Drumul eternitatii

[silverstar]

În prealabil postat de cristiboss56

M-ai facut efectiv sa zambesc ! Trandavia si neputinta, naste griji, ingrijorare, teama. Da, foarte corect. De multe ori blamam lumea asta trecatoare, uitand sa ne bucuram de darurile infinite ce ni le-a oferit Bunul Dumnezeu spre stapanire. In blamarea asta fara chibzuinta, calcam in picioare darul oferit si apoi din neputinta si nestiinta, ne-apuca frica, cazand in apatia prosteasca , complet nefolositoare, ce naste o filozofie deformata, rupta complet de realitatea inconjuratoare.

[COLOR=green]Uite ce cred eu. Daca noi oamenii ne-am naste intelepti, viata noastra ar fi cu totul alta. Dar nu-i asa. Intelepciunea o capatam cu timpul, pe masura ce inaintam in varsta, dupa experiente de viata, mai mult sau mai putin dure, si numai daca suntem cu cel putin un minut mai inteligenti decat cel de alaturi ca sa putem trage invataturi din ceea ce ni se intampla. In viata avem timp sa facem de toate, bine si pe indelete, numai ca ne risipim. [/COLOR]
[COLOR=green]Si acest indemn la veghere si priveghere e tot o risipa. Daca am face, intr-o zi, din tot ce putem sau ce trebuie facut, ar fi mult mai bine. Viata trebuie traita, cu bune si rele, nu ma gandesc in nici un caz la o viata destrabalata cum incerca cineva pe aici, sa insinuieze. Noi, laicii, oameni activi, ancorati in realitate, in viata de zi cu zi, cu bine si rele, nu putem trai asemenea ascetilor... Si nici calugarii sau maicutele nu traiesc ca ascetii pentru ca si dumnealor trebuie sa munceasca, sa creeze, sa produca, sa faca ceva care le distrage atentia de la rugaciune. [/COLOR]
[COLOR=green]Singura certitudine a vietii e ca toti, dar absolut toti pornim pe drumul eternitatii, nimeni nu este scutit sau iertat.[/COLOR]