preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?

[florin_moisii]

[COLOR=Blue] Casatoria preotului mirean este socotita legala numai o data inainte de hirotonie, cu o fecioara evlavioasa.
Casatoria preotului calugar(monah)n-a fost si nici nu poate fi admisa. Acesta a facut juramant ca isi aduce trupul si sufletul jertfa Domnului.
Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca a lui Iuda. Justificarile omenesti nu_si au rostul!!![/COLOR]...

În prealabil postat de ana1987

as vrea, va rog sa ma lamuriti daca preotul calugar hirotonit se mai poate casatori si astfel sa devina ulterior preot mirean?

Lumineaza-ne pe noi, Doamne! Caci vom da socoteala de orice cuvant de prisos.

[geo.nektarios]

În prealabil postat de Anca-Miha

Lumineaza-ne pe noi, Doamne! Caci vom da socoteala de orice cuvant de prisos.

...pt asta m-am luptat si eu atata... dar cine a bagat de seama? numai cine isi vede de MANTUIREA lui...

[ory]

Am inteles aluzia,Anca,si va inteleg si pe voi.Sincer!
Insa,nu ar strica sa fiu si eu inteleasa,cat de putin,prin prisma faptului ca nu putem fi toti la fel,nu putem gandi la fel,sau trai in consecinta.Dar,aceasta intelegere tine mai degraba de o anumita intelepciune.
Nu spun ca am neaparat dreptate,spun doar ca asa gandesc eu,atat pot sa discern si sa gandesc,in functie de tot ceea ce reprezint cu trecutul,prezentul si viitorul la nivel imaginar,cu toate cate reprezinta propriul Univers,din care nu-L exclud pe Dumnezeu....Dumnezeu propriei perceptii si-a neputintei de sine.

--------------------------------------------------------------------------------

Am si eu o problema...am intrat pe acest forum deoarece nu stiu cu cine as putea vorbi despre aceasta situatie jenanta,care ma consuma,nu-mi pot lua gandul de la ''problema '' mea...
De cand m-am confruntat cu o problema grava in familie,am schimbat biserica pe manastire...preotul cu calugarul...
Din prima clipa am simtit ca acest calugar tanar este duhovnicul de care aveam nevoie.......doar ca.....
Dupa mai mult de jumatate de an de spovedit la acest calugar,simt ca...nu-mi pot lua gandul de la dansul...
Daca la inceput ma duceam la manastire(din Bucuresti)sa ma rog pt problema grava de sanatate din familie,iata-ma acum ca ma duc doar sa-l vad pe calugarul meu....
Ma simt bine doar daca imi adreseaza cateva cuvinte,imi lumineaza ziua.Problema e ca am devenit geloasa pe celelalte fete care vorbesc cu dansul,sau carora le acorda mai multa atentie decat mie...
Bineinteles ca nu si-a dat seama de nimic!!!Este prezent in gandurile mele continuu,dar nu ma duc prea des,sa nu ma tradez.
Cred ca si dansul ma simpatizeaza,imi vorbeste,imi da carti duhovnicesti de citit...dar...in cazul unui calugar poate fi mai mult de atat?!Eu nu am simtit nimic nelalocul lui din partea dansului...partea rea e ca acest lucru ma deranjeaza!Nu vreau nimic,doar sa ma placa,sa ma simpatizeze,sa simt asta din partea lui.
E urat ceea ce am sa intreb,dar oare e posibil sa ma placa mai mult decat pe alte fete?Sau e pacat?
Nu ma considerati o pacatoasa va rog,sunt o fata foarte serioasa si cuminte,doar ca dansul este special pt mine...
Va rog sa-mi raspundeti,sa ma ajutati,ce stiti despre calugari si femei?(nu in sensul rau,ma refer la o relatie de comunicare,nu la altceva),in ce relatii sunt dansii cu femeile?
Ce stiti despre asta?

[georgeval]

În prealabil postat de elenadana

--------------------------------------------------------------------------------

Am si eu o problema...am intrat pe acest forum deoarece nu stiu cu cine as putea vorbi despre aceasta situatie jenanta,care ma consuma,nu-mi pot lua gandul de la ''problema '' mea...
De cand m-am confruntat cu o problema grava in familie,am schimbat biserica pe manastire...preotul cu calugarul...
Din prima clipa am simtit ca acest calugar tanar este duhovnicul de care aveam nevoie.......doar ca.....
Dupa mai mult de jumatate de an de spovedit la acest calugar,simt ca...nu-mi pot lua gandul de la dansul...
Daca la inceput ma duceam la manastire(din Bucuresti)sa ma rog pt problema grava de sanatate din familie,iata-ma acum ca ma duc doar sa-l vad pe calugarul meu....
Ma simt bine doar daca imi adreseaza cateva cuvinte,imi lumineaza ziua.Problema e ca am devenit geloasa pe celelalte fete care vorbesc cu dansul,sau carora le acorda mai multa atentie decat mie...
Bineinteles ca nu si-a dat seama de nimic!!!Este prezent in gandurile mele continuu,dar nu ma duc prea des,sa nu ma tradez.
Cred ca si dansul ma simpatizeaza,imi vorbeste,imi da carti duhovnicesti de citit...dar...in cazul unui calugar poate fi mai mult de atat?!Eu nu am simtit nimic nelalocul lui din partea dansului...partea rea e ca acest lucru ma deranjeaza!Nu vreau nimic,doar sa ma placa,sa ma simpatizeze,sa simt asta din partea lui.
E urat ceea ce am sa intreb,dar oare e posibil sa ma placa mai mult decat pe alte fete?Sau e pacat?
Nu ma considerati o pacatoasa va rog,sunt o fata foarte serioasa si cuminte,doar ca dansul este special pt mine...
Va rog sa-mi raspundeti,sa ma ajutati,ce stiti despre calugari si femei?(nu in sensul rau,ma refer la o relatie de comunicare,nu la altceva),in ce relatii sunt dansii cu femeile?
Ce stiti despre asta?

Exista riscul ca de la aceasta simpatie sa se ajunga mai departe. Iti este duhovnic?? Incearca sa ceri sfatul unui alt preot. Sau daca ai taria sa-i spui in scaunul spovedaniei ceea ce simti si trebuie sa hotareasca Hristos.

[sophia]

Da, exista acest pericol si la femei, cand preotul/duhovnicul este barbat si te duci des la el, la biserica.
Este ceva natural. Ochii vad, inima cere...Noroc cu constiinta si credinta care spun "nu".

În prealabil postat de georgeval

Exista riscul ca de la aceasta simpatie sa se ajunga mai departe. Iti este duhovnic?? Incearca sa ceri sfatul unui alt preot. Sau daca ai taria sa-i spui in scaunul spovedaniei ceea ce simti si trebuie sa hotareasca Hristos.

Da,este duhovnicul meu.
Dar nu de multa vreme,de vreo 6 luni,cand sora mea a avut o problema grava de sanatate.
Foarte des nu pot vorbi cu dansul...cat sa ma tot spovedesc?!nu stiu ce pacate sa-mi mai gasesc doar-doar mai am un motiv sa ma duc la spovedit!
Sa-i spun in scaunul spovedaniei?!dar asta nu ar fi ca o marturisire?!Asta inseamna ca l-as pierde definitiv...asa ...daca nu stie, pot sa-l vad macar,pot sa-l ascult la slujba,pot sa-l salut,pot sa ma duc doar sa ma binecuvanteze!Cum as mai putea sa-l privesc in ochi dupa?!Si nu ma pot lipsi de dansul! Nu acum!Mi-e frica sa-i marturisesc!Si ceea ce-i mai rau,e nu de rusine,sau ca stiu ca este un pacat,ca nu e bine ceea ce simt...ci pt ca mi-e teama ca nu-mi raspunde la fel....
Ce sa hotarasca Hristos?!m-am dus la duhovnic ca la un salvator,ca la un mijlocitor catre Domnul pentru viata surorii mele,am crezut in rugaciunile dansului mai mult decat in doctori si chimioterapiile pe care le-a facut surioara mea.....si acum uite unde-am ajuns!!!
Sunt o persopana matura,nu ma joc cu sentimentele....dar ce sa fac???????????!!!!!!!!!!
Multumesc!