Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

15 Şi Mă cheamă în ziua necazului tău, şi te voi scoate şi Mă vei proslăvi.
În bună vreme a descoperit cinstitul număr al Sfintei Treimi şi l-a înjugat cu Aşezămîntul cel Nou. Şi a făcut despărţire, nu ca să despartă lucrările nedespărţitei şi Sfintei Treimi, ci ca să-i înveţe prooroceşte numărul Ei pe oamenii de pe urmă. Deci zice: „Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi dă Celui Preaînalt rugăciunile tale. Şi Mă cheamă în ziua necazului tău.” Dintru aceasta ne-am învăţat trei Feţe, neînţelegînd însă că doar Dumnezeu dăruieşte cererile, sau doar Cel Preaînalt sau Cel ce primeşte jertfa de laudă, ci fiecare osebire este şi Dumnezeu, şi Preaînalt, şi Dăruitor al bunătăţilor. „Jertfă de laudă” numeşte laudele ce se cuvin drepţilor, iar „rugăciuni” - făgăduinţele, că aşa zice în Psalmul 21: „Rugăciunile mele voi da înaintea celor ce se tem de Dînsul.” Apoi - de vreme ce a zis: „Nu pentru jertfele tale te voi mustra” - îi învaţă de aici înainte pentru ce i-a mustrat:
16 Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce povesteşti tu dreptăţile Mele şi iei Aşezămîntul Meu prin gura ta?
17 Tu ai urît învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
Că - de vreme ce sînt unii care le cer socoteală şi îi mustră pe cei ce greşesc pomenindu-le lor dumnezeieştile legi, dar ei înşişi călcîndu-le pe acelea - după cuviinţă Se întinde către ei, zicînd: Pentru ce oare - trufindu-vă pentru ale Mele dreptăţi şi vorbind în sus şi în jos pentru Legea Mea - n-aţi primit de aici folosul, ci vă aflaţi cu defăimare împrejurul cuvintelor Mele? Povesteşte încă şi felurile lucrurilor îndrăznite de aceia:
18 De vedeai furul, alergai cu el, şi cu cel prea-curvar partea ta puneai.
19 Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşuguri.
20 Şezînd, împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale puneai sminteală.
Multe şi felurite - zice - sînt fărădelegile îndrăznite de tine, că apostoleşte spun: Tu, cel ce zici să nu prea-curvească, prea-curveşti şi te faci ajutător şi părtaş al celor ce îndrăznesc unele ca acestea. Şi, lipsind gura ta de adevăr, ai umplut-o de minciună şi de viclenie. Şi vicleşugul îţi ascute limba, pentru aceea o defaimi pe rudenia ta, şi calci legile firii, şi ţeşi pe ascuns pîndiri împotriva fraţilor tăi şi petreci clevetindu-i cu cuvintele şi vrăjmăşindu-i cu faptele. Apoi, după ce a făcut povestirea nelegiuirii, arată îndelunga-răbdare pe care o are şi mai-nainte spune pedeapsa pe care o va aduce asupră-le:
21 Acestea ai făcut, şi am tăcut. Ai socotit fărădelegea că voi fi ţie asemenea.
Văzînd îndrăznindu-se de tine acestea, Eu am tăcut şi îţi aştept pocăinţa cu îndelungă-răbdare. Iar tu ai luat pricină de păgînătate însăşi îndelunga-răbdare, socotind că Mă bucur de nelegiuirea ta şi nu voi aduce asupră-ţi pedeapsa. Pentru care:
Mustra-te-voi şi voi pune înaintea feţei tale păcatele tale.
Că - de vreme ce nu te-ai tămăduit cu doctoriile cele blînde şi dulci ale îndelungii-răbdări - voi găti ţie altele mai iuţi şi-ţi voi aduce fierul cel arzător al mustrărilor. Şi acestea împreună-glăsuiesc cu apostoleştile glasuri: „Neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăinţă, după asprimea ta şi după nepocăinţa inimii tale îţi învistiereşti ţie însuţi urgie în ziua urgiei, a descoperirii şi a dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, Care va răsplăti fiecăruia după lucrurile lui.” Aşa, după ce l-a îngrozit cu pedeapsa, Iubitorul de oameni a adus iarăşi sfătuire:
22 Înţelegeţi dar acestea, cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească, şi nu va fi cel ce izbăveşte.
Zice: Voi, cei ce aţi bolit cu uitarea de Dumnezeu - căci uitarea de Dumnezeu este pricinuitoare de păcat - înţelegeţi cu sîrguinţă cele zise şi vindecaţi rănile voastre cu doctoriile pocăinţei, mai-nainte de a vă răni moartea, care năpădeşte ca un leu asupra oamenilor, nimeni putînd a-i opri pornirea cea prea-iute. Apoi, ia punerea de lege cea nouă şi cu aceasta împodobeşte sfîrşitul Psalmului:
23 Jertfa laudei Mă va slăvi, şi acolo este cale întru care voi arăta lui mîntuirea Mea.
Iar Simmah a tălmăcit acest stih mai luminat: „Cel ce jertfeşte pentru laudă Mă va slăvi, şi celui ce călătoreşte cu bună rînduială îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.” Căci se cuvine celui credincios nu numai a lăuda pe Dumnezeu şi a aduce Lui jertfele laudei, ci şi a călători cu bună rînduială şi a-şi întocmi bine a sa viaţă. Numai aşa va fi cu putinţă a dobîndi mîntuire de la Dumnezeu. Iar după Cei 70, înţelegem aşa: „Mă îndulcesc - zice - de jertfa laudei, o socotesc slavă potrivită, şi prin aceasta voi arăta calea Mea celui ce Mi-o aduce, al cărei sfîrşit este mîntuirea lui Dumnezeu.” Ni se cuvine a însemna că şi aici a făcut pomenire de două feţe: că - după ce a arătat a Sa faţă, zicînd: „jertfa Mă va slăvi pe Mine” - a adăugat: „Acolo este cale, întru care voi arăta lui mîntuirea lui Dumnezeu”. Căci se cădea cu Aşezămîntul cel Nou, care învaţă cele desăvîrşite, să se unească şi învăţătura desăvîrşită a cunoştinţei de Dumnezeu.