Ecumenismul = EREZIA MONDIALA A LEPADARII DE HRISTOS!

[continuarea mesajului precedent]

[COLOR=black]Dogma infailibilitatii papei e nietzscheana „Ja–Sagung” [/COLOR]
[COLOR=black](afirmare) a întregii creatii a omului european umanist, acel [/COLOR]
[COLOR=black]„Ja–Sagung” al culturii si civilizatiei lui, care prin scopurile si [/COLOR]
[COLOR=black]metodele lor predominant pagâne si politeiste umbresc [/COLOR]
[COLOR=black]binevestirea si porunca Dumnezeului-om: „Cautati mai întâi [/COLOR]
[COLOR=black]Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate (celelalte) se vor [/COLOR]
[COLOR=black]adauga voua” (Mt. 6, 33). Si ce nu a proclamat ca scop al [/COLOR]
[COLOR=black]existentei omenesti si ca metoda de activitate a omului cultura [/COLOR]
[COLOR=black]si civilizatia umanista europeana? Dumnezeul-om, Singurul [/COLOR]
[COLOR=black]care mântuieste pe om de pacat, de moarte si de diavol, [/COLOR]
[COLOR=black]Singurul care învesniceste si îndumnezeieste si divino-[/COLOR]
[COLOR=black]umanizeaza pe om în toate lumile, prescrie raspicat si limpede [/COLOR]
[COLOR=black]ca scop primordial al fiintei si al vietii omului este sa devina [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit ca Dumnezeu (Mt. 5, 48). Iar omul umanist [/COLOR]
[COLOR=black]european ce nu a tot asezat si consfintit ca scop al existentei [/COLOR]
[COLOR=black]omenesti în locul acestui scop! Este un adevar evanghelic cu [/COLOR]
[COLOR=black]neputinta de tagaduit: „toata lumea zace în rau” chiar si dupa [/COLOR]
[COLOR=black]nevointa Dumnezeului-om în lumea noastra pamânteasca (I [/COLOR]
[COLOR=black]In. 5, 19-21). Si nu numai atât, ci dupa Sfântul Apostol Pavel, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolul este „dumnezeul veacului acestuia” (II Cor. 4, 4). Între o [/COLOR]
[COLOR=black]astfel de lume care de buna voie „zace în rautate” si omul care [/COLOR]
[COLOR=black]urmeaza pe Dumnezeul-om Hristos, nu exista compromis. Cel [/COLOR]
[COLOR=black]care urmeaza pe Dumnezeul-om nu poate face compromis în [/COLOR]
[COLOR=black]dauna Adevarului Evanghelic, cu omul umanist care justifica [/COLOR]
[COLOR=black]toate cele aratate mai înainte si le ridica la rangul de dogma. [/COLOR]
[COLOR=black]Aici este vorba întotdeauna de cea mai hotarâtoare si [/COLOR]
[COLOR=black]definitorie dilema si alegere: Dumnezeul-om sau omul. [/COLOR]
[COLOR=black]Fiindca omul umanist prin toata activitatea lui se evidentiaza [/COLOR]
[COLOR=black]s i se poarta ca actionând autarhic (autosuficient), ca valoare [/COLOR]
[COLOR=black]suprema si masura suprema. Aici nu exista loc pentru [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeul-om. Ca atare, în împaratia umanista locul [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeului-om îl ocupa „Vicarius Christi” [Loctiitorul lui [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos], iar Dumnezeul-om a fost surghiunit în cer. În orice [/COLOR]
[COLOR=black]caz, aceasta este o dez-întrupare sui generis a Dumnezeului-om [/COLOR]
[COLOR=black]Hristos, nu-i asa? [/COLOR]

[COLOR=black]Uzurpând prin dogma infailibilitatii în favoarea sa, adica [/COLOR]
în[COLOR=black] favoarea omului, toata puterea si toate drepturile care [/COLOR]
[COLOR=black]apartin numai Dumnezeului-om Domnului Hristos, papa s-a [/COLOR]
[COLOR=black]autodeclarat în fapt, Biserica în Biserica papista si a devenit în [/COLOR]
[COLOR=black]ea totul în toate. Un „Atottiitor universal” sui generis. De aceea [/COLOR]
[COLOR=black]dogma infailibilitatii papei a si devenit pan-dogma papismului [/COLOR]
[COLOR=black]iar papa nu se poate lepada de ea în nici un chip câta vreme va [/COLOR]
[COLOR=black]fi papa al papismului umanist. [/COLOR]

În[COLOR=black] istoria neamului omenesc exista trei caderi principale: a lui [/COLOR]
[COLOR=black]Adam, a lui Iuda si a papei. Esenta caderii în pacat e întotdeauna [/COLOR]
[COLOR=black]aceeasi: vointa de a deveni bun prin sine, vointa de a deveni [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsit prin sine, vointa de a deveni Dumnezeu prin sine. [/COLOR]
[COLOR=black]Dar în felul acesta omul se asimileaza, fara sa-si dea seama, [/COLOR]
[COLOR=black]diavolului, fiindca si acesta a vrut sa devina Dumnezeu prin [/COLOR]
[COLOR=black]sine însusi, sa înlocuiasca pe Dumnezeu cu sine însusi, si în [/COLOR]
[COLOR=black]aceasta îngâmfare a lui a devenit dintr-o data diavol, cu [/COLOR]
[COLOR=black]desavârsire despartit de Dumnezeu si cu totul potrivnic lui [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu. Tocmai în aceasta înselare de sine plina de trufie [/COLOR]
[COLOR=black]consta esen ta pacatului, pacatul universal. În aceasta consta si [/COLOR]
[COLOR=black]esenta diavolului, a capeteniei diavolului - satana. Aceasta nu [/COLOR]
[COLOR=black]e altceva decât vointa de a ramâne în firea proprie, de a nu [/COLOR]
[COLOR=black]primi în sine altceva decât pe sine. Toata esenta diavolului este [/COLOR]
[COLOR=black]în faptul ca nu-L vrea câtusi de putin pe Dumnezeu în launtrul [/COLOR]
[COLOR=black]lui, vrea sa ramâna totdeauna singur, totdeauna cu totul în [/COLOR]
[COLOR=black]sine, tot pentru sine, totdeauna închis ermetic fata de [/COLOR]
[COLOR=black]Dumnezeu si tot ce apartine lui Dumnezeu. Si ce este aceasta? [/COLOR]


Romeo

[continuare in postul urmator]