Erezii moderne in randurile unor preoti, care smintesc multimea

Poti sa crezi orice despre Gabriel Nicu, daca arhimandritul Justin Parvu de la Manastirea Petru-Voda a afirmat despre acesta ca este un popa [expresia mea proprie] deoarece se ocupa [printre altele] cu deschiderea Sfintelor Carti pentru ghicirea in ele a viitorului, inseamna ca este cel putin un eretic! Un vrajitor, ce practica vraja ghitiei [ghicirii in Sfintele Carti], fie pentru bani, fie pentru faima, cum mai fac [pentru primul motiv] popa Vrajitoru din comuna Liteni, jud. Suceava si cum mai recomanda credinciosilor [A se veda lucrarea parintelui Ioan. V. Argatu -"Raspunsuri duhovnicesti ale parintelui Ilarion Argatu la intrebarile credinciosilor", Editura Mila Crestina, Falticeni 2006] si popa Ilarion Argatu, care ii sfatuia ca dupa trei zile de post negru poti sa-i ceri preotului sa te lase sa deschizi Cartea Sfanta iar el sa-ti interpreteze textul la care ai deschis cartea in legatura cu viitorul tau [adica tot vrajitoria ghitiei]. Halal de asa "mare duhovnic roman" cum este considerat acest mare popa vrajitor Argatu, ce a fost si duhovnicul popei Gabriel Nicu. Deci, uite cum sta treaba, frate wetygo: vrajitor la vrajitor trage si dreptcredincios la dreptcredincios trage, nu invers, adica sa traga un dreptcredincios la un popa vrajitor sau un vrajitor la un parinte dreptcredincios. Spurcaciunea va trage mereu la spurcaciune si curatenia tot mereu va trage la curatenie.

[wertygo]

Iustin Parvu poate sa ajunga sfant ,asta nu inseamna ca tot ce spune este adevarat. Toti cei de la Petru Voda stiu ca el s-a lepadat in scris de Hristos ca sa iasa din inchisoarea comunista si considera ca e un lucru bun caci altfel nu l-ar mai fi avut ei acum. Compromisul nu e bun caci daca era un duh mai puternic in comunistii aceia, l-ar fi omorat imediat dupa ce a scris lepadarea si l-ar fi dus la talpa iadului. Parintele Xenofont l-a certat in fata obstii deoarece era de fata cand un preot de mir l-a intrebat daca poate sotia sa sa-si puna sterilet,iar el a zis ca daca nu se poate altfel sa-si puna. I-a multumit Parintelui Xenofont si regreta ca nu stia ce inseamna sa-si puna sterilet. Mai are pe acolo un rasofor pe care l-a crescut de mic si care pe multi frati de treaba si cuminti i-a scos din manastire. In loc sa-l izgoneasca pe el ar prefera sa plece toata obstea. A mai trecut pe acolo un frate care zicea ca cine nu plange in fiecare zi nu are voie sa se impartaseasca si l-au luat de nebun,iar acum cand Iustin zice acelasi lucru eu ce sa cred despre el Sa te interesezi la Petru Voda daca este adevarat ce ti-am zis. Toate aprecierile pentru faptul ca nu s-a spalat de 8-9 ani si nu miroase urat dar daca si asta e o vraja

[BogdanF2]

În prealabil postat de wertygo

Iustin Parvu poate sa ajunga sfant ,asta nu inseamna ca tot ce spune este adevarat. Toti cei de la Petru Voda stiu ca el s-a lepadat in scris de Hristos ca sa iasa din inchisoarea comunista si considera ca e un lucru bun caci altfel nu l-ar mai fi avut ei acum. Compromisul nu e bun caci daca era un duh mai puternic in comunistii aceia, l-ar fi omorat imediat dupa ce a scris lepadarea si l-ar fi dus la talpa iadului. Parintele Xenofont l-a certat in fata obstii deoarece era de fata cand un preot de mir l-a intrebat daca poate sotia sa sa-si puna sterilet,iar el a zis ca daca nu se poate altfel sa-si puna. I-a multumit Parintelui Xenofont si regreta ca nu stia ce inseamna sa-si puna sterilet. Mai are pe acolo un rasofor pe care l-a crescut de mic si care pe multi frati de treaba si cuminti i-a scos din manastire. In loc sa-l izgoneasca pe el ar prefera sa plece toata obstea. A mai trecut pe acolo un frate care zicea ca cine nu plange in fiecare zi nu are voie sa se impartaseasca si l-au luat de nebun,iar acum cand Iustin zice acelasi lucru eu ce sa cred despre el Sa te interesezi la Petru Voda daca este adevarat ce ti-am zis. Toate aprecierile pentru faptul ca nu s-a spalat de 8-9 ani si nu miroase urat dar daca si asta e o vraja

De unde ai scos frate toate informatiile astea aberante? Pe ce se sustin?

Pr. Iustin a iesit din inchisoare in 1964, cand a fost un decret care i-a eliberat pe TOTI detinutii politici, fara alte conditii. Despre ce lepadare vorbesti? Pr. Iustin trebuie sa iasa din inchisoare din 1960, insa l-au mai tinut 4 ani din cauza ca a spus ca daca iese o va lua de la capat cu slujirea bisericii.

Sunt zeci (sute?) de oameni care pot sa depuna marturie ca Pr. Iustin e vazator cu duhul.

Nu stiu de cati ani nu s-a mai spalat, dar stiu sigur ca nu miroase ABSOLUT DELOC, nici la 5 cm. de el daca stai (am stat de mai multe ori).

Nu cunosc povestea cu steriletul, insa orice om poate gresi cand vorbeste din ale sale. Si Sf. Serafim de Sarov a spus ca a mai gresit cand si-a spus propriile pareri.

Bogdan.

[BogdanF2]

Wertygo, de unde ai informatiile astea?

BogdanF2 a scris:

Wertygo, de unde ai informatiile astea?

Din cele ale tatalui minciunii, diavolul, ca si evreii, care au fost acuzati de aceasta pe buna dreptate de Mantuitorul si Domnul Iisus Hristos, citez dupa Evanghelia lui Ioan, capitolul VIII, versetele 38-47:

[SIZE=2][COLOR=red]38.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]39.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]40.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]41.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]42.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]43.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]44.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]45.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]46.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]47.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. [/COLOR][/SIZE]

Doamne, apara-ne de clevetitori si barfitori!

Razvan

[BogdanF2]

În prealabil postat de razvan_m

BogdanF2 a scris:


Din cele ale tatalui minciunii, diavolul, ca si evreii, care au fost acuzati de aceasta pe buna dreptate de Mantuitorul si Domnul Iisus Hristos, citez dupa Evanghelia lui Ioan, capitolul VIII, versetele 38-47:

[SIZE=2][COLOR=red]38.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]39.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Ei au răspuns şi I-au zis: Tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]40.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]41.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Voi faceţi faptele tatălui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am născut din desfrânare. Un tată avem: pe Dumnezeu. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]42.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Le-a zis Iisus: Dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]43.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Fiindcă nu puteţi să daţi ascultare cuvântului Meu. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]44.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]45.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Dar pe Mine, fiindcă spun adevărul, nu Mă credeţi. [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]46.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Cine dintre voi Mă vădeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce voi nu Mă credeţi? [/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]47.[/COLOR][/SIZE][SIZE=2][COLOR=red]Cel care este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. [/COLOR][/SIZE]

Doamne, apara-ne de clevetitori si barfitori!

Razvan

Respectul si pretuirea mea pentru Parintele Iustin raman, chiar daca, PRIN ABSURD, ar fi adevarat ce a fost scris mai sus. Oricine poate cadea, mai mult sau mai putin, important e sa-si revina. Sf. Apostol Pavel a fost prigonitor al Bisericii (mult mai grav) si a ajuns unul din cei mai mari sfinti.

Citeam recent din invataturile Sf. Nifon, ca Dumnezeu nu ne va judeca daca am pacatuit, ci daca nu ne pocaim.

Bogdan.

[wertygo]

Cand va veti duce la Petru Voda veti afla ca este adevarat ce am zis. Intrebati acolo pe Parintele Xenofont, ucenic iubit de parintele Iustin ,care tine mult la parintele si de aceea nu pleaca sa infiinteze manastire. Si sa stiti ca au trecut multi pe acolo cu probleme duhovnicesti importante si au plecat dezamagiti,zicandu-le ca nu are timp, Iar o baba a avut acces o jumatate de ora ca sa povesteasca ce afacere cu benzinarii au rudele ei si a mai si intrebat, Parinte ce frigider sa-mi cumpar Samsung sau Zanussi . Personal m-as bucura sa ajunga sfant,dar nu cred toate cuvintele lui. Nu am tras cu urechea dar se auzea prin usa ca vorbea tare. La fel si cu Daniil Tudor ,cuvintele care i-au fost date de Dumnezeu le cred, iar pe greselile din poeziile pe care le scris ca poet in tinerete sub numele de Sandu Tudor nu dau doua parale.

Unii sustin orbeste povestea cu ghitia numai ca sa fie in ton cu parintele Iustin.

Am argumentat cat a fost cu putinta ca in cazul parintelui Gabriel Nicu pe care l-am cunoscut acuzatia parintelui Iustin referitoare la deschiderea cartii este nejustificata. Eu mi-am facut datoria si am informat, iar cine va continua sa sustina blasfemii despre acest parinte sa raspunda in fata lui Dumnezeu. Nu numai ca nu deschidea carti pentru a ghici, dar lua si atitudine impotriva celor care procedeaza astfel, asa cum rezulta si din fragmentele de predici postate pe www.parintelemicugabriel.ro.

Iar faptul ca a fost un mare inainte-vazator il stie si parintele Iustin. Stie, dar tace. Prefera sa spuna ceea ce i se cere pentru a-l compromite, caci era incomod. Si a murit ca orice incomod modern de inima!

Parintele Gabriel Nicu are un loc aparte in inima credinciosilor si in cer si nu i-l poate lua nimeni. Duhovnicii isi mai fac si astfel de ,,complimente'', dar cei ce nu stiu ar trebui sa cerceteze mai inainte de a acuza. Mai exista sfinti care au fost subestimati intial. Nu poti sa terfelesti minunile lui Dumnezeu facute prin rugaciunile unui preot fara sa-l superi pe Dumnezeu! Dar poate ca parintele Iustin a facut pocainta pentru acest pacat.

Curajul marturisirii , minuni mari, ravna in post, rugaciune si milostenie, darul inainte-vederii, darul stravederii si alte mari Daruri - iata ce-l caracteriza pe parintele Gabriel! Pai astea nu-s vraji, fratilor!

Spovedanie ca-n Athos, inclusiv gandurile, sfaturi duhovnicesti ca-n Scrierile Sfintilor Parinti, bucurie duhovniceasca - acestea le-am gasit la parintele Gabriel. De aceea ingaduie Dumnezeu seceta duhovniceasca pentru ca nu stim sa ne pretuim duhovnicii. Il vom pretui probabil pe Antihrist!

Din cartea Sfantului Ignatie Briancianinov, "Despre Vedenii, Duhuri si Minuni", aparuta la editura Sophia din Bucuresti - scurta prezentare pentru cei "insetati" dupa vedenii si minuni:

[quote]
[COLOR=black]Cartea Sfântului Ignatie Briancianinov „Despre vedenii, duhuri şi minuni“, este una dintre cele mai importante mărturii ortodoxe despre răspunsul la întrebările omului contemporan privitoare la enigmele şi misterele din jurul său.[/COLOR]
[COLOR=black]De la bun început ar trebui să observăm că vastul domeniu al vedeniilor si minunilor nu mai este un domeniu ezoteric. Lumea de astăzi e fascinată, putem spune chiar hipnotizată, de tot ceea ce înseamnă cunoastere ocultă, cunoastere paranormală. Chiar dacă putini oameni se dedică total acestui gen de cunoastere pseudo-spirituală, practic marea majoritate a lor cochetează cu acest fenomen. [/COLOR]
..............................................
Oamenii caută căi spirituale cât se poate de originale, cât se poate de fascinante, cât se poate de comode. Oamenii aleargă după minuni, după senzational.
Pentru oamenii acestia cuvintele Sfântului Ignatie par nefiresti sau chiar absurde.
Cartea pe care o prezint aici contine două părti, una despre venirea Antihristului si alta despre vederea duhurilor. La început este asezată o scurtă dar edificatoare predică despre minuni. În această predică, ca si în primele pagini care îi urmează, ni se prezintă punctul de vedere ortodox asupra nevoii de senzational pe care o simte omul zilelor noastre.
Dar niciodată dorinta de a vedea o minune sau dorinta de a afla cât mai multe despre minuni nu a fost la fel de intensă ca în zilele noastre.
S-a ajuns chiar ca dorinta de a sti cât mai multe despre minuni să devină obsesivă. Oamenii află cum un anumit copil citeste gândurile altora, cum o femeie oarbă vindecă aproape orice boală, sau cum [COLOR=red]un duh care pretinde despre sine că este Maica Domnului[/COLOR] prevesteste un cutremur.
Valoarea supremă a unor astfel de oameni este binele. Dar un bine impersonal, un bine relativ, un bine care nu are prea multe de-a face cu Cel care S-a răstignit pentru binele nostru, adică pentru mântuirea noastră.
Persoanele preocupate de “colectionarea ratională” a minunilor, fie ele adevărate sau false, au de obicei senzatia că drumul lor nu este cu nimic mai prejos decât drumul pe care merg credinciosii. Ele consideră că nu calcă cu nimic poruncile Bisericii în timp ce merg pe drumul care li se pare bun. “Minunea e un lucru dumnezeiesc, nu? De ce să strivim corola de minuni a lumii, încercând să separăm care minuni sunt bune si care nu?”
Acestor oameni, învătătura Sfântului Ignatie despre acest subiect li se va părea socantă. Cuvintele sfântului demontează simplu, dar nu simplist, ideea potrivit căreia nevoia de senzational este o caracteristică a sufletelor elevate.
[COLOR=red]Oamenii cer semne, invocând faptul că dacă ar primi semnele respective ar crede în Dumnezeu.[/COLOR] Dar Sfântul Ignatie arată foarte clar că [COLOR=red]cererea lor este falsă[/COLOR]. De altfel, [COLOR=red]Sfânta Scriptură ne-a învătat că cei care nu vor să primească cuvântul mântuirii “nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morti” (Luca 16, 31).[/COLOR]
Se observă totusi că nu putini oameni, fascinati de sfera paranormalului, fascinati de minunile diavolesti, cred că există viată după moarte, cred că există îngeri si demoni.
De ce atunci Evanghelia spune că minunile nu pot întoarce inimile îndărătnice? Răspunsul îl aflăm în Vietile Sfintilor: văzând minunile făcute de către sfintii mărturisitori, unii păgâni se încăpătânau să respingă propovăduirea acestora, si să considere că sfintii aveau puteri diavolesti. Nimic nu îi poate obliga pe cei îndărătnici să primească învătătura crestină.
Atunci cum de anumite semne paranormale îi conving brusc pe unii să creadă că există Dumnezeu?
Să observăm că semnele paranormale trezesc credinta unora nu pentru a-i apropia de Dumnezeu, ci numai pentru a-i trece de la necredintă la o credintă pierzătoare de suflet. Usurinta cu care are loc această trecere se justifică tocmai prin faptul că dusmanul mântuirii nu se opune unei asemenea îndoielnice convertiri. Se poate spune că o asemenea convertire îi usurează lucrarea. Omul necredincios poate simti lipsa lui Dumnezeu si Îl poate căuta în Biserică. [COLOR=red]Pe când falsii convertiti îsi făuresc un chip cioplit (nu din lemn sau din aur, ci din idei gresite) si se închină lui, crezând că Îl slujesc pe Dumnezeu.[/COLOR] Convertirea lor la adevărata credintă va fi mult mai grea (exceptiile, chiar dacă sunt numeroase, confirmă totusi regula).
În cartea Sfântului Ignatie, învătătura despre falsele minuni apare strâns legată de învătătura despre semnele înselătoare pe care le va face Antihrist.
În privinta vremurilor de pe urmă, oamenii zilelor noastre au diferite atitudini. Câteva dintre ele ies în evidentă: disperarea celor ce cred că vor prinde sfârsitul lumii; indiferenta necredinciosilor sau a celor care numai cochetează cu universul religios; optimismul celor care cred că intrăm în Noua Eră a păcii si al celor care cred că Dumnezeu va aduce vremuri de împlinire; si pocăinta sinceră a celor care, observând că lumea merge din rău în mai rău, nu asteaptă sfârsitul lumii pentru a se pocăi, ci încearcă să ducă o viată bineplăcută lui Dumnezeu.
Groaza celor dintâi este de tip sectar; chiar dacă pătrunde destul de usor si în mediul ortodox, ea nu este o stare firească: Dumnezeu nu vrea să fim obsedati de sfârsit, să asteptăm urgia cerească ce îi va arde pe ceilalti, să asteptăm focul ce îi va mistui pe păcătosi. La baza acestei asteptări stă ori impresia superioritătii fată de ceilalti, mândria că dacă acum ar veni sfârsitul ceilalti ar fi condamnati, dar propria persoană ar fi mântuită, ori impresia că sfârsitul ar aduce cu sigurantă si propria osândă. Si atunci păcatul rămâne singurul mijloc de a usura putin spaima chinurilor care urmează.
Indiferenta celor din a doua categorie, a necredinciosilor si a celor care pretuiesc mai mult trupul decât sufletul, spunând că “oricum nu contează, ce va fi va fi, până atunci să ne vedem de ale noastre”, este lesne de înteles. Dacă nu îsi schimbă viata auzind glasul Evangheliei, de ce si-ar schimba-o auzind că lumea va avea un sfârsit?
Atitudinea celor din a treia categorie este comună new-age-istilor si crestinilor care nu vor să ia în serios ultima carte a Noului Testament. Unii, dându-si seama că un eventual sfârsit i-ar surprinde trăind în mari păcate, gândesc: “Nu as vrea să fiu martor al sfârsitului lumii. Nu trebuie să mă gândesc la sfârsit. Nu. Vreau să fie bine. Trebuie să fie bine. Si pentru mine, si pentru urmasii urmasilor mei. Poate că Apocalipsa Sfântului Ioan minte. Nu va fi nici un sfârsit.”
Mai grav este când chiar unii care se consideră teologi încearcă să conteste faptul că Apocalipsa prezintă descoperirea pe care a avut-o Sfântul Apostol Ioan privitoare la vremurile de pe urmă. “Nu sunt profetii, sunt doar sfaturi duhovnicesti adresate într-un stil aparte crestinilor păstoriti de marele Evanghelist”, spun acestia, călcând în picioare tâlcuirile făcute Apocalipsei de către Sfintii Părinti.
Unii oameni, văzând cum numărul mănăstirilor creste, cum si în cele mai îndepărtate părti ale globului pământesc apar comunităti ortodoxe, cred că dreapta credintă va fi primită, încetul cu încetul, de către toti locuitorii pământului. Si că, de aceea, Apocalipsa nu îsi mai are rostul. Acesti oameni au o întelegere a realitătii foarte superficială. Ei nu tin cont de faptul că păcatul se întinde cu o viteză uimitoare, că păgânismul învie si câstigă din ce în ce mai multi adepti. Astăzi păcatele împotriva firii sunt considerate normale si virtutile sunt luate în râs. Ceea ce dovedeste că lumea nu merge spre mai bine, ci spre mai rău.
Am ajuns la ultima categorie, a celor pentru care scrie Sfântul Ignatie Briancianinov: aici sunt inclusi cei care rămân fideli predaniilor Sfintilor Părinti. Ei stiu că, mai devreme sau mai târziu, Antihrist va veni. Dar oamenii nu pot sti când va fi aceasta. Ceea ce trebuie să stie este cum să nu ajungă să trăiască ca si cum ar avea “pecetea fiarei”, cum să nu cadă în capcanele diavolului.
Ei nu stiu nici dacă vor prinde sfârsitul, si nici dacă urmasii lor vor prinde acele vremuri. Dar stiu că de propriul sfârsit nu îi va scăpa nimeni. Si atunci trăiesc în virtute si smerenie cugetând la moarte.
Sfântul Ignatie nu a scris despre Antihrist numai crestinilor care vor trăi în vremea acestuia. A scris si pentru noi. El ne ajută să întelegem mai bine cursele pe care ni le întind înainte-mergătorii lui Antihrist. În loc să fim robi ai lui Dumnezeu, diavolul ne vrea robi ai săi. Si, prin orice mijloace, prin discipolii pe care îi are, caută să ne atragă în mrejele sale.
Descriind viclenia lui Antihrist, Sfântul Ignatie ne ajută să îi recunoastem pe ucenicii săi si să ne ferim de ei. Si dacă nouă ne sunt de folos cuvintele sale, cu atât mai mult le vor fi de folos crestinilor din vremurile de pe urmă, care vor afla cum să îl recunoască pe cameleonicul Antihrist.
Multi si-l imaginează pe Antihrist ca pe un dictator care dărâmă biserici si varsă sânge de crestin. Dar dacă ar fi asa prea putini i s-ar închina de bunăvoie. Antihrist va fi Marele Seducător, Marele Actor. Arătându-se blând, milostiv si împlinitor a toată virtutea, el va fascina, va deveni repede idolul celor lipsiti de discernământ.

[va urma]

[continuarea mesajului precedent]

Aici e marele pericol: cei care vor căuta să aprecieze valoarea antihristului după propriile idei vor fi înselati. În afara învătăturii crestine nu există nici o altă posibilitate de a recunoaste pe Antihrist drept mâna dreaptă a diavolului.
Virtutea pe care el o va mima nu va putea fi înteleasă la justa valoare decât de către cei care vor rămâne sub aripa Bisericii.
Se stie însă că el va căuta să îi atragă de partea sa, “de va fi cu putintă, si pe cei alesi” (Matei 24, 24). Această referintă scripturistică poate trezi teamă în rândurile celor care o citesc. “Dacă vor cădea până si cei alesi, ce va fi cu cei ca noi?”, se întreabă unii.
Dar nu apare scris că cei alesi vor cădea, ci doar că Antihrist va încerca să îi piardă până si pe acestia. Dacă prin “cei alesi” întelegem pe crestinii care trăiesc după învătătura lui Hristos si ascultă glasul Bisericii, atunci credem că acestia vor sti să se ferească de înselare. Totusi, pentru că nimeni nu este predestinat la mântuire, chiar si acestia vor avea nevoie de mult discernământ pentru a deosebi lumina adevărată de lumina superficială în care se va ascunde slujitorul întunericului. Pentru că acesta va încerca să se dea drept rob al lui Dumnezeu.
Dacă “cei alesi” sunt crestinii care merg duminica la biserică, dar care pretuiesc mai mult propria voie decât ascultarea de Biserică, si preferă păcatul virtutii, atunci nu este de mirare că multi dintre ei vor cădea.
Sfântul Ignatie Briancianinov spune răspicat că înaintea venirii lui Antihrist mare parte dintre crestini se vor lepăda de Hristos. Greu cuvânt. Putini oameni ar vrea să ia în serios o astfel de afirmatie.
Si totusi explicatia pe care o dă sfântul este foarte simplă: Antihrist va fi primit de majoritatea omenirii pentru că va aduce cea mai înaltă bunăstare materială, va fi cel care va asigura oamenilor tot confortul si toate cele de trebuintă satisfacerii poftele trupesti.
Adresându-se oamenilor care au refuzat să Îi asculte dumnezeiasca propovăduire, Mântuitorul le-a spus: “Eu am venit în numele Tatălui Meu, si voi nu mă primiti; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veti primi.” (Ioan 5, 43). Sfântul Ignatie Briancianinov reproduce tâlcuirea Sfântului Teofilact al Bulgariei la această profetie: “Antihrist va îmbia omenirea cu relizarea celei mai înalte bunăstări si prosperităti pământesti, va îmbia cu cinstire, bogătie, măretie, înlesniri si plăceri trupesti: căutătorii de cele pământesti îl vor primi pe Antihrist, îl vor numi stăpân al lor” (17).
Multi oameni nu îsi părăsesc acum credinta numai pentru faptul că ar avea prea putin câstig material făcând aceasta. Antihrist le va da acestora exact ceea ce le trebuie, îi va atinge exact în punctul sensibil pe cei a căror credintă este usor de clătinat.
Sfântul Ignatie consideră că “nu e ciudat faptul că minunile lui Antihrist vor fi primite fără împotrivire si cu entuziasm de către cei apostaziati de la crestininsm, de către vrăjmasii adevărului, vrăjmasii lui Dumnezeu: acestia s-au pregătit pe sine pentru primirea pe fată, cu lucrul, a trimisului si uneltei satanei, a învătăturii lui, a tuturor lucrărilor lui, după ce au intrat dinainte în împărtăsire după duh cu satana” (13).
Ce se va întâmpla însă cu cei tari în credintă? Sfântul Ignatie nu ne spune nimic nou, ci doar repetă ceea ce stă scris în Cartea Apocalipsei: numărul lor va fi foarte mic, vor fi prigoniti, batjocorâti, urâti de ceilalti. Vor fi condamnati la moarte. Se vor sui pe esafoduri “ca pe niste tronuri împărătesti, ca la un ospăt de nuntă”. Imaginea pe care o prezintă sfântul este impresionantă. De fapt, asa s-au suit pe tronul muceniciei toti mărturisitorii Bisericii. Întâlnim la ei nu o filozofie proprie, nu o învătătură ciudată, ci ceea ce are Biserica în adâncul ei: dorinta de a pătimi suferinte dătătoare de viată pentru a se bucura în vesnicie de dragostea Mirelui Ceresc.
Troparul care se cântă la prăznuirea unei sfinte mucenite ne vorbeste despre starea Bisericii din vremurile de pe urmă: “Pe Tine, Mirele meu, Te doresc, si pe Tine, căutându-Te, mă chinuiesc, si împreună mă răstignesc, si împreună mă îngrop cu botezul Tău; si pătimesc pentru Tine, ca să împărătesc întru Tine; si mor pentru Tine, ca să si viez pentru Tine; si ca pe o jertfă fără prihană, primeste-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Tie…”.
Sfântul Ignatie ne previne că “pentru sfintii lui Dumnezeu va veni o încercare cumplită: viclenia, fătărnicia, minunile prigonitorului, se vor sili să-i amăgească si să-i însele; prigoanele si strâmtorările rafinate, calculate si disimulate cu o vicleană inventivitate, puterea nelimitată a prigonitorului îi vor pune într-o situatie cât se poate de grea; micul lor număr va părea infim în fata întregii omeniri, si pe seama părerii lor se va pune o deosebită neputintă; dispretul obstesc, ura obstească, clevetirea, prigoana, moartea silnică vor deveni soarta lor. Numai printr-o osebită împreună-lucrare a harului dumnezeiesc, sub călăuzirea lui, alesii lui Dumnezeu se vor putea împotrivi vrăjmasului lui Dumnezeu, Îl vor putea mărturisi înaintea lor si a tuturor oamenilor pe Domnul Iisus” (19).
Înainte de a-si arăta fata de prigonitor al credintei, Antihrist îsi va pune masca dragostei si a bunăvointei. “Bunăstare materială… Scăpare de griji si de necazuri… Împlinirea unui vis milenar al omenirii…”
Totusi, chiar dacă la început el nu va lovi direct credinta crestină, va avea îndrăzneala să spună despre sine că este Mesia cel asteptat.
Sfântul Ignatie ne aduce în fata ochilor învătătura patristică despre Antihrist. Urmându-l pe Sfântul Efrem Sirul, el spune despre Antihrist că “va trâmbita despre sine precum au trâmbitat înainte-mergătorii si icoanele sale, se va numi pe sine propovăduitor si restaurator al adevăratei cunoasteri de Dumnezeu: cei care nu înteleg crestinismul vor vedea în el reprezentatul si apărătorul religiei, se vor uni cu el. El va trâmbita despre sine că este si se va numi pe sine Mesia cel făgăduit: iesind întru întâmpinarea lui, fiii cugetării trupesti vor striga osanale; văzându-i slava, puterea, capacitătile geniale, dezvoltarea cât se poate de cuprinzătoare după stihiile lumii, îl vor proclama dumnezeu, se vor face ajutoare ale lui” (16).
Nouă ni se pare putin probabil ca un om, indiferent de cât bine ar face oamenilor, să fie primit ca Mesia. Ne este greu să întelegem viclenia de care va da dovadă Antihristul.
E nevoie de ani si poate de zeci de ani pregătitori pentru ca valorile crestine să fie îngropate. Încetul cu încetul, crestinii vor fi învătati să creadă că banul este atotputernic, că trupul este mai important decât sufletul. Credinta va fi pervertită încetul cu încetul: viata de nevointă crestină va fi substituită de o viată comodă si iubitoare de plăceri.
Sfântul Ignatie ne spune că va fi o asteptare aproape generală a Antihristului care va putea împlini dorintele oamenilor. El va corespunde celor mai variate exigente: cei care apreciază întelepciunea acestei lumi vor vedea în el un geniu. Cei dornici de îmbogătire îsi vor vedea buzunarele pline. Cei care caută minuni, având râvna căutătorilor de comori, îsi vor vedea asteptările împlinite: Antihrist va face minuni pe care stiinta omenească nu le va putea explica.
Vorbind despre minunile Antihristului, Sfântul Ignatie prezintă pe larg învătătura ortodoxă despre minunile pe care le primeste Biserica, despre rostul lor si despre motivul pentru care harismele s-au împutinat în vremurile noastre.

[va urma]