Pacatul

[patinina34]

Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cîti vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mîinile, si capul acela sfînt, ?mpartasindu-va, cu cuget curat cu înfricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamînt; ci ?l veti vedea si în ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cînd va veni cu popor de ?ngeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvîntatii Parintelui Meu, de mosteniti împaratia cea gatita voua de la întemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tîrziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sînteti împodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!
- Eu te-am ?ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cînd ?ti face placuta robia. De care fapta se va îngriji vreodata cum trebuie, cînd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cînd e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta în ?nchisoare nu va voi niciodata sa scape de închisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rîvna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, îti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?
- ?mi fac placere bijuteriile!
- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!
- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.
- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cînd ?nfumurata, c?nd obraznica. Haide, dara, îngaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.
Care s?nt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dec?t placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamînt - se bucura mai mult decît tine, care porti aurul si bijuteriile. tu te împodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia îsi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se înarmeaza împotriva barbatilor lor si dezlantuie împotriva ta razboaie cumplite. Pe lînga aceste pagube, altele: îti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de înfumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strîns de pamînt, si se taie aripile si, în loc de vultur, ajungi c?ine si porc. ?ncet?nd de a te mai uita si a zbura la cer, cauti în jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamîntului dupa aur, sufletul tau îsi pierde barbatia si libertatea.
Spui ca-si întorc oamenii privirile spre tine c?nd te arati în oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor bîrfitorilor. Nici unul din cei ce-si întorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o înfumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, îndata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre fetele cele îng?mfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tîrasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si în locul mirosului celui placut va fi praf si în loc de br?u se vor ?ncinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu în loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Împreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunînd lui Timotei sa porunceasca femeilor “sa nu se împodobeasca cu împletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, ?n orice ?mprejurare, ?ti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cînd te duci la biserica, c?nd treci printre saraci. Daca ai cauta sa te învinuiesti amarnic pe tine însati, n-ai putea-o face mai bine decît ?mbrac?ndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.
G?ndeste-te c?te stomacuri flam?nde lasi cu podoabele acestea, c?te trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamînzi dec?t sa-si gauresti loburile urechilor si sa atîrni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? chiar daca podoabele acestea ar fi cîstigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gîndeste-te însa cît de cov?rsitoare este atunci c?nd s?nt c?stigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sînt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa însa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele g?ndeste-te c?te necazuri ?ti pricinuiesti! Cîte slujnice nu-s batute, cîti oameni nu sînt necajiti, cîti nu sînt arestati, cîti nu sînt ?ntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si învinuiri; femeia este blestemata si învinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el însusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si sc?rba si nici un cîstig. Ce venit aduc ele în casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa urîtenie si învinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cînd esti împopotonata asa? Hristos Îsi întoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca în casa teslarului; dar, mai bine spus, nici ?n casa aceea, ci ?ntr-o coliba si într-o iesle. cum vei putea sa-L vezi pe El cînd nu ai frumusetea cea poftita de El, cînd nu porti podoaba placuta Lui, ci una ur?ta de El? C?nd te apropii de El nu trebuie sa fii ?mpodobita cu astfel de haine, ci ?mbracata cu virtute. Gîndeste-te ce este în definitiv aurul? Nimic altceva dec?t pam?nt si cenusa. Baga-l în apa si s-a facut glod! Gîndeste-te si rusineaza-te cînd faci din glod stapîn, c?nd lasi toate si stai lînga aur, cînd ?l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cînd te duci la biserica, atunci cînd mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati în ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu însa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te împodobesti din cap pîna în picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, în case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. În loc sa spuna: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata împopotoneala celor ce se îmbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trîndavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamînd. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, c?nd tu ?nsati vrei sa duci o viata amara mai degraba decît sa-ti vezi împutinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decît la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.

[patinina34]

- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapînita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut în bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi îsi vînd ?n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se ?mbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramîna giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii în valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapînul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu însa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrînati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i învatati sa le placa podoabele cu care se împodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede ?n bratele desfrIului. Dar daca i-ati învata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atîta usurinta în ghearele desfrIului. Poate sa se ?mpodobeasca asa desfrînatele! Ba, chiar mai mult decIt atIta, dar nu pentru barbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrînate. Ma întrebi cum ?l poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Îndeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa îti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin.

[patinina34]

Despre inselare

Sfantul Ignatie Briancianinov





[SIZE=3]A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I). [/SIZE]
[SIZE=3]Episcopul IGNATIE (Briancianinov)[/SIZE]

Despre inselare

[SIZE=5]Partea I[/SIZE]


[SIZE=3]Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti- inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im- potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun- tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar - si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea este cu­getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita in­treaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si san­gele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "In­vierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noas­tra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).[/SIZE]

[SIZE=3]Ucenicul: Aceasta lamurire nu este destul de lesni­cioasa pentru intelegerea mea: am nevoie de o lamu­rire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Drept mijloc de pierzanie a neamului ome­nesc a fost intrebuintata de catre ingerul cazut, min­ciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l-a numit pe diavol "mincinos, tatal minciunii si ucigas de oameni dintru inceput" (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijloci­ta a celei dintai. Cuvantul "dintru inceput" arata faptul ca minciuna a slujit diavolului, chiar de la inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor. Inceputul rautatilor este gandul mincinos. Izvorul amagirii de sine si al amagirii de­monice este gandul mincinos !. Prin mijlocirea min­ciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei - protoparintii ! Protoparintii nostri "s-au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului, s-au vatamat pe sine, fara putinta de tama­duire, cu pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m-a amagit", a zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noas­tra patrunsa de otrava raului tinde "cu voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite, simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si rau. "Fara voie" - pentru ca aceasta ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate de­plina; ea lucreaza sub inriurirea de neinlaturat a strica­ciunii facute de pacat. Ne-am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de aceea ne gasim cu totii, pana la unul, in stare de amagire de sine si de inselare demo­nica. Din acest fel de a privi starea oamenilor in lega­tura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inse­larii, care o lamureste in chip cu totul multumitor: in­selarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar. Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se imparta­seasca inimii, corupand simtirile inimii; luand stapa­nire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activi­tatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica.[/SIZE]
[SIZE=3]Incepand din clipa caderii omului, diavolul a primit cale libera catre el (Citat din Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, in cuvantul lui Nichifor din Singuratate, Filoc.; Preacuviosul Macarie cel Mare, Omila 7, cap. 2). Diavolul are dreptul la aceasta: supunandu-i-se, omul a intrat sub puterea lui de bunavoie, lepadand ascultarea fata de Dumnezeu. Dumnezeu l-a ras­cumparat pe om. Omului rascumparat i s-a lasat liber­tatea de a supune fie lui Dumnezeu, fie diavolului; si ca aceasta libertate sa se arate nesiluita, diavolului i s-a lasat cale libera spre om. Fireste ca diavolul intre­buinteaza toate sfortarile ca sa-l tina pe om in legatura de mai inainte cu sine, sau chiar sa il aduca intr-o si mai mare inrobire. Pentru aceasta, el intrebuinteaza arma sa de mai inainte si de totdeauna - minciuna. El se straduie sa ne amageasca si sa ne insele, sprijinin­du-se pe starea noastra de amagire de sine; patimile noastre - aceste inrauriri bolnavicioase - el le pune in miscare; cuvintele lor pierzatoare le invesmanteaza intr-o haina placuta straduindu-se sa ne plece spre sa­turarea patimilor. Cel credincios Cuvantului lui Dum­nezeu nu-si ingaduie aceasta, ci isi infraneaza patimi­le, impotrivindu-se navalirilor vrajmasului (Iacov 4, 7), lucrand, sub calauzirea Evangheliei, impotriva pro­priei amagiri de sine, ostoind patimile. Nimicind prin aceasta, putin catre putin, inraurirea duhurilor cazute asupra sa, el iese, incetul cu incetul, din starea de in­selare, in tinutul adevarului si al libertatii (Ioan 8, 32), a caror plinatate o aduce adumbrirea harului Dumne­zeiesc. Cel necredincios invataturii lui Hristos, care urmeaza propriei sale voi si intelegeri, se supune vraj- masului, si trece din starea de amagire de sine in starea de amagire demonica, isi pierde si ramasita de libertate pe care o avea, ajunge la o supunere deplina fata de diavol. Starea oamenilor aflati in inselare demonica e foarte felurita, potrivit cu patima de care a fost omul amagit si inrobit si potrivit cu masura in care omul a fost inrobit de patima. Toti, insa, care au cazut in inselare demonica, adica au intrat, prin dez- voltarea amagirii de sine, in comuniune cu diavolul si in robie fata de el, se afla in inselare, sunt temple si unelte ale demonilor, jertfe sortite mortii vesnice, petrecerii in inchisorile iadului.[/SIZE]

[heaven]

Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.

[patinina34]

În prealabil postat de heaven

Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.

Sint de acord cu tine, insa corect, era sa pun ceea ce sfintii printi gandesc.

[cristiboss56]

În prealabil postat de patinina34

Sint de acord cu tine, insa corect, era sa pun ceea ce sfintii printi gandesc.

"Pe parintele Porfirie nu-l preocupa infatisarea exterioara a oamenilor. Aceasta o constatau toti cei ce mergeau sa-l viziteze fara a avea cea mai potrivita imbracaminte. Cauta cauza cea mai adanca din interiorul sufletului pentru ca cunostea faptul ca, o data randuite cele launtrice ale omului, automat se indreptau apoi si cele din afara lui." ( Klitos Ioannidis - "Parintele Profirie"- pag. 89-90)

[peps]

În prealabil postat de cristiboss56

"Pe parintele Porfirie nu-l preocupa infatisarea exterioara a oamenilor. Aceasta o constatau toti cei ce mergeau sa-l viziteze fara a avea cea mai potrivita imbracaminte. Cauta cauza cea mai adanca din interiorul sufletului pentru ca cunostea faptul ca, o data randuite cele launtrice ale omului, automat se indreptau apoi si cele din afara lui." ( Klitos Ioannidis - "Parintele Profirie"- pag. 89-90)

Minunat, Cristi.
Pur si simplu, minunat!

În prealabil postat de heaven

Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.

Heaven, sunt convinsa ca va veni vremea ( cu trecerea anilor) cand nu vei mai considera atat de necesare acestea.. Si eu sunt femeie ( desi am id barbatesc ) si inteleg perfect ce spui. Insa, iata ce mi-a spus odata un parinte. O femeie cauta sa fie aranjata, sa atraga atentia.. atunci cand NU si-a gasit inca menirea ei pe pamant. Cand o gaseste , le vede pe acelea ( gatelile) inutile. Nu ma refer la a fi curat si decent ci la a te inzorzona..

[heaven]

În prealabil postat de eduardd

Heaven, sunt convinsa ca va veni vremea ( cu trecerea anilor) cand nu vei mai considera atat de necesare acestea.. Si eu sunt femeie ( desi am id barbatesc ) si inteleg perfect ce spui. Insa, iata ce mi-a spus odata un parinte. O femeie cauta sa fie aranjata, sa atraga atentia.. atunci cand NU si-a gasit inca menirea ei pe pamant. Cand o gaseste , le vede pe acelea ( gatelile) inutile. Nu ma refer la a fi curat si decent ci la a te inzorzona..

Doar ca eu vad o deosebire:intre vulgaritate,sexualitatea afisata ostentativ si adevarata feminitate,care este o arta.O arta de care nu am de ce sa ma dezic,atata vreme cat nu traiesc intr-o manastire de maici,ci in lume.
Deasemeni,nu consider ca imi neglijez sufletul,daca in acelasi timp imi accept si trupul.Doar dau Cezarului ce este al Cezarului.

Daca o vezi, atunci e bine!