Pacatul ne izoleaza de semeni !

În prealabil postat de Thheo

Spui Cristi sa nu ne asemanam sau lipim de un hulitor, de un om care nu vrea sa mearga la biserica , care nu mai crede in Dumnezeu de cat asa vreo 75%....si acel om face parte din familie....cu el ce putem face?......cum mai poate fi adus pe calea cea buna?.....

Din cate am citit, trebuie sa-l certam intru indreptare numai pe cel credincios, care a gresit. Pe ceilalti sa-i iubim ca pe aproapele si sa-i privim cu ingaduinta.
Cea mai grea este asteptarea roadelor: ne purtam bine, pentru a fi exemplu celui cazut in pacat, dar am vrea ca acesta sa se indrepte imediat; indreptarea insa intarzie, si pentru ca ii este greu sa-si invinga pacatul; dar si pentru ca insasi rabdarea noastra e pusa la incercare, pentru a se desavarsi. Si atunci, cand aproape ca nu mai speram, incepem sa vedem primele semne bune si ne minunam ca de o minune, multumind lui Dumnezeu ca ne-a ascultat, noua pacatosilor, cererea. Cand asteptarea e lunga, sa avem totusi nadejde.