Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

14 Arderi de tot cu măduvă voi aduce Ţie, cu tămîie şi cu berbeci, aduce-Ţi-voi boi şi ţapi.
Zice: Cîte se cuvin, le voi jertfi şi le voi aduce Ţie cu osîrdie. Iar „cu măduvă” le-a numit pe cele bine-hrănite şi îngrăşate. Aşa a poruncit Legea să se aducă, şi fără prihană şi întregi; încă şi Proorocul Maleahi blestemă pe cei ce au unele de acestea, dar le aduc pe cele vătămate, asemeni lui Cain, căruia păcatul acesta i s-a făcut începătură răutăţilor. De aici ne învăţăm şi noi să-L cinstim pe Dumnezeu cu cele mai cinstite din cele ce avem.
15 Veniţi de auziţi, şi voi povesti vouă, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, cîte a făcut sufletului meu.
Nu în zadar - zice - mă făgăduiesc să aduc acestea, căci mari daruri am dobîndit de la Dînsul, pe care vă rog să le învăţaţi şi voi, cei ce Îl cinstiţi pe Dumnezeu. Le fel a zis şi întru Psalmul al douăzeci şi unulea: „Rugăciunile mele voi da înaintea celor ce se tem de Dînsul.” Aşa, ne învăţăm a-i avea pe aceştia părtaşi şi mai ales lor a le povesti cele dumnezeieşti, că zice: „Nu daţi cele sfinte cîinilor, nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor”, ci „Tainele Mele - Mie şi la ai Mei”.
16 Către Dînsul cu gura mea am strigat, şi m-am înălţat sub limba mea.
Iar Simmah zice aşa: „L-am chemat pe Dînsul cu gura mea, şi îndată s-a înălţat limba mea.” Vrea să zică: Aducîndu-I rugăciunea mea, am primit cererea şi, umplîndu-mă de veselie, am pornit limba spre cîntare de mulţumire.
17 Nedreptate de am văzut întru inima mea, să nu mă audă Domnul!
Iar Simmah zice aşa: „Nedreptate de am văzut mai-nainte întru inima mea, să nu mă audă Domnul!” Zice: Dacă - rugîndu-mă să mă izbăvesc de robie şi să dobîndesc întoarcerea - m-aş fi nălucit să fac vreo nedreptate după aceea, să nu dobîndesc dumnezeiasca milostivire! Iar că nu mint, lucrurile mărturisesc:
18 Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu, luat-a aminte la glasul rugăciunii mele.
Adică: Văzîndu-mă curăţit de asemenea gînduri, m-a învrednicit bogat de ale Sale daruri. După ce le-a povestit pe acestea, ceata celor bine-credincioşi încheie cuvintele întru laudă:
19 Bine este cuvîntat Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Sa de la mine.
Cu laude - zice - Îi răsplătesc Făcătorului de bine, Celui ce mi-a primit rugăciunea şi mi-a dăruit mila Sa. Că nu încetează poruncind celor ce cred într-Însul a-L lăuda pe Acesta de-a pururea.