Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

10 Cel ce pedepseşte neamurile nu va mustra?
Zice: Adică supune sub pedepse neamurile – care nu au primit nici Lege, nici nu s-au îndulcit de învăţătură proorocească - şi nu va mustra nelegiuirea voastră?
11 Cel ce învaţă pe om cunoştinţa,
Şi apoi, El a zidit cuvîntătoare[COLOR=#800080][1][/COLOR]firea oamenilor, iar prin cele ce se văd în zidire şi prin cele ce se fac în fiecare zi dă încă mai multă cunoştinţă.
Domnul, cunoaşte gîndurile oamenilor că sînt deşarte.
Nu numai că vede şi aude, ci ştie încă şi gîndurile noastre, cele ce cugetă lucruri mincinoase pentru Pronia Lui.
Aşa, dîndu-le acelora tămăduirea potrivită, aduce celor nedreptăţiţi îndestulată mîngîiere, şi închipuie cuvintele într-acest chip, ca mai adevărat să o lucreze pe dînsa.
12 Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el.
Că mulţi s-au obişnuit a-i numi ticăloşi pe cei ce îmbrăţişează buna–credinţă şi se depărtează de nedreptate. Iar eu îi numesc pe dînşii doriţi şi fericiţi, ca pe unii ce se iscusesc întru învăţătură şi culeg folosul dumnezeieştii Legi.
13 Ca să-l îmblînzeşti pe el în zilele cele rele,
Că cel ce primeşte puţină certare în viaţa aceasta de acum va avea mai blînd divanul[COLOR=#800080][2][/COLOR]ce va să fie. Că „zi rea” a numit munca cea veşnică.
pînă ce se va săpa păcătosului groapă.
Că cei ce au îmbrăţişat nelegiuirea se vor da pedeapsei celei necurmate: că, precum celui căzut în groapă adîncă îi este cu neputinţă a ieşi dacă nu-l ajută nimeni, aşa este cu neputinţă a scăpa de munca cea veşnică, de nu ar vrea aceasta dumnezeiasca iubire de oameni.
14 Că nu va lepăda Domnul norodul Său, şi moştenirea Sa nu o va părăsi,
„Moştenire” l-a numit nu numai pe Israil, ci mai ales pe norodul cel din neamuri. Că pentru acela a zis Fericitul Moisi: „Şi s-a făcut partea Domnului norodul lui Iacov, Israil – funia moştenirii Lui”; iar pe norodul cel nou, pe care Dumnezeul cel din Dumnezeu L-a cîştigat Lui-Şi prin moartea Sa de bună voie, dumnezeiescul Apostol îl numeşte „împreună-moştenitor”, că El hotărăşte nou aşezămîntşi parte adevărată pe aceia pe care i-a zidit prin baia celei de-a doua naşteri. Încă şi în viaţa aceasta de acum dumnezeiescul norod va dobîndi cuviincioasa purtare de grijă, ca cel ce s-a făcut moştenire şi norod al Lui.
15 pînă ce dreptatea se va întoarce la judecată.
Va dobîndi această purtare de grijă pînă ce se va arăta dreptatea lui Dumnezeu făcînd judecata tuturor oamenilor. Şi cuvîntul însemnează înomenirea lui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru şi lepădarea Iudeilor. Fiindcă „dreptate” L-a numit pe Însuşi Stăpînul Hristos, că El S-a numit şi Soare al dreptăţii, şi pentru Dînsul a zis Fericitul Pavel: „S-a dat nouă înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, şi sfinţenie şi izbăvire.” Deci - pomenind purtarea de grijă a lui Dumnezeu, şi zicînd că „Domnul nu va lepăda pe norodul Său şi nu va părăsi moştenirea Sa”, dar văzînd lepădarea lor de Dînsul ce avea să fie - a adăugat după cuviinţă: „pînă cînd dreptatea se va întoarce la judecată.” Că, pînă cînd nu se vor lepăda de arătarea dreptăţii, tot vor dobîndi purtarea de grijă cea de sus.
Şi cei ce se ţin de dînsa sînt toţi cei drepţi cu inima.
Iar Achila şi Teodotion: „şi, în urma ei, toţi cei drepţi la inimă.” Că mîntuirii acesteia, pe care a numit-o „dreptate”, vor urma cei ce au mintea curată de necredinţă şi gîndesc gînduri drepte. Iar acestor zise se potrivesc şi graiurile Domnului: că, văzînd pe Petru şi pe Andrei aruncîndu-şi năvodul în mare, le-a zis lor: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pe voi pescari de oameni!”; iar celui ce a zis: „Dă-mi voie să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu”, Domnul i-a zis: „Lasă pe morţi să-şi îngroape morţii lor, iar tu, venind, urmează-Mi Mie!” Deci pentru Iudei - zice - va face purtare de grijă pînă la lepădarea lor, iar pe cei drepţi la inimă îi va avea următori, urmîndu-I Lui, şi ţinîndu-se de Dînsul şi nicidecum suferind a-L părăsi pe Dînsul.
16 Cine se va scula cu mine asupra celor ce viclenesc, sau cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelege?
Iar Simmah, mai descoperit: „Cine se va scula pentru mine împotriva celor lucrători de rele, sau cine va sta pentru mine împotriva celor ce lucrează nedreptăţi?” De tot ajutorul omenesc – zice – sînt pustiu, dar am marele ajutor care poate a risipi cu lesnire ceata celor împotrivnici. Că aceasta a arătat prin cele adăugate:
17 De nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu.
Că, de nu aş fi dobîndit purtarea de grijă de la Dînsul, m-ar fi dat negreşit la moarte.
18 De am zis: S-a clătit piciorul meu - mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
Căci, chemînd a Ta purtare de grijă şi învăţînd a mea neputinţă, îndată am dobîndit iubirea Ta de oameni.
19 După mulţimea durerilor mele în inima mea au veselit sufletul meu mîngîierile Tale.
Şi deopotrivă cu durerile am primit mîngîierea de la bunătatea Ta. Aşa a zis şi Fericitul Pavel: „Precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte prin Hristos şi mîngîierea noastră.” Şi iarăşi: „Întru toate necăjindu-ne, dar nu strîmtorîndu-ne; lipsindu-ne, dar nu deznădăjduindu-ne; goniţi, dar nu părăsiţi; lepădaţi, dar nu pieriţi.”
20 Să nu fie împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce zideşte osteneală peste poruncă!
Iar Simmah, mai descoperit: „Au doar se va împreuna cu Tine scaunul nedreptăţirii, cel ce închipuie ticăloşie împotriva poruncii?” Nu vei suferi – zice – să Te împărtăşeşti de nedreptate cu cei ce judecă fărădelegea, care scot hotărîre împotrivnică celor hotărîte de Tine şi trag asupra loru-şi ticăloşia ce răsare de aici. Că „scaun al nedreptăţii şi al nelegiuirii” i-a numit pe judecătorii cei nedrepţi, care drept roadă a nedreptăţii seceră osteneală şi ticăloşie.
21 Vîna-vor asupra sufletului dreptului, şi sînge nevinovat vor osîndi.
Că lucrul nelegiuirilor acestor judecători este să folosească toată măiestria asupra drepţilor şi să hotărască asupra celor nevinovaţi şi fără prihană moarte şi celelalte pedepse, adică: înfricoşări, şi surghiuniri şi cele asemenea acestora.
22 Şi S-afăcut mie Domnul spre scăpare, şi Dumnezeul meu – spre ajutorul nădejdii mele.
Iar eu am dobîndit purtarea de grijă de la Stăpînul, şi pe Dînsul L-am avut cetate tare.
23 Şi le va răsplăti lor Domnul fărădelegea lor, şi după răutatea lor îi va pierde pe dînşii Domnul Dumnezeu.
Iar aceia îşi vor culege roadele ostenelilor lor şi vor primi simbriile vrednice răutăţii lor. Acestea s-au scris nu numai acelora, ci şi tuturor oamenilor, că Dumnezeu, purtînd de grijă pentru toţi, le aduce potrivită tămăduire tuturor.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Raţională”; în elineşte, „logos” înseamnă şi „cuvînt”, şi „raţiune”.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Judecata lui Dumnezeu, cum am mai zis.