Talcuirea evangheliilor de peste an

[patinina34]

[SIZE=3]34[/SIZE]
[SIZE=5]Evanghelia din[/SIZE]
[SIZE=5]Duminica a XVIII-a după Rusalii[/SIZE]
[SIZE=3](Luca 5, 1-11)[/SIZE]

1. Şi a fost când năvălea mulţimea la el, ca să audă cuvântul lui Dumnezeu, şi era lângă lacul Ghenizaretului. 2. Şi a văzut două corăbii stând lângă lac, iar pescarii ieşind dintr-însele spălau mrejele. 3. Şi suindu-se într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pe dânsul, să o depărteze puţintel de la mal, şi, şezând învăţa pe popoare din corabie. 4. Iar după ce a încetat a grăi, zis-a către Simon: depărtează-o la adânc, şi aruncaţi mrejele voastre de pescuit. 5. Şi, răspunzând Simon, a zis Lui: Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit, şi nimica nu am prins, iară după cuvântul tău, voi arunca mreaja. 6. Şi făcând aşa, prins-a mulţime multă de peşti, şi se rupea mreaja lor. 7. Şi a făcut semn soţiilor sale, care erau într-altă corabie, ca să vie să le ajute lor, şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât se afundau ele. 8. Iară Simon Petru văzând, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: ieşi de la mine, că păcătos sunt eu, Doamne. 9. Că-l cuprinsese pe el spaima, şi pe toţi cei ce erau cu dânsul, de vânarea peştilor, care prinsese. 10. Aşijderea, şi pe Iacob, şi pe Ioan, feciorii lui Zevedei, care erau însoţitorii lui Simon, şi a zis Iisus către Simon: nu te teme, de acum vei pescui oameni; 11. Şi scoţând amândouă corăbiile la pământ, lăsând toate, a mers după el.


Creştinismul universal

1. După naraţiunea Evanghelistului Luca, Mântuitorul se afla la începutul activităţii Sale lângă lacul sau marea Ghenizaretului. Elocinţa vorbirii lui Iisus atrăgea lumea pe lângă Dânsul: oamenii, doritori să asculte cuvântul lui Dumnezeu, învăţătura, se îmbulzeau care de care să fie mai aproape de Iisus, ca să-L poată auzi mai bine.
Văzând aceasta, Mântuitorul, şi pentru ca să poată fi mai liber, şi ca să poată fi ascultat în linişte, se urcă în corabia lui Simon, şi, şezând într-însa, vorbeşte mulţimii, care se aşează pe ţărmuri şi-L ascultă cu evlavie. Despre ce a vorbit Mântuitorul cu acest prilej, Evanghelistul nu ne spune; tot ce ne spune e: cuvântul lui Dumnezeu. Este însă semnificativ, tocmai aceea ce el nu ne spune, ci ne lasă să înţelegem din aceea ce face Mântuitorul. Căci aceea ce face Iisus este o alegorie, care se arată ca o exemplificare a învăţăturilor, despre care Evanghelistul nu ne raportează.
Din alegoria ce urmează, rezultă că Mântuitorul vorbise despre propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, despre extinderea creştinismului peste întreagă lumea, conform cu principiul universalismului, de care e condus evanghelistul. Minunea săvârşită se arată ca o confirmare alegorică a învăţăturii despre universalismul creştinătăţii.
2. Erau două corăbii, una a lui Simon, a unui Evreu, cealaltă nu ne spune a cui era; ne dă să înţelegem că era a unui străin. Simon, cu tovarăşii săi evrei, Iacov şi Ioan, se trudiseră toată noaptea şi nu putuseră prinde nimic.
Cele două corăbii, în alegorie, reprezintă, una a lui Simon şi soţilor săi, iudaismul, – cealaltă, a străinilor, reprezintă păgânismul. Reprezentanţii iudaismului, toată noaptea trecutului lor istoric s-au trudit în zadar: ei n-au putut prinde pe nimeni, ca să-l aducă în împărăţia cerurilor, în care nici ei nu puteau intra pentru întunericul de care era cuprins spiritul şi inima lor.
A trebuit să vină Iisus Hristos şi să-i dea poruncă lui Petru, ca să îndrepteze corabia la adânc, şi, după truda zadarnică a unei nopţi întregi, să arunce mrejele şi să prindă atâta peşte, încât să umple, nu numai corabia, în care era Simon cu ai săi, ci şi corabia cea străină.
Ca adevăraţi reprezentanţi ai iudaismului, Petru, Iacov şi Ioan, cei mai iubiţi Învăţăcei ai lui Iisus, aveau menirea, după înălţarea Lui la ceruri, să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu. Vânătoarea lor se pune în perspectivă, că are să fie aşa de îmbelşugată, încât creştinii au să umple lumea întreagă – ambele corăbii, atât a iudaismului, cât şi a păgânismului.
3. Înţelesul alegoric, al pescuitului acestuia, ni-l descoperă însuşi Mântuitorul Hristos, când, după săvârşirea minunii, Petru, cade în genunchi înaintea lui Iisus şi-I declară: Doamne, eu sunt un om păcătos, nu pot să stau la un loc cu Tine, fiindcă aduc înjosirea personalităţii Tale – şi, când, spre a-l încuraja atât pe Petru, cât şi pe Iacov şi pe Ioan, Mântuitorul îi zice: „Nu te teme, de acum vei fi pescui oameni“. După care Evanghelistul adaugă (vs. 11): „Şi scoţând corăbiile la pământ, lăsând toate, au mers după Dânsul“.
Evident, încheierea ne îndreaptă la Matei (4, 18-28) – Chemarea Apostolilor, tratată la cap. 18. Deosebirea, ce vedem între versiunea de la Matei şi cea de la Luca, provine din scopul special al Evangheliştilor respectivi: unul, Matei, scriind special pentru evrei, celălalt pentru păgâni. Ambele, tratând despre acelaşi eveniment, se întregesc şi se completează reciproc.
Concluziile şi învăţămintele, ce rezultă din cuprinsul Evangheliei, a se vedea la cap. 18.