preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de ory

...Doamne!,mie mi se face rau cand aud astfel de remarci,nu-mi pot crede ratiunii cum putem concepe asemenea aberatii despre mantuire si slujirea fata de Dumnezeu. Cine spune ca cel care pleaca din manastire, sau oricare alt om.nu are mantuire?Si,cine spune ca cel care paraseste niste"ziduri",il paraseste neaparat pe Dumnezeu?!...Numai crestinii pot emite asemenea tampenii,si nu cei cu duhul,caci intru duh smerit si duh plin de iubire nu ai cum sa concepi asemenea lucruri,deci raman cei cu numele si cu statutul subtil dar marinimos de atata mandrie si vrednicie cu o asemenea judecata.

Aberaţiile îţi aparţin dumitale. Nimeni, nu a spus pe acest forum că e obligatoriu să te călugăreşti pentru mântuire. Şi Hristos spune:
Matei 19.12 "Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă."
şi sf Pavel atrage atenţia asupra acestui lucru, dar nu obliga pe nimeni:
1 Cor.7.7-9 " Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
1 Cor 7.32-33 "Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii."
Dar, din moment ce creştinul a făcut legământul monahal e dator să îl respecte cu stricteţe:
2 Petru 21.22 "Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor. Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui."
spune Sfantul Ioan Scararul : "monahul este stapanul lumii care a incredintat lui Dumnezeu grija despre sine". Calugarul se leapada de grija lumii si de grija sa proprie, nu printr-o tagaduire a vietii, ci, dimpotriva, din dragoste fata de ea. El fuge nu de lume, ci de lumesc, adica de aspectul pacatos, corupt al creaturii, aspect care il impiedica sa se apropie duhovniceste de ea. Departandu-se de lume si de sine insusi (adica de omul vechi), monahul ramane liber pentru slujirea lui Dumnezeu si a aproapelui său (caci, intr-un anume fel, aproapele nostru este loctiitorul permanent al lui Dumnezeu pe pamant).
Iar pentru tine mănăstirile,instituţiile pe care s- a clădit Biserica, Patristica şi cultura europeană, sunt doar nişte "ziduri"?

În prealabil postat de ory

Iar cel mai elocvent este integrarea in manastire de la varsta de 15-17 ani, specifica unui procent de aproximativ 80% din existenta indivizilor din manastire.

Baţi câmpii. Astea sunt cazuri izolate, nu majoritare cum încerci d-ta să le prezinţi. Binenţeles că au existat dintotdeauna şi excepţii, oamenii care au fugit din mănăstire, călugări care au căzut în erezie, curvii, s-au întors chiar la o viaţă păgână, dar asta nu a fost reprezentativ pentru viaţa călugărească.

În prealabil postat de ory

....Va rog,nu mai emiteti asemenea lucruri fiindca uit,efectiv,ca ne aflam in anul 2008,afundandu-ma astfel in primitivismul superstitios si impovarat de neinteles.

Da, da , da. adică pentru tine învăţăturile Bibliei şi al sfinţilor părinţi sunt doar nişte deviaţii învechite? Nu degeaba spune sf. Pavel:
1 Tim 6.20 "păzeşte comoara ce ţi s-a încredinţat, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivirile ştiinţei mincinoase, Pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credinţă."
2 Tim 4.3 "Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învăţătura sănătoasă, ci - dornici să-şi desfăteze auzul - îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme."