Iubirea - Taina sau Negot?

În prealabil postat de petrurar

imagineaza-ti sa fii singurul crestin-ortodox practicant printre ei. Cum ai proceda? Intrebarea mea aminteste de vremeurile ce vor veni, care in unele parti au si venit deja


te rogi Bunului Dumnezeu. atit si nimic mai mult.
nu trebuie filosofie, ratiune. doar Credinta si traire.

Cred ca unuia ca acesta care isi pastreaza credinta VIE Domnul ii va darui Raiul. Si spun acesta incredintata fiind de o povestioara spusa ( familiei mele) de parintele Arsenie acum cativa ani. A venit un batran la el, ce traia de peste 50 de ani cu sotia neortodoxa. Dupa spovedanie ii spune parintele, vino sa te impartasesc. Atunci batranul lacrimand spune, cum parinte sa iau Sfanta Taina daca nu am postit TOT postul? Razand spune pr. Arsenie, ce jertfa mai mare poti aduce decat aceea ca ti-ai pastrat credinta atata amar de vreme? Cei ce sunt marturisitori intr-o lume neortodoxa sunt ca stalpii cei de foc in pustie. Mi-a placut mult acest cuvant.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de petrurar

imagineaza-ti sa fii singurul crestin-ortodox practicant printre ei. Cum ai proceda?

... ca stanca in mijlocul furtunii!!!
...ca si Hristos pe cruce: "Parinte, IARTA-I ca nu stiu ce fac!"
...ca izvorul in pustie... sa adap toate fiarele...
...ca soarele pe cer... sa incalzesc si sa dau lumina...
TOATE NUMAI IN HRISTOS!!!
As fi carpa de sters pt oricine, dar nu ca si credinta!!! sa ma batjocoreasca, sa zica orice despre mine, dar sa nu ma plec maniei si urii, razbunarii... SA II IERT PE TOTI!!! sa ii ODIHNESC!!! sa le fiu sluga... El, Hristos, a fost mai intai exemplu de josnicie... ca DUMNEZEU S-a facut om, ca om s-a facut ultimul om pt TOTI OAMENII!!! si asa ne-a castigat pt IMPARATIA SA!!! Amin!!!

În prealabil postat de geo.nektarios

... ca stanca in mijlocul furtunii!!!
...ca si Hristos pe cruce: "Parinte, IARTA-I ca nu stiu ce fac!"
...ca izvorul in pustie... sa adap toate fiarele...
...ca soarele pe cer... sa incalzesc si sa dau lumina...
TOATE NUMAI IN HRISTOS!!!
As fi carpa de sters pt oricine, dar nu ca si credinta!!! sa ma batjocoreasca, sa zica orice despre mine, dar sa nu ma plec maniei si urii, razbunarii... SA II IERT PE TOTI!!! sa ii ODIHNESC!!! sa le fiu sluga... El, Hristos, a fost mai intai exemplu de josnicie... ca DUMNEZEU S-a facut om, ca om s-a facut ultimul om pt TOTI OAMENII!!! si asa ne-a castigat pt IMPARATIA SA!!! Amin!!!

Chiar este adevarat ca ei nu stiu ce fac, odata ce li s-a luat puterea de a distinge intre bine si rau, prin ceea ce se cheama "vindecarea memoriei": binele si raul devin alternative acceptabile, contopindu-se unul intr-altul.
Acesti oameni sunt intr-adevar de plans si singurul lucru corect de facut e sa ne rugam pentru trezirea si implicit mantuirea lor. Problema e, ca in toiul luptei, cand te simti atacat de un numar de persoana concomitent si permanent, nu prea ai timp sa te rogi pentru altii, ci doar pentru tine, ca sa iesi nevatamat. Atat "Tatal nostru" cat si "Doamne IIsuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma" spuse incontinuu sunt cele mai bune arme de aparare. Abia dupa ce scapi din acel "furnicar" si te indepartezi de el, prinzand puteri, caci ziua nu au aceeasi putere ca noaptea, te poti ruga si pentru ei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Chiar este adevarat ca ei nu stiu ce fac, odata ce li s-a luat puterea de a distinge intre bine si rau, prin ceea ce se cheama "vindecarea memoriei": binele si raul devin alternative acceptabile, contopindu-se unul intr-altul.
Acesti oameni sunt intr-adevar de plans si singurul lucru corect de facut e sa ne rugam pentru trezirea si implicit mantuirea lor. Problema e, ca in toiul luptei, cand te simti atacat de un numar de persoana concomitent si permanent, nu prea ai timp sa te rogi pentru altii, ci doar pentru tine, ca sa iesi nevatamat. Atat "Tatal nostru" cat si "Doamne IIsuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma" spuse incontinuu sunt cele mai bune arme de aparare. Abia dupa ce scapi din acel "furnicar" si te indepartezi de el, prinzand puteri, caci ziua nu au aceeasi putere ca noaptea, te poti ruga si pentru ei.

Ce te face Anca sa crezi ca ziua puterile lor scad, slabesc ?

Geo, iti admir credinta si ravna de a o tine vie. Dar e greu fratele meu, e foarte greu sa faci cele ce spui. Asa ar trebui insa, cati intoarcem obrazul cand fratele ne greseste? cati nu pastram o unda de neincredere daca cineva ne-a gresit fie si o singura data? Iubirea taina sau negot.. eu imi permit sa spun ca nici pe departe nu stiu ce este Iubirea. Ma refer strict la iubirea dumnezeiasca. Pentru ca iubirea in lume NU exista daca nu are ca radacina pe Hristos. Cele ce simt timerii in ziua de azi sunt atractii, senzualitate, etc. Iubirea pentru a exista are nevoie de Hristos. Temelia, radacina, apa ce o face sa prospere este Hristos! Ceea ce am aflat pana acum nu a fost decat un substitut. Poate au fost crampeie de sclipiri de ravna de a darui iubire. Insa mereu aceasta ravna s-a taransformat in cenusa. Imi spunea odata un parinte ca diavolul cel mai tare te lupta atunci cand ai ravna. Te lupta pentru a te opri din drumul tau.. Se pare ca eu ma opresc adesea si nu din pricina celui rau ci din pricina neputintelor mele. Iubirea adevarata este aceea de a iubi neconditionat si nelimitat. Am eu o vorba, ma simt mai insiguranta cand nu stiu ca sunt iubita.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de eduardd

e greu fratele meu, e foarte greu sa faci cele ce spui. Asa ar trebui insa, cati intoarcem obrazul cand fratele ne greseste?

"Fara de Mine NU puteti face NIMIC!"
"Toate cate veti cere cu CREDINTA de la Tatal in numele Meu, se va da voua!"
"Ajutorul meu de la Domnul, CEl ce a facut cerul si pamantul"
"Domnul este aparatorul vietii mele, de cine ma vi infricosa?"
"Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi, la loc de pasune acolo m-a salasluit'....
",,,voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor..."
"...in lume necazuri veti avea, dar indrazniti! Eu am biruit lumea!"
....sunt numai cateva din versetele de INTARIRE din Sf.Scriptura si Sf.Evanghelie! CINE ARE CREDINTA, CAT UN GRAUNTE DE MUSTAR, MUTA MUNTII DIN LOC! Eu nu am atata credinta, ma stiu, imi cunosc slabiciunile, patimile, dar CRED IN AJUTORUL LUI DUMNEZEU!!! CREDINTA IN DUMNEZEU ESTE DOVADA IUBIRII NOASTRE FATA DE EL!!! Daca nici Dumnezeu nu ne mai poate ajuta, atunci CINE....??? nu mai este altcineva!!! EL stie si vede tot, sufera pt intreaga faptura ridicata impotriva Lui, pt ca ne IUBESTE... iar noi vrem sa traim fara El... apoi in necaz, la cine alergam de cerem ajutor??? la Dumnezeu!!! NERUSINARE totala fata de Dumnezeu!!! Obraznicie!!!
NU ma tem de nimic atat timp cat tin legatura cu Hristos, atat timp cat nu ma despart de El, atat timp cat El este in mine!!! SI NU vreau sa-L pierd... El e viata mea, si fara El, sunt MORT... in adevaratul sens al cuvantului!!! PUTEM fi lumini ORICUI, daca ne TINEM UNITI CU HRISTOS, atat prin RUGACIUNE, cat si prin Sf.LITURGHIE!!! unde ne IMPARTASIM cu El!!! Minuni mari traim si azi, dar nu le constientizam din cauza pacatelor, ce ne-au astupat ochii sufletesti...
Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne dea putere sa-L marturisim pana la ultima suflare!!! Amin!!!

Fiti binecuvantati!!!

În prealabil postat de cristiboss56

Ce te face Anca sa crezi ca ziua puterile lor scad, slabesc ?

Asa mi s-a parut mie; nu trebuie sa fie chiar asa. Sa nu credem cumva ca ne dau vreun respiro. Atata doar, ca cei,de care vorbesc eu, incetau munca la 05.30 si indepartandu-se de mine mai ieseam din atentia lor.
Totusi nu cred ca am gresit prea mult, caci li se spune "fortele intunericului", nu?

În prealabil postat de eduardd

iubirea in lume NU exista daca nu are ca radacina pe Hristos.

Jenica exprimi un adevar atat de mare, inca t ar fi trebuit sa scrii fraza asta cu litere mari de o schioapa sa se vada de departe.
Nu stiu cum de ne-am putut amagi sa credem altceva. Nu un om, doi... ci toti.

[geo.nektarios]

Este grea IUBIREA??? Este greu sa vrei sa te asemeni lui Dumnezeu??? Este greu sa Il IUBESTI pe TATAL TAU din Ceruri??? ba de ce sa nu-L numim si MAMA???
Cti dintre noi astazi ii mai spunem MAMEI noastra ca o IUBIM??? cati o mai imbratisam recunoscatori spunandu-i "MULTUMESC PT TOT CEI FACUT PT MINE!"?
Din contra ii comentam, ne ridicam tonul asupra dansei, ne rastim dansei, ba mai mult avem NESIMTITA INDRAZNEALA de a o PLESNI! O lasam cu lacrimi in ochi, ca din mandrie si iresponsabilitate NU ne mai intereseaza daca si de ce sufera... noi ii adancim suferinta... E ASTA "IUBIRE"???? (cunosc N cazuri mai ales cu tineri care isi bat mama fara mila)!!!

Asta ar fi cel mai frmos cadou de Craciun pt MAMA: Un buceht de flori si sa ii spunem CAT DE MULT O IUBIM si sa II MULTUMIM pt TOATE!!!

Sa fiti Binecuvantati!!!

Pentru mine, iubirea asta crestina despre care vorbiti si care este atat de diferita de ceea ce oamenii in general numesc "iubire" nu exista, deoarece nu am intalnit inca oameni care sa se inscrie in acest tipar. Probabil daca i-as intalni ar fi sfinti sau martiri, oameni care "iubesc" pe semenii lor atat de mult incat si-ar da si viata pentru ei. Desigur, atunci apare dilema "e iubire desavarsita sau lipsa de discernamant?". Dar asta e alta discutie si nu vreau sa deschid o disputa cu nimeni despre asta.

Vroiam sa va spun ce parere am despre iubirea asta, lumeasca. Despre iubirea pe care poetii o canta si indragostitii o slavesc.

In opinia mea intre doi tineri indragostiti exista mai intai o pasiune puternica a unuia pentru celalalt. Aceasta este mai mult sau mai putin de ordin sexual si cred ca multa lume confunda aceasta crestere hormonala brusca cu "dragostea la prima vedere". Bineinteles, nu totul se reduce la sex, insa este foarte posibil ca ideea care incolteste in mintea indragostitului, anume ca partenerul este persoana ideala cu care ar vrea sa-si petreaca restul vietii s.a.m.d. sa fie de fapt creatia feromonilor si a schimbarilor metabolice si hormonale care au loc in organism in momentul in care este intalnit un posibil partener sexual care se potriveste exigentelor noastre si care este dispus sa intre intr-o relatie. Tocmai pentru ca acesi factori modifica structura biochimica a creierului, ratiunea nu-si da seama ca insasi fundamentul pe care ea se bazeaza este modificat. In consecinta, atractia puternica fata de celalalt nici macar nu are nevoie de vreo justificare in mintea indragostitului.

Aceasta iubire este de fapt ceva visceral, sexual si care se manifesta de multe ori ca o boala psihica, intrunind exact aceleasi semne. Un indragostit:

- isi pierde ratiunea cand vine vorba de persoana iubita; fetele pot pleca de acasa cu baieti in ciuda rugamintilor bine intentionate ale parintilor (care o cunosc de o viata) de a nu pleca alaturi de un baiat pe care l-a cunoscut de doar doua saptamani. Logica dicteaza intr-o situatie ca asta sa-ti asculti parintii si sa cantaresti situatia rational. In ambele cazuri o judecata limpede iti spune ca riscurile pe care ti le-ai asuma ca tanara fata in situatia de mai sus sunt mult mai mari decat potentialele beneficii. Dar dragostea intuneca judecata si somnul ratiunii naste monstri.

- nu mai mananca, uita de sine, de indatoririle fata de familie, de serviciu si intreaga sa atentie este indreptata numai spre persoana venerata. Semne identice se gasesc si la depresivi, care in starile avansate ajung sa nu-i mai intereseze nimic si nimeni. Un indragostit ranit in dragoste este si mai rau, gandurile despre sinucidere fiind la ordinea zilei, intocmai ca la o persoana cu o depresie puternica, careia nu i s-a dat ajutor medical.

Aceasta "dragoste" nu este altceva decat o tulburare a mintii, care vine si pleaca dupa reguli stricte. Partenerii nu se iubesc unii pe altii, ci iubesc imaginile pe care si le construiesc in minte unul despre celalalt. Se spune ca dragostea e oarba, asa este. Insa nu e oarba in permanenta, ci doar la inceput, cand din cauza intunecarii ratiunii indragostitul nu accepta fapte evidente. Cu timpul, micile inconveniente incep sa iasa la suprafata. Eu numesc aceasta perioada "perioada glorificarii defectelor". Este etapa in care incepem sa vedem alunita de pe obrazul celuilalt, sa vedem ca este om si are si defecte, nu numai calitati cum ne imaginasem la inceput. Tocmai pentru ca nu suntem de acord cu ideea, fie nu recunoastem aceste defecte, fie le adoptam si le vedem ca fiind calitati. Exemplu:

Ea: m-am ingrasat!
El: termina, draga, cu prostiile, arati excelent!

In liceu eram foarte indragostit de o fata. La inceput mi se parea cea mai frumoasa fiinta din lume, insa nu pentru ca ea era asa, ci pentru ca asa vroiam eu din tot sufletul sa fie. Acum, la ani de zile dupa terminarea liceului, am vazut o poza recenta cu ea si pentru ca arata neschimbata, m-am intrebat: cum am putut sa ma indragostesc de fiinta asta?

Spre finalul relatiei apar neintelegerile, certurile care devin din ce in ce mai serioase si eventuala despartire. In aceasta perioada cei doi parteneri considera ca certurile sunt doar ceva trecator, tulburari in apa limpede a relatiei. Spre sfarsit este clar ca relatia a fost de la bun inceput o gresala, partenerii erau incompatibili si s-au ales unul pe celalalt tocmai pentru ca au inlaturat ratiunea si au vrut sa vada in celalalt ceaa ce nu era acolo cu adevarat.

Unii oameni, insa, dupa ce ratiunea isi intra in drepturi si fiorul dragostei se mai domoloeste, descopera ca alegerea s-a intamplat sa fie buna si decid sa se casatoreasca. Bineinteles, si casatoriile pot merge prost, daca au loc prea repede sau daca judecata rationala da gres. Insa cei care fac acest pas deja sunt multumiti unul de celalalt iar evenutalele despartiri au loc nu pe incompatibilitati, ci pe bani, copiii, avere, relatii extraconjugale etc. Un sot care are o amanta nu mi se pare a fi nemultumit de nevasta, doar ca gaseste pasiunea pe care a avut-o pentru nevasta candva la alta femeie. Bineinteles, din punct de vedere moral este condamnabil sa-ti inseli partenerul, pentru ca in afara de compatibilitatea si dorinta sexuala, o familie se intemeiaza si pe alte principii.

Doi soti fac pasul casatoriei pentru ca vor copii, vor sa intemeieze o familie, vor independenta fata de parinti etc. Se creaza o dependenta intre cei doi si la douazeci de ani de la casatorie nu-mi spuneti ca cei doi se mai iubesc "ca-n prima zi" pentru ca este imposibil. Pasiunea aceea nu mai exista, insa a fost inlocuita cu alte principii care pastreaza relatia in continuare sub forma casniciei, cu cel mai bun liant, copiii.

Asadar, cuvantul "dragoste" sau "iubire" este prea neincapator pentru a descrie realitatea. Pe de o parte avem ceea ce eu consider ca este dragostea adevarata. Cu parintii si fratii simtim o legatura emotionala puternica din cauza dependentei fata de ei pe care am avut-o in copilarie. Cu o sotie, dupa 20 de ani de casnicie, simtim aceeasi legatura, pentru ca ne-am "inrudit", intr-un fel. Sotia devine mama, tata, sora si copil. Este cea cu care te muti in casa noua si ia locul familiei cu care ai crescut. Este "dragoste" familiala.

Pe de alta parte avem "dragostea" pur sexuala, care e fulgeratoare si care consuma indragostitul pana-l usuca.

Relatia intre cele doua tipuri de dragoste? Fara dragostea sexuala, fara pasiune, familiile nu s-ar mai intemeia. Sexul este cel care ne apropie, ca vrem sau ca nu vrem, ca realizam sa nu. Si in acelasi timp tot sexul este cel care aduce pe lume copiii. Deci nu un rol important, ci unul primordial, esential, fundamental, nu numai la perpetuarea speciei ci si la crearea comunitatilor umane.

Sexul slefuieste popoare. Uitati-va la arabi. Raportul intre barbati si femei este acelasi la nivel mondial, 49 vs 51 la suta. Asta inseamna aproximativ un barbat la o femeie, deci teoretic fiecare om ar trebui sa-si gaseasca partener. Arabii sunt poligami, deci avem ceva mai aproape de trei femei la un barbat. Asta lasa pe dinafara o foarte mare parte a barbatilor. Acestia sunt frustrati din punct de vedere sexual, pentru ca nu-si pot gasi partenere, nu se pot apropia de femeile altuia. De ce credeti ca cei mai multi atentatori sinucigasi arabi au media de varsta de 17 ani? Nu intamplator, 17 ani este media de apogeu al apetitului sexual a barbatului. Dupa aceasta varsa incepe sa scada. Asta inseamna ca la 17 ani, un tanar fara partenera sexuala este frustrat atat cat poate fi in intreaga lui viata. Daca tanarul respectiv a mai fost si cresut intr-o societate traditionala islamica, crede cu tarie ca martirii ajung in rai unde beneficiaza de o gramada de virgine si bogatii nesperate in aceasta viata. Trocul este facut.

Lipsa de activitate sexuala frustreaza si da peste cap organismul. Brazilienii, cunoscuti pentru frecventa nemaintalnita a partidelor de sex pe saptamana la nivel national, sunt unul din cele mai linistite, tolerante si prietenoase popoare din cate exista.

Sper ca am reusit sa va conving ca cuvantul "dragoste" este folosit de cele mai multe ori gresit in zilele noastre si ca latura sexuala a relatiilor interumane este de fapt punctul de plecare pentru adevarata dragoste.

Bineinteles, acum se va gasi cineva sa imi spuna despre dragostea crestina, insa n-aveti decat, nu ea a fost subiectul mesajului meu. Daca ea exista cu adevarat, nu am de unde sti. Si din cum o descrieti, daca exista atunci e mai mareata decat dragostea lumeasca despre care am vorbit aici. Asa ca nu exista nici o incompatibilitate.