Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 40


Întru sfîrşit, Psalmul lui David.

Oarecari au dăruit Psalmul acesta lui David, iar oarecari Iezechiei, dar nu ne lasă pe noi dumnezeiasca Evanghelie să-l primim pe nici unul. Pentru că Stăpînul Hristos, vorbind către Sfinţiţii Săi Ucenici, a adăugat: „Ştiind acestea, fericiţi veţi fi dacă le veţi face. Nu pentru voi toţi zic, că ştiu pe care v-am ales, ci ca să se împlinească Scriptura: «Cel ce mănîncă cu Mine pîine a ridicat asupra Mea călcîiul său.» De aceea zic vouă mai-nainte de a se face, ca după ce se va face să credeţi că Eu sînt.” Deci, cînd zice: „ca să se împlinească Scriptura”, Domnul arată Psalmul acesta de faţă, că Lui, şi nu altuia, I se cuvine. Socotesc că ar fi un lucru semeţ şi îndrăzneţ dacă i s-ar închipui altă pricină, iar nu pe cea cuvenită lui.
Fericit este cel ce înţelege pe săracul (şi pe mişelul).
Acest „şi pe mişelul”, l-am aflat întru alte pre-scrieri (adică izvoade), dar nici la Evreu, nici la Sirian[COLOR=#800080][1][/COLOR], nici la ceilalţi tălmăcitori. Iar „sărac” numeşte pe Domnul tuturor, de vreme ce - bogat fiind, după cum zice dumnezeiescul Apostol - a sărăcit pentru noi, ca noi să ne îmbogăţim cu sărăcia Lui. Şi, Dumnezeu fiind, n-a socotit răpire a Se face întocmai cu omul, ci pe Sine S-a deşertat, luînd chip de rob. Şi, măcar că stăpînea peste cele văzute şi peste cele nevăzute, nu avea unde să-şi plece capul. Şi, măcar că S-a născut din Fecioară, S-a pus în iesle, pentru lipsa patului. Deci proorocescul cuvînt fericeşte pe cel ce poate să înţeleagă această sărăcie şi se sîrguieşte a lăuda după putere pe Cel ce a primit-o asupră-Şi. Apoi, arată roadele fericirii:
În ziua cea rea, îl va izbăvi pe el Domnul.
Iar „ziua cea rea”, Simmah a zis-o: „ziua răutăţii”, însemnînd - după cum mi se pare - ziua Judecăţii, care este înfricoşată şi făcătoare de rău celor fără de lege. Şi îi făgăduieşte că cunoştinţa curată a sărăciei aceleia îl va izbăvi de rele în ziua cea înfricoşată.
2 Domnul să-l păzească pe el, şi să-l vieze pe el, şi să-l fericească pe dînsul pe pămînt şi să nu-l dea în mîinile vrăjmaşilor lui.
Nu va dobîndi numai bunătăţile ce vor să fie, ci şi în viaţa de acum va cîştiga dumnezeiasca purtare de grijă, făcîndu-se strălucit şi vestit şi scăpînd de bîntuielile neprietenilor. Şi - de vreme ce poate cadea în boală, avînd trupul stricăcios - îi făgăduieşte şi izbăvirea de aceasta:
3 Domnul îi va ajuta lui pe patul durerii lui. Tot aşternutul lui l-ai întors întru boala lui.
De toată boala - zice - îl va izbăvi, şi boala o va preface întru sănătate. Pentru că acest „ai întors întru boală aşternutul lui” înseamnă: „l-ai prefăcut”.
Aşa, după ce a povestit răsplătirile celui ce înţelege sărăcia vrednică de minune a Stăpînului, ne arată nouă Cine a avut-o pe aceasta şi cum S-a folosit de ea, aducîndu-L în lăuntru pe El, Care ne învaţă şi ne povesteşte cele pentru Sine:
4 Eu am zis: Doamne, miluieşte-Mă, vindecă sufletul Meu, că am greşit Ţie.
Zice: Eu sînt săracul Acela, Cel ce am luat asupră-Mi sărăcia de bună voie, Mielul lui Dumnezeu ce ridică păcatul lumii, Cel ce am sineşit[COLOR=#800080][2][/COLOR]patimile oamenilor, Cel ce păcat n-am făcut, dar am adus rugăciunea pentru firea oamenilor, ca pe o pîrgă a firii. Şi se cuvine a însemna că Simmah n-a zis: „că am greşit Ţie”, ci: „şi, de am greşit Ţie”.
5 Vrăjmaşii Mei Mi-au zis rele Mie: Cînd va muri şi va pieri numele Lui?
„Vrăjmaşi” îi numeşte pe Iudei, care Îl cleveteau şi măiestreau moartea Lui. Încă şi istoria Sfinţitelor Evanghelii ne învaţă aceasta, zicînd: „Sfat au luat cum Îl vor pierde pe Dînsul.” De aici, mută proorocia către Iuda:
6 Şi intra să vadă, în deşert grăia inima lui, adunat-a fărădelege lui-şi, ieşea afară şi grăia.
Încă şi dumnezeieştiievanghelişti ne învaţă că Iuda „le-a zis Iudeilor: Ce-mi veţi da mie, şi eu Îl voi da pe El vouă? Şi căuta vreme ca să-L vîndă pe Dînsul.” Acestea le zice şi proorocia: „Şi intra să vadă, în deşert grăia inima lui, ieşea afară şi grăia”, adică: Intrînd şi ieşind, măiestrea moartea Lui împreună cu aceia. Apoi, mai-nainte grăieşte reaua lor tocmeală:
7 Împreună asupra Mea şopteau toţi vrăjmaşii Mei, asupra Mea gîndeau rele Mie. Cuvînt fără de lege au pus asupra Mea.
Iar sfîrşitul lucrurilor mărturiseşte acestora, căci - vorbind cu linişte unii către alţii - căutau chipul bîntuielii. Apoi, L-au învinuit de tiranie, zicînd lui Pilat că Iisus Se hotărăşte împărat pe Sine şi opreşte a da dajdie Cezarului. Aceasta o zice şi proorocia: „Cuvînt fără de lege au pus asupra Mea”, în loc de: Au făcut asupra Mea pîră de nelegiuire.
[COLOR=windowtext]8 Au doară Cel ce doarme nu va adăuga a Se scula?[/COLOR]

Zice: Şi, dacă voi răbda moarte, au nu Mă voi scula iarăşi, şi nu voi risipi pe cei ce au gătit aceasta? Stihul se aseamănă graiului evanghelicesc: „Stricaţi voi Biserica aceasta, şi Eu o voi ridica pe dînsa în trei zile.” Şi iarăşi: „Iată, ne suim în Ierusalim, şi Fiul Omului Se va da în mîinile păcătoşilor, şi-L vor ucide pe Dînsul, şi a treia zi va învia.” Deci pentru aceea, după cuviinţă, moartea a numit-o „somn”.