Poezii preferate...

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Cuvinte[/SIZE]

Sunt lacrimă-n
oceanul de iluzii,
o virgulă
în nesfârşita carte a cerului -
deasupra candelabru.
Şi Doamne,
de-ar fi adevărate
aceste aripi de lumină
cu care tai văzduhul
din patru puncte cardinale
s-adun cuvinte
pentru cântecul
pe care încă nu l-am scris.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Personală[/COLOR]
[COLOR=green]Din vol "Poeme premoniţionale"[/COLOR]

[mara2008]

Nu-i a mea aceasta poezie dar imi alina sufletul
De poti zambi, in zile reci si intunecate
Caldura aducand in jurul tau;
De poti sa fii tu insuti in fiecare zi
Si nu la bal mascat sa crezi ca esti
Lin, frumos, tu o sa treci prin viata
Va fi chiar mai bine ca-n povesti.
De poti zambi din suflet, ca te bucuri
Nu zambet in batjocura;
De poti sa-ti ajuti fratele la orice pas
Far' a te gandi: mie ce mi-a mai ramas?
Bogat vei fi intotdeauna
Mai mult chiar, decat regii din povesti.
De poti patrunde-n suflet amarat
Sa simti ce simte El
Si sa-i aduci o raza de lumina
Rau nu va fi defel
De poti, atunci cand toti te cred nebun
Sa rabzi jignirile-ti aduse,
Far' a te impotrivi
Cu zambetul pe buze, tu te vei retrage
Si-n gand o rugaciune, vei rosti.
Multumesc inca odata acelui suflet cald ce mi-a dat-o,si ii doresc multa sanatate si o viata binecuvantata.
Doamne ajuta!

[LapetiteMoc]

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea Ta ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu Tine
şi-n închipuire Te desfăceam cum desfaci o jucărie.
Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
Te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.
Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai ţină şi rană.
În cer Te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.
În spinii de-aci, arată-Te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să Te rănească subt aripi?
Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.
Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul Tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.

Cand eram mica imi placeau f. mult fabulele... si mai imi plac si acum! iata una foarte frumoasa, zic eu, a lui Jean de la Fontaine:

"Lupul si mielul"

Dreptatea celui tare mai straşnică s-arată,
cum veţi vedea îndată.
Un Mieluşel venise să se-adape
în crîng, din limpezimea unei ape;
cînd, alungat de foame, cu ochii după pradă,
un Lup cumplit s-a întîmplat să-l vadă
şi s-a răstit la el, plin de mînie:
- Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie ?...
Obraznicule, îţi arăt eu ţie !...
- Nu-şi are rost mînia Dobitociei Tale:
cum aş putea s-o tulbur, cînd beau mult mai la vale ?...
îi spuse Mieluşelul acelui Lup zbîrlit.
- Ba o tulburi! - zise el pornit;
iar acum un an m-ai şi bîrfit !...
- Eu te-am bîrfit ?... E oare de crezut
cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut ?...
Măria Ta, fii bun şi ţine seama
Că-s mititel şi încă sug la mama...
- De n-ai fost tu, a fost vreun frate-al tău !
- Măria Ta, n-am nici un frate, zău...
- Chiar dacă n-ai, tot n-are-a face:
a fost vreunul dintr-ai tăi,
ca sînteţi toţi la fel de răi,
de la ciobani pîn'la dulăi
şi nu-mi daţi pace!
Dar mă răzbun, ai înţeles ?...
Şi, fără altă formă de proces,
l-a dus pe sus în codrul depărtat
şi l-a mîncat.

[ginamihaela]

O imensa pace ma cuprinde ori de cate ori citesc poezile Alexandrei Dumitriu!


AM VENIT

Am venit,
Picături de iubire,
Să ne împlinim
Rotunjindu-ne,
Unii cu alţii,
În drag.

Şi împreună
Să citim
Eternităţi,
Clipă după clipă,
Regăsind
Începutul.

Dar, neatenţi,
Am lăsat
Zgura ne’mpăcării,
Să se aştearnă între noi,
Împărţind
Unicitatea.

Acum,
Mâini de suflet,
Trudesc neobosite,
Să ne definească
Înţelegând,
Limpezind în lacrimi.

Adunând,
Clipă după clipă,
Dor după dor,
Până când
Vom redeveni
Iubire !

Alexandra Dumitriu

[cristiboss56]

N-ai lăuda de n-ai ştii să blestemi, / Surâd numai acei care suspină , / Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi , / De n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumina . / Şi dacă singur rana nu-ţi legai , / Cu mâna ta n-ai unge răni străine. / N-ai jindui după frânturi de rai / De n-ai purta un ciob de iad în tine. / Că nu te-nalţi din praf dacă nu cazi / Cu fruntea jos, în pulberea amară, / Şi dacă-nvii în cântecul de azi / E că mureai în lacrima de-aseară.

[mara2008]

[SIZE=4]Dă-mi chipul tău[/SIZE] de Radu Gyr

Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!

Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.

Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.

Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!

Vreau, iarba,-nteleptiunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.