, si... nu ma simt casatorit. Simt afectiune fata de sotia mea, dar NU o simt jumatatea mea sau o parte din mine. Nu am pacatuit pana la cununie, avem oarecare liniste (mici certuri, firesti), dar nu stiu daca mai trece cineva prin asa ceva. Cum v-ati simtit dupa casatorie? V-ati simtit schimbati? In ce sens? In afara de faptul ca acum avem relatii trupesti, nu simt nicio schimbare la mine, nici in bine, nici in rau fata de perioada anterioara.

Poate e o intrebare retorica, dar... casatoria se invata? In cat timp?

Mai intai spune-mi te rog ce te asteptai sa simti, sau cum credeai ca se simte un om casatorit, sau ce crezi acum ca simte un om casatorit?

[theofan]

În prealabil postat de Anna

Mai intai spune-mi te rog ce te asteptai sa simti, sau cum credeai ca se simte un om casatorit, sau ce crezi acum ca simte un om casatorit?

Credeam ca te simti diferit, ca nu te simti complet si intreg decat cu celalalt, ca e un soi de dependenta. Ai mei gandeau prin ochii celuilalt. Dupa aproape un an, nu vad inca acea sudura care era intre parintii mei. Poate si la ei asta a venit in timp. Una dintre intrebarile mele ar fi daca e normal ca acea sudura sa vina in timp sau... poc, la cununie. Adica, nu simt legatura deosebita din cauza slujbei de cununie. Poate voi simti pe parcurs?...

[Anna]

Eu nu cred ca asta se intampla in momentul cununiei. Daca nu ai simtit asta inainte, n-are cum sa se faca magie in momentul cununiei.
Nu trebuie sa fie dependenta. Nu exista un "trebuie". Relatia e arta intr-un fel, e creatoare. Relatia e muzica, dans, poezie, pictura. Incearca sa gasesti partea creatoare in relatia voastra, sau s-o impulsionezi. Vezi ce ai in suflet si ofera-l pe altarul relatiei. Sau incearca sa faci ceva cu sotia ce n-ati mai facut niciodata.
Spune-mi ceva ce iti place foarte mult, sau la care aspiri, ca sa-ti dau un exemplu.
De asemenea spune-mi ceva ce iti place foarte mult la sotia ta, sau ceva ce te face s-o pretuiesti mult.

[speranta]

theofan ...tu simti afectiune,eu sunt sigura ca daruiesti ocrotire .....cand iubesti pe femeia ta te gandesti tot timpul la ea...ai un zambet pe buze aparte,chiar si atunci cand ea e mofturoasa,va cautati din priviri chiar si atunci cand sunteti despartiti intr-o imensa masa de oameni,vi se intalnesc privirile...grija ta e ea...
"ai mei gandeau prin ochii celuilat"...si tu trebuia sa simti acelasi lucru chiar inainte de casatorie...acum ce sa iti mai zic ai grija de femeia ta, sa nu o ranesti...

În prealabil postat de theofan

Credeam ca te simti diferit, ca nu te simti complet si intreg decat cu celalalt, ca e un soi de dependenta. Ai mei gandeau prin ochii celuilalt. Dupa aproape un an, nu vad inca acea sudura care era intre parintii mei. Poate si la ei asta a venit in timp. Una dintre intrebarile mele ar fi daca e normal ca acea sudura sa vina in timp sau... poc, la cununie. Adica, nu simt legatura deosebita din cauza slujbei de cununie. Poate voi simti pe parcurs?...

Unii au tendinta sa se considere burlaci chiar si dupa casatorie. Aleasa inimii mai are si ciclu, mai are si anumite pretentii! Primesti ,,straina'' in casa si aceasta vrea sa stie cati bani ai castigat si sa-i puneti impreuna. Ba te mai trimite si la cumparaturi! Ori incepe sa-ti spuna s-o ajuti in cutare problema! O mai mai vezi si in bucatarie mirosind a sarmale cand tie-ti arde de altele. O mai vezi si nemachiata si intr-o tinuta de casa. Si spui: ,,Ce bine era cand eram burlac!"

Mancati impreuna doi saci de sare dar cu grija, cumpatat, cu respect reciproc si cu grija unul fata de celalat. Dupa ce ati ispravit de mancat sarea, deja sunteti intelepti, va cunoasteti suficient, iar un copil, pe care niciunul din voi nu-l poate face singur, cu siguranta ca va suda legatura dintre voi. Daca va feriti de copii, relatia se poate raci si ca o pedeapsa pentru egoismul vostru. Mai cunosc astfel de cazuri. Rugati-va unul pentru celalalt. Exista rugaciuni pentru sot/ sotie. Iar rugaciunea alunga duhurile cele rele care umbresc fericirea crestinului si lasa sa se instaureze nelinistea. Dumnezeu sa te ajute.

Curaj, frate! Sa nu suferi prea mult din cauza ca relatia ta nu e ca a parintilor tai. Fiecare casatorie are ceva unic. Suntem diferiti. Probabil ai vrea ca sotia ta sa se asemene mai mult cu mama ta pe care o adori. Ai grija si incearca sa-i fii sprijin moral sotiei si sa nu-i creezi un complex de inferioritate pentru ca nu se aseamana cu mama ta. De fapt, aici e aici! Trebuie sa fiti impreuna la bine si la greu. Ajut-o, discutati tot ce aveti pe suflet, nu va lasati influentati de toti. Luati-va in serios misiunea de gospodari.

Iarta-ma pentru interventia mea. Iti doresc in primul rand mantuire tie si familiei pe care ai intemeiat-o. Si iti las aici un acatist util pentru cei casatoriti.



Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo