Cuvantul nebun in paginile sfintei Scripturi

[tigerAvalo9]

Da,nu bolnav psihic este raspunsul,nu cunosc pilda dar si eu imi dau seama ca are sensul de nesocotit .

[fratele]

bine....imi cer scuze ca nu am fost destul de clar..."apai"-ul meu era un fel de interjectie...ceva retoric....

nesocotit poate nu e tocmai foarte sugestiv dar e potrivit....daca citim in Pilde cap 30 vs7-8"sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, /Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: "Cine este Domnul?" Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu."ne dam seama ca chibzuinta, cugetarea la ceea ce nu e desertaciune si aplicarea lor,deci socotinta,ar fi raspunsul...
din cate observ vreti raspunsuri elaborate(negresit un lucru bun):in Ecclesiastul cap 6 vs 8"Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul?"(capitolul trebuie citit integral pt a desprinde ideea) ne dam seama ca "nesocotit" e mai potrivit decat "neintelept"(parerea mea)...oricum cartea Ecclesiastul e bine citita integral si in special cap 2,4,5,6,8 ...o carte plina de cuvantul: nebun

[fratele]

oricum...fie "neintelept" fie "nesocotit" intelese in sensul potrivit sunt bune....concluzia ar fi ca nu se poate zice sensul unui cuvant in Sfanta Scriptura decat pe exemple concrete pentru a fii interpretat in duhul contextului....

[Traditie1]

Cuvântul nebun mai are si alt sens în Scriptura, de om cu mintea sucita, adica care gândeste altfel de cum ar trebui.

Romani 1
22. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni.

1 Corinteni 1
18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.
25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;


1 Corinteni 3
18. Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept.
19. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor".


1 Corinteni 4
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos.



Cea mai interesanta e cea de la 1 Corinteni 3, fiindca se refera la lupta împotriva încrederii în propria minte. Este acelasi lucru cu a treia Fericire:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.

[costel]

Psalmistul ne spune: "A zis cel nebun in inima sa: nu este Dumnezeu." Mantuitorul il numeste pe bogat nebun, pentru ca acesta l-a uitat pe Dumnezeu. Uitand de Dumnezeu, ajunge sa considere bunurile necesare trupului, ca fiind niste bunuri necesare sufletului. "Mananca si bea suflete" - ca si cand sufletul este trup. Atitudinea lui fata de darul primit de la Dumnezeu este gresita. In loc sa multumeasca si sa faca milostenie, el doreste sa strice hambarele vechi, ca sa ridice unele noi. Ce pacat ca pentru el veselia sta in uitarea fata de semeni si fata de Dumnezeu. Aici e nebunia - se vede doar pe el.

Cat priveste nebunia pentru Hristos, prefer sa-l citez pe J.C. Larchet:
"Nebunul pentru Hristos nu e nebun cu adevarat. Cel nebun pentru Hristos nu indura silit nebunia, ci insusi se sileste sa se arate nebun. Singur si-a ales conditia de nebun si poate s-o paraseasca oricand voieste si sa se intoarca iarasi la ea, cand socoteste ca-i este de folos. Nu-i pentru el un handicap, nu-i vatama viata psihica si nu-i tulbura nici viata duhovniceasca. E ca si actorul, care ramane el insusi, chiar daca-si pune tot sufletul in rolul pe care il are de jucat."

Iata care este diferenta: unul este nebun si se indreapta spre moarte, altul alege sa fie nebun si se indreapta spre viata.

[ory]

Cuvantul "nebun",amintit in sf.Scriptura,cred ca are intelesul de "nesabuit",pentru ca adevarata nebunie,respectiv dereglare psihica,nu ar mai putea discerne lucrurile ori cuvintele ce pot iesi dintr-ansul decat intr-un mod bolnav,influientate de propriul creier,de asemenea bolnav, concret.
Cat despre nebunia in sensul psihic,in corelatie cu credinta,ar fi de discutat,mai ales ca reprezintra un oarecare subiect tabu pentru aceasta categorie,spirituala,aproape omisa in cartile de specialitate religioase,sau intentionat omisa din motive lesne de inteles,extrem de complexe.

[vsovi]

ei bine dragilor, iertatzi-mi slava de la oameni shi pLaudarojENEa interIOdoar-bd-alib, dar am sa va spun o mare taina, o neinchipuita shi foarte frumoasa talcuire a acestei minunate taine a LUI DUMNEZEU... nu shtiu daca fac bine ca o spun asha ca orishicine sa o poata citi, dar patimasha (ne)vointza, patimasha impingere pentru a sluji lui scrashna ar vrea sa spuna ea ca de aia v-ash scrie, ca sunt sluga lui neputincioasa, shi fricoasa, poi oi fi eu fricos, shi neputincios, dar incantarea asta a prrozshtiei a dulitatzii de a ma lasa copleshit in a ma crede apolliniac sau abaddoniac, un fel de grrozAvva ori B-avva, ma face mereu sa ma razboiesc, atras in razboiul din deshert, shi ca sa scap shi sa nu mai fiu mereu hranit in guritza de catre m-amOna, nevasta cea buna a satatanatataticului sevrajelor care ma imbaiaza in venin ca sa fiu invincibil ca achile, un fals erou ca el credea ca era o legenda, o minciunica, o poveste de saduchei fratzi cu autoindreptatzitorii farisei ce aveau shi doreau rege, shi inca mai doresc... deci ca intr-un fel de incleshtare, deshi nu pentru aia o fac ci din pura fermecare a intzelesului Cuvantului Lui Dumnezeu, o betzie a fericirii, ca iata am intzeles marea taina a Cuvantului "faricitzi cei saraci in duh ca a lor..."

poi atunci ia sa le talcuiesc eu de nu se vad, acelora care nu ma cred, de nu o sa shtie de pe unde sa se mai adune, nu cu rautate zic, dar asha o sa se intample din pacate, ia sa le talcuiesc in sperantza ca o sa ma ierte Hristos-Dumnezeu ca spun adevarul, shi de a primi drept cadou, candva de la Hristos, o pietricica, mititica, asha ca de iaspis ori de chrisolit ori ametist.... oho dar pana acolo mai este mult... mult mult mai este... shi vremea e tarzie, foarte tarzie, iar vremea se strica, shi dau shi tatatrii...

Nebunia spre deosebire de nebunul de satan, care pana shi nebunia o are invartoshata este defapt ceea ce spune Domnul cand spune "fericiti cei saraci in duh caci a lor este imparatia cerurilor", ei sunt, nebunii! la ashtia se refera Hristos, la handicapatzii psihic, la oligofreni, la idiotzi, la bolnavii psihic, la deliratori, la halucinantzi, la prostalai, la tot soiul de nebuni nebuni, cu adevarat nebuni, adica la totzi neintzeleptzii dupa cum erau socotitzi in vechiul testament de catre farisei shi saduchei. Toata nebunantatea nevinovata, fie saraca fie bogata, caci in cazul acesta antonimul nu este bunatatea ci intzelepciunea cea desharta a "celor intzeleptzi" ai vechiului testament, a marelui Babilon al incantarii de sinele sangelui shi a carnii, shi a duhului desfranarii, al shtiintzei, al shtiintzei pacatelor, a intzelepciunii pacatelor, a capcanelor shi capacaunului priceput la capcane, shi prilejuri de pacatuire, la impingere in prapastie, la autoindreptatzirea shi nemultzumirea, vai vai ce oroare, pacatele inventate ce vin din adanc, ca sa te inchini lor, sugerate, shi demonstrate, care este defapt nimicul saducheilor, dar mai ales al fariseilor... inchinarea la pietre, lemne, apa, pamant, shi la tot felul de lacomii ale deznadejdii shi la celelalte minuni minunate ale incantarii, care nu pot nici sa auda shi nici sa vada shi nici sa ajute decat spre rau, spre pierzare caci te duce la pierzare..... astfel ca

satan pare foarte fericit, dar shtie ca mai are foarte putzina vreme, defapt el se incanta cu scrashna apollionica shi abaddonica prin hainele tale shi ale Domnului, facand mereu HUIEA ca sa imbine fatzarnic prin dezbinare fireshte pe om cu Dumnezeu ori cu aproapele sau, fiindca el pana shi nebunia o are invartoshata! ca el nu e nebun-nebun ci doar face pe nebunul din rautate, din razvratire, din ura de oameni shi nu cum se prefaceau sfintzii pentru a se ocara pe ei shi a nu primi slava de la oameni, slava in deshert, spurcaciunea pustiirii, aratarea binele facut, sau ala care-l face chiar atunci, caci satan se preface shi vicleneshte, socoteshte profitul shi ii tarashte pe altzii dupa minciunile lui cele rautacioase in pacatuire, shi nu are linishte, pe care tzi-o impartasheshte shi tzie pana nu primeshti shi tu ca sa stai in pacat ca sa ai noroc de la szmeul moloh, ca sa semnezi.

Deci nu e vorba de cei ce se prefac a fi nebuni, in fericiri,
adica aia care doar din motive de smerenie se arata a fi nebuni cand defapt ei sunt nishte intzeleptzi, nu, ci e vorba de cei cu adevarat nebuni, cei neputincioshi, handicapatzi, tampitzi, idiotzi, oligofreni, schizofreni, cretini, shi toata mintea cea sarmana, cea stramba, cea dusa cu pluta, ashtia sunt fericitzii a carora este imparatzia cerurilor, "cei saraci in duh", despre ei cred ca vorbeshte Hristos, pentru ca doar intr-o astfel de stare fiind, ai urechi pentru Cuvantul Lui Dumnezeu, pentru Calea spre celelalte fericiri, adica spre CRUCEA dupa Voia Domnului, cum spune sf. Ap Pavel, ca zice despre Cruce ca este nebunie pentru intzeleptzii shi filozofii shi medicii lumii shi este mantuire pentru cei ce cred, ceva de genul asta.

Deci iata ce cred, e vorba de nebuni, de totzi nebunii cand spune Hristos "fericiti cei saraci in duh" pe lanaga alte semnificatzii, la nebunie cred ca se refera in primul rand, la adevarat nebunie spre deosebire de cea a lui satatan shi a m-am-amOnei fariseilor shi saducheilor dar shi a regalui lor cu fata morgana lu'gogJana... ca nu mai shti cine e rege, regina, virgina shi trufashe, nu mai shti.

ca defapt cine poate sa fie sarac in duh decat cel nebun?

dar sa nu cumva sa credem ca putem fi satanishti shi sa shi
facem pe nebunii ca nu tzin astfel de viclenii vrute ori nevoite,
ori alte tipuri de prefacatorii! ca sa ne imbogatzim in pacatoshenie, in ascunzish shi in minciuna shi sa devenim tot mai pui pui de neparparci shi de vipvipere, nu tzine.... asha grozavie a libertatzilor nicolaitice cu fermecatoarea Izabela... poi nu ca pare nevasta lui Abel.

dar iata cum au interpretat sfintzii, shi sfintzitzii ca doar shi ei au perfecta dreptate, nu numai talcuirea mea, ca doar nimeni nu este mai smerit cu cugetul inimii sale decat cel cu adevarat nebun, caci nu ii este nici lene shi nici frica de lume ca sa aiba sentimente omenishti, dumnezeieshti... caci ei nu mai au nici o voiree patimashe fiindca nu shtiu sa faca absolut nimic de capul lor, mai nimic... trebuie impinshi de la spate ca sa faca un lucru bun.

un referat:
[SIZE=3]<<Saracia duhului este considerata de sfântul Grigorie ca fiind smerita cugetare, iar la sfântul Ioan Gura de Aur, cei saraci cu duhul sunt "cei smeriti si cu inima zdrobita". >>[/SIZE]

Episcop-vicar IRINEU BISTRITEANUL
"Fericirile sunt noua sentinte scurte cu care Mantuitorul nostru Iisus Hristos isi incepe Predica de la Munte si pe care Sfantul Ioan Gura de Aur le aseamana cu poruncile Decalogului. Aceasta predica a fost rostita pe Muntele Kurun Hattin (Coarnele Hattinului), care, de atunci incoace, se cheama Muntele Fericirilor. Acest munte, inalt de 560 m, este situat cam la 7 km nord-vest de orasul Tiberias, langa tarmul vestic al Marii Tiberiadei."

"Fericirea intai
"Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor"
Venind pe pamant, Fiul lui Dumnezeu ne-a eliberat din catusele bunurilor materiale, din patima lacomiei, care inabusa dorul dupa Imparatia lui Dumnzeu. In Fericirea intai Iisus nu fericeste pe saraci in general, deoarece lipsa de bunuri nu-i egala cu desavarsirea si sfintenia. Pot exista cersetori zdrenturosi plini de pofte si pacate, pot exista saraci care doresc sa aiba bani si sa se imbrace luxos, pe care insa imprejurarile din afara ii impiedica sa fie avuti. Asa ca Mantuitorul nu binecuvanteaza astfel de persoane, ci ii fericeste pe cei "saraci cu duhul" (Mt. 5, 3), pe cei care s-au eliberat de patima avutiei si si-au descatusat inima din tirania dorintelor pacatoase. "Saraci cu duhul" sunt cei care nu vor sa se imbogateasca sau care, avuti fiind, nu iubesc cu patima cele pe care le poseda, nu sunt robii averii, ci stapanii ei, gata sa imparta bunurile lor cu cei saraci.
Saracii cu duhul, pe care ii fericeste Iisus, nu sunt cei simpli, fara cultura, adica cei neintelepti si nestiutori, cum socotesc unii, pentru ca Hristos a adus in lume lumina cunostintei si adevarul care face pe om liber. Insusi Mantuitorul ne-a poruncit sa fim intelepti ca serpii (Mt. 10, 16). Crestinii care cunosc si urmeaza pe Domnul sunt invatati de Dumnezeu (I Tes. 4, 9), fii ai luminii, nu ai intunericului (I Tes. 5, 5), intrucat au primit invatatura dumnezeiasca de la Biserica prin harul Duhului Sfant (I Cor. 2, 5; Colos. 4, 3-6; 3, 16). "Saraci cu duhul" nu sunt nici cei saraci de bucurii materiale, cei dezmosteniti de soarta sau asupriti, pentru ca Hristos n-a deschis calea fericirii unora dintre oamenii impotriva celorlalti.
Dupa interpretarea data de Sfantul Ioan Gura de Aur si de Sfantul Chiril al Alexandriei, "saracia cu duhul" inseamna "smerenia de bunavoie". Cei ce au aceasta virtute sunt lipsiti de cele doua pacate " trufia mintii si nemasurata iubire de sine " care au dus la pierzanie pe ingerii rai si pe primii oameni. In intelesul Evangheliei, saraci cu duhul sunt toti acei avuti si neavuti, invatati sau mai putin invatati, din orice loc si timp, care si-au dat seama ca in sufletul lor exista un loc pe care nu-l poate umple nici avutia materiala, nici marirea lumeasca, nici stiinta acestui veac, ci numai Dumnezeu si darurile Sale vesnice.

(continuare in postul urmator)