Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

Ce sa faca omul cand e acuzat de EREZIE?

Preluat din "Patericul Egiptean", din capitolul "Pentru Avva Agathon":

[COLOR=black]5) Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are [/COLOR]

[COLOR=black]dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui: tu esti [/COLOR]
[COLOR=black]Agathon? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis: ei bine, asa [/COLOR]
[COLOR=black]este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. [/COLOR]
[COLOR=black]Au zis iarasi: Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au [/COLOR]
[COLOR=black]rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, [/COLOR]
[COLOR=black]iar cuvantul acesta n u l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci [/COLOR]
[COLOR=black]este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au [/COLOR]
[COLOR=black]minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi."[/COLOR]

R.

Sub înaltul patronaj al Universităţii Teologice Aristotel în colaborare cu Societatea de Studii Teologice Spoudon, a avut loc la Tesalonic, în septembrie 2004, Conferinţa Teologică Inter-Ortodoxă cu tema: „Ecumenismul - Geneză, Aşteptări, Dezminţiri”, întrunire academică la care au luat parte episcopi, preoţi şi profesori teologi din întreaga lume. Cu o înaltă ţinută teologică, şaizeci de vorbitori, dintre care şi episcopi din majoritatea Bisericilor Ortodoxe locale, au analizat fenomenul ecumenismului sub toate aspectele. În urma celor cinci zile de prelegeri şi dezbateri, participanţii la Conferinţă au subscris următoarelor concluzii, prezentate mai jos.

[SIZE=+1]ECUMENISMUL - ORIGINI, ASTEPTARI, DEZMINTIRI[/SIZE]
Ecumenismul este o creaţie a catolicismului şi protestantismului, în spatele căruia se ascunde lupta împotriva Sfintei Biserici a lui Hristos
Apărut în sânurile protestantismului la începutul secolului XX, ecumenismul se prezintă ca o încercare sincretistă de unire a lumii protestante, dezbinată până acum în nenumărate grupări şi secte. Ecumenismul nu are nici o legătură cu caracterul a-tot-sfinţitor şi a-tot-cuprinzător al Bisericii, deplinătate care se păstrează în sens geografic şi ecleziologic întru Una Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică, cea care continuă să creadă ceea ce a fost crezut „dintotdeauna, pretutindeni şi de către toţi” sfinţii.

Prezenţa şi manifestarea ereziilor şi schismelor nu vatămă nici unitatea, nici universalitatea şi nici sobornicitatea Bisericii - ea continuă să fie una, sfântă şi a-tot-cuprinzătoare peste tot pământul. Sectele şi ereziile cum sunt „bisericile” catolice şi cultele protestante din Apus, ca şi „bisericile” necalcedoniene din Răsărit, nu sunt bisericile legitime şi adevărate ale acelor ţinuturi, deoarece nu se regăsesc în unitatea credinţei şi în sobornicitatea fiinţei adevăratei Biserici a lui Hristos - Biserica Ortodoxă. Privind lucrurile în adevăratul lor sens teologic, aşa-numitul „Consiliu Mondial al Bisericilor” de la începuturile sale şi până acum, ca propovăduitor al ecumenismului protestant, merită a purta denumirea de „Consiliul Mondial al Ereziilor şi Schismelor”.
În urma Schismei celei Mari de la 1054, papalitatea a dat o puternică lovitură în unitatea şi sobornicitatea Bisericii, atrăgând în erezie Biserica Romei prin primirea ereziilor precum Filioque, a infailibilităţii şi a primatului papal. Şi prin acestea şi multe alte erezii, dintr-o biserică ce până atunci fusese ortodoxă - ce a dăruit lumii numeroşi sfinţi, martiri şi mărturisitori -, Roma a devenit o biserică apostată şi eretică.
Rupându-se de Biserica cea una şi adevărată, noua autoritate religioasă a Romei nu numai că nu şi-a atins dorinţa de „cucerire creştină” a Apusului, dar a devenit prizoniera scolasticismului şi năzuinţelor secularizante ale papalităţii, fiind zămislitoarea de mai apoi a noi erezii şi schisme - precum Reforma protestantă din secolul XVI - abateri ce în timp au alunecat în variate forme precum anglicanismul şi paleo-catolicismul.
Atacând fiinţa divino-umană a Bisericii lui Hristos, biserica eretică a Romei a preschimbat învăţătura dumnezeiască cu cea pământească prin întemeierea unei autorităţi statale ce impune alături de noile dogme, o deplină stăpânire asupra credincioşilor, înşelări ce odată răspândite, au condus în cele din urmă la decreştinarea şi secularizarea întregii Europe.
Moderatorii şi participanţii la prezenta Conferinţă au primit definirea limpede şi firească a ecumenismului, lăsată de Sfântul Iustin Popovici în scrierile sale: «Ecumenismul este numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei Apusene. În el se află cu inima lor toate umanismele europene cu papismul în frunte, iar toate aceste pseudo-creştinisme, toate aceste pseudo-biserici nu sunt nimic altceva decât erezie peste erezie. Numele lor evanghelic de obşte este acela de „pan-erezie”» [1].
Timp de cinci veacuri, de la Marea Schismă până la cucerirea Cetăţii Bizanţului de către turci în 1453, dialogurile teologice ce au însoţit strădaniile de unire dintre Roma şi Constantinopol au devenit nefolositoare, deoarece latinii - neîndemnaţi de adevărata pocăinţă - nu au arătat dorinţa renunţării la înşelare şi de a se reîntoarcere la Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică Biserică.
Iconomiile şi pogorămintele de dragul unirii, în cele ale credinţei ortodoxe, au fost dintotdeauna respinse de conştiinţa trează şi nepărtinitoare a Trupului Bisericii. În ciuda orgoliilor lumeşti şi a intereselor politice, dorinţele ortodoxe de unire ale trecutului niciodată nu au condus spre îndepărtarea de învăţăturile apostolice, amestecarea şi uniformizarea religioasă şi la propovăduirea iubirii umaniste, precum au adus dialogurile ecumeniste ale secolului XX. Toată învăţătura Sfinţilor Apostolilor şi a Sfinţilor Părinţi arată cum „nu poate fi loc pentru compromis în cele ale dreptei credinţe” [2].
Dezbinările papismului nereuşite în atâtea secole au fost înlocuite, de la începutul secolului XX, cu falsele uniri din sânul ecumenismului, mai ales după ce hotărârile Conciliului II Vatican (1963-1965) au întărit şi legalizat în lucrarea unionistă ecumenismul protestant. Cu toate acestea, papismul şi protestantismul suferă din ce în ce mai mult de pierderea încrederii în America, Europa şi pretutindeni în lume.
Prin ecumenism aceştia doresc să fie acoperiţi, să-şi ascundă înstrăinarea de adevărata şi singura Biserică a lui Hristos, să legalizeze şi să întărească cea mai mare erezie eclesiologică din toate timpurile: anume că Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică nu mai există şi că a încetat la un moment dat a mai fi. Iar din această orbire ecumeniştii creştini nu simt nevoia de a căuta în afara necredinţei lor adevărata Biserică şi mântuirea, deoarece cred, într-un chip înşelător, că orice confesiune creştină păstrează fragmente din adevărul şi fiinţa Bisericii.
——————————————————————————–
Note:
[1] Arhim. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă şi ecumenismul, Tesalonic, 1976, p. 224
[2] Sfântul Ierarh Marcu al Efesului, Scurta scrisoare, P.G. 159, 1931C.

Preluat de pe: http://ro.altermedia.info/antisistem...iala_2632.html

Ce vor ecumenistii mai clar decat atat? O conferinta interortodoxa la care au participat reprezentanti ai Bisericilor Ortodoxe Autocefale care au declarat ca ecumenismul este EREZIE MONDIALA si mai mult, cei care accepta ecumenismul, se leapada pe de-a 'ntregul de Preadulcele si Preamilostivul nostru Mantuitor Iisus Hristos, devenind slugi ale lui mamona, fie cu stiinta, fie cu nestiinta!...

Domnul sa ne pazeasca si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo

[tigerAvalo9]

Vad ca nu accepti si dispretuiesti europenii,eu cred ca un film ,o simpla piesa de teatru la care este invitat de onoare Papa sau un preot ,patriarhul BOR etc.nu are nimic de pierdut,si multe altele ,daca sunt diferente intre ortodocsi si catolici,intr-adevar eu au gresit,au cateva reguli si principii poate gresite si diferite asta nu inseamna sa condamni catolicismul ,am vazut ca noi ,ortodocsii cam purtam ura pentru catolici nu stiu,eu mereu ii vorbesc de bine,sunt crestini ca si noi,rau e sa nu fii crestin si sa crezi in reincarnare ca japonezii,sunt foarte apropiati de noi ei,nu vreau sa se uneasca dar nici sa ne luptam cu ei,trebuie sa fim buni prieteni,daca Dumnezeu a vrut ca sa se destrame Biserica Ortodoxa si Biserica Catolica nu trebuie acum sa ne razboim,mai cunosc pe cineva care zicea ca nu vrea sa auda de cuvantul Papei sau intalnirea Papei cu Basescu,si imi zicea ca religia catolica e mare ratacita etc.Nu trebuie sa ne purtam ca si cum noi am fi cei mai drepti,cei mai curati,fara de pacate,perfecti si sa purtam ura celorlalti mai ales FRATILOR NOSTRI CATOLICI.Ganditi-va ca si ei cred in Hristos ,si au multe asemanari cu noi.Imi iubesc religia ortodoxa deoarece imi plac aceste obiceiuri dar nu uit niciodata ce a fost prima data si nu uit ce cred ei si ce credem noi,sunt cateva diferente intr-adevar dar in principiu catolicii si ortodocsii sunt singurii care s-ar putea intelege intre ei.Un om ortodox cu un om catolic se inteleg foarte bine,pot sa se inteleaga,la casatorie nu prea e problema daca din pacate ea va exista,daca ai prieteni catolici nu e o problema fiindca ei cred in acelasi lucru.Nu mai fiti asa de intunecati si rai fata de religia catolica .Sunt FRATII nostri.



Razvan M ,faci un mare pacat facandu-i pe toti de pe forum eretici..

Cei ce au luat-o pe calea ecumenismului sunt oricum eretici, fie ca o spun sau nu, frate tigeravalone. Si nu toti de pe forum sunt eretici, cum vrei sa-mi rastalmacesti vorbele. Pe unul singur l-am facut: pe Mihail T., atat.

[COLOR=red]Daca sunt nesocotite canoanele Sfinţilor Părinţi, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră.[/COLOR]

- Părinte, credeţi că Biserica ar trebui să recunoască colaborarea cu comunismul? Ţine de datoria lor morală sau mai multă sminteală s-ar face?
[COLOR=#000080]Dar la câtă sminteală au făcut ei până acum, ce-ar mai fi una în plus? La ora actuală este o situaţie cum nu se poate mai degradantă în rândul oamenilor Bisericii[/COLOR]. Nu suntem noi în măsură să-i discredităm, dar n-au ştiut decât să se măgulească pe lângă acest regim, condamnat de întreaga umanitate de azi. Şi, pe de altă parte, s-au folosit de popor ca să-i atragă de partea regimului - pentru că intenţia lor era să-i vadă poporul pe capii Bisericii alături de capii comunişti, şi aşa îşi câştigau credibilitatea. Dar toate acestea nu erau decât de faţada lumii.
Dar pe de altă parte unde se pomenea oră de religie în şcoală? Unde să pomeneşti un elev să meargă la biserică, când directorii şcolii stăteau la poarta bisericii să vadă cine intră sau iese din biserică? Asta era de fapt realitatea. Unde erau icoanele în şcoli? Unde erau cărţile de cult bisericesc, că abia găseai o psaltire şi un ceaslov? Mai interesant este că imediat înainte de revoluţie, securistul venea de la Bucureşti şi aducea ceasloave şi psaltiri pe la mănăstiri în ţară. Pe securist nu-l întreba nimeni ce duci acolo? Dar totuşi s-a menţinut practica aceasta ortodoxă în interiorul poporului nostru, nu s-a pierdut. De bine, de rău, copiii nu au rămas nebotezaţi, soţii nu au rămas necununaţi. Dar acum Dumnezeu ştie cât şi în ce măsură e valabilă toată lucrarea aceasta a noastră, ca să stai la o cununie sau la un botez după aceea să stai la o şedinţă bolşevică de partid, să scoţi din guşă ce-ai mai auzit, ce-ai mai văzut, ce se mai spune, ce se mai crede. E greu să spui o predică frumoasă, elegantă, cu atâta patos şi zel, de parcă ies porumbeii din gura predicatorului, iar după aceea s-o amesteci cu apa tulbure a comunismului. E o defăimare a harului lui Dumnezeu.
Dar Dumnezeu cred că a trecut cu vederea greşelile noastre şi a lucrat în neamul acesta, pentru credinţa poporului şi martiriul mucenicilor noştri din închisori şi de prin munţi.[COLOR=#000080] Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. [/COLOR][COLOR=#000080]C[/COLOR]e se citeşte în Vieţile Sfinţilor, despre mamele, părinţii, care-şi cresc copiii în duhul Evangheliei - astăzi le trăim practic în viaţa de familie a neamului nostru şi ne dăm seama cât de apropiaţi suntem faţă de aceste adevăruri pe care Sfinţii Părinţi ni le-au lăsat nouă ca nişte faruri de lumină spre viitorul neamului nostru.
Ei vor să distrugă copiii noştri, tineretul, să distrugă lumea din rădăcinile ei. Iată, de pildă, mizeria şi criza financiară - mamele n-ar trebui să-şi lase copiii să se ducă de la 16-17 ani prin ţările occidentale să câştige o bucată de pâine, să se ducă să-şi piardă identitatea lor de ortodocşi şi de români. Că vin unii şi-mi spun că nu mai ştiu nimic de copiii lor de vreo 3-4 ani. Chiar astăzi a venit o familie şi plângea cu lacrimi fierbinţi că nu ştie nimic de 7 ani de copilul lor plecat de acasă. [COLOR=#000080]Şi, iată, asta este urgia, crima şi pacostea asta venită peste noi - răutatea acestor oameni care oprimă creştinismul de 2000 de ani. [/COLOR]Ne confruntăm cu aceeaşi primejdie iudaică, ca de acum 2000 de ani şi până în prezent. Şi cred că în prezent este mai activă ca oricând. De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că[COLOR=#ff0000] acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului.[/COLOR]
- Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii…
- [COLOR=#ff0000]Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun,[/COLOR][COLOR=#ff0000]Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră…[/COLOR]
- Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid.
- Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime. Şi astfel creştinismul nostru a operat atât de frumos, dar asta numai prin sacrificiile şi jertfele mamelor. Sfintele mame.

Domnul sa ne ajute si sa aiba mila de noi, pacatosii!

Romeo