Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[SIZE=3]Cel dintâi adaos este greşeala ce-au făcut [latinii] la Sfântul Simbol al credinţei pentru care Părinţii au întărit ca nimic să nu se adauge nici să se scoată. Şi pe lângă acestea multe altele, depărtându-se de obiceiul cel vechi al[/SIZE]
[SIZE=3]Bisericii au născocit de la dânşii, şi cu un cuvânt mai toate ale Bisericii, căci latinii aduc la jertfire şi azimă în-tocmai cu obiceiul iudeilor, dezleagă posturile cele date de Apostoli şi de Părinţi, adică miercurea, vinerea, cele două zile dintâi ale Sfintelor Păresimi, şi celelalte posturi date, care dezlegare e cu totul împotriva obiceiului creştinilor şi datelor Sfinţilor noştri Părinţi. Pentru aceste posturi şi canonul cel Apostolesc porunceşte şi toată ceata Sfinţilor au învăţat şi au păzit. Ei postesc în toate sâmbetele, ceea ce este afară din canonul cel Apostolesc şi peste aşezământul Părinţilor, căci numai într-o sâmbătă zic ei că se cuvine a posti, iar nu într-alta, fiindcă[/SIZE]
[SIZE=3]sâmbăta e mulţumirea Facerii, precum duminica e a Învierii, şi închipuire fiind cu adevărat înaintea Învierii, pentru că Mântuitorul cu dumnezeiescul suflet mergând în iad a dăruit slobozirea şi Învierea de care încredinţată fiind Biserica, în fiecare sâmbătă face cele ce sunt pentru cei ce au adormit întru credinţă. Şi nunţile lor le fac iarăşi fără de lege.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi liturghia o fac aceşti catolici cu totul schimbată şi afară din rânduială; întâi că o fac cu azimă ca şi evreii care aduceau şi prăznuiau cu azimi, pe când nouă toate ni s-au înnoit. Nouă ni s-au dat a adu-ce pâine desăvârşită, de vreme ce şi pâinea vieţii Cuvântul lui Dumnezeu desăvârşit S-a dat nouă, unindu-se frământăturii noastre, fiind Dumnezeu desăvârşit şi făcându-Se om desăvârşit, pentru ace-ea Mântuitorul a asemănat împărăţia şi socotinţa întrupării cu aluatul zicând: „Asemenea este împă-răţia cerurilor aluatului”, şi celelalte. Apoi nici dimpreună nu slujesc liturghia catolicii, nici dintr-acelaşi pahar şi aceeaşi pâine cuminică pe mirean, precum face Biserica noastră, ci cu alt obicei. Nici Botezul nu-l fac în trei afundături, ci prin turnare şi fără de mir, nici cuminecare nu dau pruncilor celor botezaţi, nici la alţii până ce nu ajung înaintaţi în vârstă; şi cei mai mulţi copii ai lor sunt nemiruiţi, şi mare parte din ei murind, rămân neîmpărtăşiţi cu Sfintele Taine, pentru că nu pot vorbi. Nici nu fac hirotonia episcopilor lor la jertfelnic prin punerea mâinilor, după vechea rânduială de mai întâi a lui Hristos Dumnezeului nostru şi Apostolilor Lui, care ridicându-Şi mâinile i-a blagoslovit pe ei şi Duhul cel Sfânt pe capetele Apostolilor a şezut; şi prin punerea mâinilor arhiereului Lui (zice Pavel) iar nu prin mir şi prin ungere.[/SIZE]
[SIZE=3]Şi lui Timotei zice: „Nu fi neîngrijit de darul care ţi s-a datţie prin punerea mâinilor mele”. Cei şapte diaconi şi Varnava, şiînsuşi Pavel şi toţi punere de mâini au primit.Chiar vorba hirotonie însemnează punere de mâini. La eihirotonia nu se face de mai mulţi episcopi, nici prin punereaEvangheliei deschisă, precum înva-ţă marele Dionisie, ci unsingur episcop dintr-înşii de multe ori hirotoniseşte episcopi,şi cu ungere de mir, afară din rânduiala Apostolilor mai alesdupă legea veche. Însuşi de s-ar afla faţă de mai mulţi episcopeei nu slujesc împreună cu cel mai mare, căci nu poate şi deaceea ei nu slujesc împreună nici hirotonisesc împreună pe cel[/SIZE]
[SIZE=3]ce se hirotoniseşte, nici nu e cu putinţă să slujească împreună unii cu alţii, căci nu le e cu putinţă a frânge azima cea sfinţită şi a da mulţimii precum a dat-o Mântuitorul sfinţind, frângând şi dând ucenicilor… Astfel toate le-au făcut mai izvodite şiafară din rânduiala Mântuitorului nostru, a Apostolilor şi aucenicilor Sfinţilor Parinţi.[/SIZE]
[SIZE=3]Chipul călugărilor unul fiind, aceştia în multe părţi le-au împărţit şi multe feluri de chipuri călugăreşti au făcut, pe care nimeni din Părinţi n-au aşezat, căci toţi zic că chipul călugăresc numai unul este ca şi Botezul, pentru care şi dumnezeiescul Dionisie învaţă, şi deşi numim noi chipul cel mare şi chipul cel mic, cu aceasta nu zicem că sunt două, ci unul şi acelaşi, cel mare şi desăvârşit, iar acela pe care îi numesc mic, nu e altul decât arvuna celui mare, începătura aceluia şi înainte închipuire, şi pentru neputinţă mai pe urmă s-a socotit de unii din Pă-rinţi ca o arvună ce se dă celui mai mare, şi mai pe urmă după vreme sfârşindu-se în acel dat unic chip al călu-găriei. Aceştia ca şi Origen aducând un purgatoriu (curăţitor) dogmaticesc a fi sfârşit muncilor mai înainte de munca aceea întru care se zic a intra cei ce au făcut păcate, spre a-şi plăti judecata lor până la ziua de apoi, care nici unul din Sfinţi Părinţi n-au rânduit aceasta. Aceasta este împotrivitoare şi cuvintelor Domnului, care a zis a fi muncă veşnică şi viaţă veşnică, schimbă şi cuvintele dumnezeiescului Pavel care a zis pentru Sfinţii cei ce s-au săvârşit în credinţă: „Însă a nu luapentru noi făgăduinţa, pentru ca nu fără noi (zice) să ia săvârşirea devreme ce şi atunci va fi cea desăvârşit înviind noi, luându-şi fiecaretrupul cu care a făcut bunătă-ţile ori păcatele după faptele lui”.[/SIZE]
[SIZE=3]Clericul: Părinte! Cum aceştia pe dânşii mărindu-se se laudă zicând, cum că papa al lor este întâiul celorlalţi şi că numai el este întâiul şi toate cele de la dânsul trebuiesc a fi primite ca şi de la însuşi prea învăţatul Petru; şi cum că sobornicească este numai biserica lor, ca ceea ce este întâia celorlalte, şi pentru aceia numai pe ei singuri se numesc laudă?[/SIZE]
[SIZE=3]Arhiereul: A se lăuda, a se făli şi a se înălţa, este precum s-a zis patima trufiei, drept aceea, pentru aceasta mai cu seamă aceştia smeriţi şi sfărmaţi sunt cu viaţă şi cu credinţă, căci Domnul stă împotriva trufaşilor, precum zice David. Însă, întru ceea ce însuţi întrebi, mulţi dintr-ai noştri şi buni şi făcători de bunătăţi şi înalţi cu cuvin-tele şi îngereşti cu mintea, dintre care este şi fericitul Nil al Salunului, adevărat şi drept au învăţat; şi mai înainte de dânsul marele între arhierei şi făcătorul de minuni Grigorie, care a ruşinat şi stricat înşelăciunea păgânului Varlaam şi a lui Achindin, şi împreună cu dânsul şi alţi mulţi din cei aleşi de Dumnezeu au scris dumnezeieşte după cum se cade pentru izvodirile aduse de catolici în dogme şi în Preasfântul Simbol despre care cu trufie[/SIZE]
[SIZE=3]grăiesc […][/SIZE]
[SIZE=3][/SIZE]
[SIZE=3][continuare in postul urmator][/SIZE]

[SIZE=3][continuarea postului precedent][/SIZE]
[SIZE=3]Ca să dăm însă aici şi puţină ştiinţă, cât ne este cu putinţă, din zilele sfinţilor, latinii zic că Papa de la Roma este cel dintâi (aceasta nu e de mare însemnătate, nici nu adduce mare vătămare Bisericii), numai arată-l pe dânsul că este în credinţa lui Petru şi fie cel dintâi vârf şi cap tuturor şi arhiereu şi mai mare, căci aceasta este scris pentru patriarhii Romei cei după vremi şi scaunul acesta este Apostolesc. Arhiereul care stă pe scaunul acesta ţinând dreapta slăvitoare credinţă, se numeşte Diodoh lui Petru, şi nimeni din cei ce cred şi grăiesc drept, la aceasta nu vor grăi împotrivă. Al Doilea Sobor care a dat întocmai cinstea Ţarigrădeanului, zice curat, că al Romei să fie cel dintâi, iar al Ţarigradului, întocmai ca al Romei putând fi, să fie însă al doilea, şi Soborul al Patru-lea al celor 630 a aşezat acelaşi Canon pentru cinstea Romanului şi Ţarigrădeanului. Pe însuşi Leon (care a scris cartea Soborului). Părinţii Soborului îl numesc Apostolesc şi că cuvintele lui să fie primite ca ale lui Petru, şi cartea lui o au numit chipul dreptei slăvitoare credinţe. Asemenea şi al şaselea şi al şaptelea, şi celelalte soboare numesc Apostolesc scaunul acesta şi noi nu stricăm hotărârile Părinţilor. Să fie dar papa al dreptei slăvitoare credinţe lui Silvestru, lui Agaton, lui Leon, lui Livesie, lui Martin, lui Grigorie Diodohul, care sunt ai Romei, şi atunci îl vom numi pe dânsul Apostolesc şi întâiul altor arhierei şi ne vom pleca lui nu numai ca înaintea lui Petru, dar chiar ca înaintea Mântuitorului. Iar de nu este cu credinţa următor Sfinţiloracelora, nici scaunu-lui nu este Diodoh, şi nu numai că nueste Apostolesc, întâiul Părinte, dar dimpotrivă este pierzătorşi luptător Apostolilor.[/SIZE]

[Dupa lucrarea ieromonahului Visarion Moldoveanu, "Ereziile Apusului", volumul I]

Doamne, ajuta-ne si ai mila de noi, pacatosii!

Romeo

[vsovi]

Poi iata cum a fost pus sf Ap Petru mai mare peste Apostoli:

cand s-a aratat Domnul a treia oara, (deci dupa reinvestirea lui sf Petru ca Apostol)

nu au plecat sa pescuiasca apostolii sub comanda lui Petru, ascultand de el?

toata noaptea au pescuit shi n-au prins NIMIC

apoi spre Dimineazta li s-a aratat Cineva care le-a zis:

"Fiilor aruncatzi mreaja la dreapta corabiei shi vetzi afla"

shi au prins mult peshte, shi atunci au recunoscut ca Domnul este cel care le-a vorbit shi sf Petru shi-a luat haina shi s-a aruncat in mare shi a inotat degraba spre Domnul shi au gasit pe tzarm peshti pushi pe jaratic...

deci cum atuncea este sf Petru Maimarele lor? doar iubindu-L shi ascultandu-L pe Hristos, caci altfel nu vor prinde nimic, asha cum au prins catolicii doar pui de naparca shi de vipere prin ierarhiile lor panecumenice...

Iar de când s-au întâmplat schimbarea pentru dumnezeiescul Sim-bol, nu-l mai avem pe Pap

ă adevărat nici Apostolesc, nici Părinte. De vreme ce nu mai găsim în cei ce se numesc acum Papi, credinţa Apostolului Petru după mărturisire, ci numai cea după lepădare, că precum Petru nu era Petru nici Apostol, nici cel dintâi, lepădându-se de Hristos, aşa nici cel ce se numeşte Papă nu va fi niciodată Papă, neavând credinţa lui Petru pe care el ca unul ce o iubea cu mărturi-sire de trei ori a întărit-o, de vreme ce de trei ori s-a lepădat.

Cine poate zice c

ă înţelege ceva mai înalt decât Duhul? Ai Duhului sunt Părinţii şi cele ce sunt în Sfintele Scripturi, şi cum că aceasta este adevă-rat însuşi zice: „Ispitiţi Scripturile, că întru dânsele veţi avea viaţă veşnică şi acestea sunt care mărturisesc pentru Mine”[SIZE=1][SIZE=1]8[/SIZE][/SIZE]. Cine dar ar cuteza afară din Scripturi sau din Părinţi care au avut Duh Sfânt să izvodească o altă credinţă şi să strice cea arătată şi descoperită prin Duhul Sfânt Părinţilor
ca şi lui Petru? Au nu prin Duhul Sfânt Dumnezeieştii Părinţi cei ce s-au luptat pentru Duhul Sfânt, s-au făcut prin împreună mărturisirea Duhului? Eu zic şi propovăduiesc prin Duh, iar cel nu zice aşa, străin este Duhului Sfânt.[SIZE=2][SIZE=2]

[/SIZE][/SIZE]

Iar nu ca aceia care, sub cuvânt c

ă nu ştiu pruncii cui se împărtăşesc, opresc pruncii de a se cumineca. Vai ce lucru dobitocesc şi fără de cale! Dar pentru ce-i mai şi botează? Sau pentru ce-i ung cu Mir? Cu toate că mai cu seamă catolicii, precum am înţeles, nici nu-i mai ung la botez şi toate ale lor sunt împotriva Soborniceştii Biserici. Iar, precum cel ce crede drept cu credinţă aduce pruncul la Dumnezeu, şi pruncul cel
botezat face mărturisirea prin naş credincios, şi se naşte de a doua oară întru Împărăţia cerului, şi se unge cu Mir şi se desăvârşeşte, şi murind este al Împărăţiei lui Dumnezeu, tot astfel, prin credincios, să se aducă pruncul şi la Cuminecătură, căci aceasta este viaţa cea veşnică. Şi precum cel ce nu se naşte a doua oară prin apă şi prin Duh, nu va intra întru Împărăţia
cerului, aşa şi cel ce nu va mânca Trupul Fiului Omului (precum a zis Însuşi Domnul) şi nu va bea Sângele Lui, nu va avea viaţă veşnică.
Acestea am zis vouă iubiţilor pe scurt pentru Sfântul Botez, şi primiţi după putinţă, iar cuvinte mai înalte pentru cele Dumnezeieşti veţi auzi de la cei mai învăţaţi.

Doamne, ajuta-ne si ai mila de noi, pacatosii!

Romeo