Rugaciune ciudata in rugaciunile diminetii

[Florin-Ionut]

Mihailt,

Acestea toate sunt metafore, nu le lua ad literam.

Cel ce a compus rugaciunea era departe de a intelege cum functioneaza organismul uman (cum nici in ziua de astazi nu se stiu decat putine in domeniul anatomic). Insa el stia foarte bine ca Dumnezeu este cel ce face viata posibila; tainele inimilor si ale rarunchilor sunt ale Duhului lui Dumnezeu, care prin pronia Sa le face sa fie vii "ispitindu-le". Eu asa inteleg cand spun acest pasaj.

Cat despre "noaptea acestei vieti" este iarasi o frumoasa metafora, care compara viata aceasta cu viata care va veni. Daca noi am realiza printr-o credinta ferma, tare, fericirea care ne asteapta in Ceruri, atunci nici nu incape comparatie cu ceea ce traim pe acest pamant, in lumea asta nenorocita. Intr-adevar, unii ajung la comuniunea cu Dumnezeu inca din timpul vietii, prin rugaciunea adevarata a inimii, prin contemplatie, dar acestia sunt putini. Insa numai ei Il au pe Duhul Sfant in inima lor, nu poti sa generalizezi acest fapt real. Cei care ajung sa fie desavarsiti sunt vase ale Lui Dumnezeu, in ei vin Tatal si Fiul si fac salas in inima lor, dupa cum spune si versetul.

Ca o comparatie, in timpul Utreniei, cand se citeste din Vechiul Testament, lumina in biserica este scazuta, preinchipuind "noaptea" care era inainte de a veni Rascumparatorul. Pana si muzica este mai trista, cei care citesc folosesc intonatii diferite, parca sumbre... Dintr-o data se aprinde lumina si incepe Liturghia catehumenilor, pentru a face diferenta intre invatatura Legii vechi si plinirea ei in Hristos...

Nu e indicat sa arunci usor cu condamnari la erezie pe cei care acum probabil ne privesc din Ceruri si se roaga pentru mantuirea noastra. Sa stam bine, sa stam cu frica...