Ispita !

[cristiboss56]

Sa ne amintim cele trei ispitiri cu care diavolul L-a incercat pe Mantuitorul : sa porunceasca pietrelor sa se prefaca in paini, sa se arunce de pe zidul Templului, ca ingerii sa-L ridice si sa primeasca toate imparatiile si slava lumii. Prin puterea Sa dumnezeiasca , Iisus a trecut cu brio aceste probe, biruind inselaciunea diavolului. La o privire mai atenta, cu acest gen de tentatii ne confruntam si noi astazi, iar omul se lasa foarte usor atras de lacomie si mandrie. Bunuri materiale, un trai lipsit de griji, confort cat mai mare, posturi de conducere, mici placeri " nevinovate " , fala , lauda, trufie. Toate pot veni peste noi ca ispite vadite sau ascunse in spatele unor scopuri pe care le putem considera "nobile". Mandria a facut ca ingerii sa se razvrateasca impotriva lui Dumnezeu si ca protoparintii sa calce porunca ascultarii. Tot ea face ca unii oameni sa se increada numai in fortele proprii sau chiar sa scoata din calcul existenta lui Dumnezeu. Sfintii Parinti spun ca putem infrange mandria prin infranare si smerenie, iar postul este momentul prielnic pentru practicarea acestor virtuti si pentru lupta impotriva ispitelor de orice fel. Iisus a iesit biruitor din ispitirea din pustiu pentru ca si noi, uniti cu El prin Sfanta Euharistie, sa avem puterea de a infrunta incercarile vietii. Ca un indemn , ce mult mi-a placut, este o Cantare din Canonul Sf.Andrei ce suna astfel : "Hristos a fost ispitit, diavolul Il ispitea, aratandu-I pietrele ca sa le faca paini. In munte, L-a suit ca sa vada imparatiile lumii intr-o clipeala. Teme-te , o suflete, de inselaciune, trezeste-te, roaga-te in tot ceasul lui Dumneze "

[carmina]

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

[windorin]

cand am spui unui prieten un gand de genul "nu ma pot pocai !" el mi-a raspuns simplu.. "sa-ti para rau ca nu te poti pocai, si este de ajuns inaintea lui Dumnezeu"

daca tu nu te mai poti ruga, adica sa citesti rugaciuni, este de ajuns sa spui doar atat.. "Doamne, cat imi doresc sa ma pot ruga cu mintea limpede si inima linistita, insa vezi ca nu pot.. gandurile imi fug peste tot, iar inima mea nu te simte" si Domnul va lua aminte la dorinta ta sincera de a te ruga.

Dumnezeu cauta la inima omului, nu la cantitatea de rugaciune sau numarul de metanii.. acestea ajuta, dar exista riscul sa le luam ca valori in sine si sa pierdem esentialul.. cand obosim sufleteste si trupeste, sa ne para rau ca nu mai putem face ce faceam odata, sau ca nu putem face inca nici acum, dupa ani de zile.. si cred ca este de ajuns.

nelinistea spre cele bune atrage mult mila si ajutorul lui Dumnezeu !

[sia]

În prealabil postat de carmina

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

Cauta ,,cauza ,,ce te determina sa nu mai poti -analizeaza cauza si indeparteaz-o.Nu trebuie sa cazi in disperare sau in renuntare ci sa te rogi cum poti.Cred ca stii, Rugaciunea nu este asa o ...formula magica.Trebuie sa participi cu tot sufletul ,cu inima ,nu doar cu ..gura si mintea .Puterea rugaciunii este imensa..nu renunta! Staruieste! Pe mine m-a ajutat enorm Rugaciunea Domneasca si rugaciunea Lui IISUS ,, [COLOR=darkorange]Doamne,IISUSE HRISTOASE,Fiul lui DUMNEZEU ,miluieste-ma pe mine pacatosul (a),,[/COLOR][COLOR=black]Puterea acestei rugaciunui ,daca o spui cu traire si adevarata credinta ,sta in Numele Lui IISUS HRISTOS , pe care il rostesti cand te rogi .Este o rugaciune greu de dus la desavarsire ,dar eu ma rog Domnului sa o primeasca si sa-mi ia in consideratie credinta cu care o spun .Pace tie ![/COLOR]

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

Nu exista in viata asta nu pot ! Toate cele bune si cu folos le poti face, dar pentru asta trebuie sa vrei. Este complet falsa afirmatia , ca nu pot sau nu mai pot. Cum putem manca pentru ca ne este foame sau ca ne place ceva, asa si cele hranitoare sufletului trebuie sa constituie o prioritate pentru noi. Gandul neputintei , este slabirea si subrezirea noastra, o subrezire ce ne indeparteaza incet, incet de la credinta. Nu pot sa ma mai rog ! Deci nu ca nu poti, nu crezi cu toata inima si fiinta ta, la ce te rogi si atunci apare gandul inprastiat, lehamitea, deznadejdea , lenevire, uitare si toate cele rele. Daca ne luptam impotriva gandurilor rele, lupta aceasta ne aduce plata de la Dumnezeu.
Deci , se cere sa fim foarte atenti cand vin gandurile , ca sa nu ne indulcim cu ele. Iar cand navalesc asupra noastra , sa cerem ajutor de sus, chemand numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Maicii Sale.

Ispitirea nu inceteaza toata viata.Suntem asemenea unui sac rupt.Coasem o gaura si se face alta.Acel care spune ca nu are ispite acela nu este pe calea cea dreapta.Ni se dau ispite pentru a ni se incerca credinta si atunci cand facem un pas inainte apar atatea ispite ca sa ne faca sa dam zece pasi inapoi.
Si totusi omul care lupta cu ispitele sporeste.Si cel car nu poate respinge ispita si cade, iar apoi o ia de la capt pana biruieste si acela sporeste.
Multi dintre noi cand incepem sa mergem pe acest drum si vin ispitele renuntam!
Sunt altii insa, care atunci cand nu le au isi fac griji,gandind ca Dumnezeu i-a uitat caci acel care depaseste ispita va primi si harul mai tarziu sau mai devreme ! Atata timp cat Dumnezeu stie ca ne poate salva sufletul ingaduie ispitirea dar, nu ne da mai mult decat putem duce.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ispitirea nu inceteaza toata viata.Suntem asemenea unui sac rupt.Coasem o gaura si se face alta.Acel care spune ca nu are ispite acela nu este pe calea cea dreapta.Ni se dau ispite pentru a ni se incerca credinta si atunci cand facem un pas inainte apar atatea ispite ca sa ne faca sa dam zece pasi inapoi.
Si totusi omul care lupta cu ispitele sporeste.Si cel car nu poate respinge ispita si cade, iar apoi o ia de la capt pana biruieste si acela sporeste.
Multi dintre noi cand incepem sa mergem pe acest drum si vin ispitele renuntam!
Sunt altii insa, care atunci cand nu le au isi fac griji,gandind ca Dumnezeu i-a uitat caci acel care depaseste ispita va primi si harul mai tarziu sau mai devreme ! Atata timp cat Dumnezeu stie ca ne poate salva sufletul ingaduie ispitirea dar, nu ne da mai mult decat putem duce.

Ispita ne smereste, ne opreste din ale mandriei . E dusul rece ce ne trezeste si ne readuce cu picioarele pe pamant. Ispitirea e curatitoare , precum focul ce curata rugina nefolositoare , o curatire permanenta si ncesara. Pai cum am fi Dorina noi, de nu am avea ispite si totul ar fi şnur ? Am intra in betia maririi desarte, mandria ne-ar umple toata viata , ne-am crede super si supra oameni, am fi intr-o sminteala continua, iar pocainta o "fata morgana", un simplu cuvant de dictionar si atat.

[cristiboss56]

In cadrul invataturii duhovnicesti despre un adevarat "razboi nevazut", Parintii filocaliei vorbesc mai intai despre prima etapa a lui : ispita , momeala sau atacul diavolesc. Prin ispita intelegem acel indemn la pacat. Ea trezeste pofta de a dobandi ceva prin calcarea legii morale.
Sfintii Parinti ne arata ca aceasta pornire vine dinauntrul omului, adica din firea lui slabita de pacatul stramosesc, fie din exterior. Ispita dinauntru este prilejuita de pofta trupului ( mancare, bautura, desfranare ) ; pofta ochilor si pofta inimii ( trufia, mandria ) . Aceasta ne este descoperita si de Sf. Scriptura, de Sf. Evanghelist Ioan : "Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume ". Ispita din afara vine de la diavol si de la lume. Ca ispitele vin de la diavol ne arata Sfanta Scriptura , astfel Mantuitorul zice : " Simone, Simone, iata Satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau". Iar Sf. Ap. Petru ii spune lui Anania, care ascunsese o parte din pretul unui ogor vandut: "Anania , de ce a umplut Satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant? Sfantul Ioan Gura de Aur ne avertizeaza : "Dusman de moarte ne este diavolul si a pornit razboi neampacat. Nu ne sârguim noi atat pentru mantuirea noastra, cât se sârguieste el pentru pierderea noastra" . Tot din invataturile Sf. Parinti aflam ca ispitele de la lume, inseamna indemnul la pacat venit din partea oamenilor rai, care alimenteaza in altii diferite pofte si porniri pacatoase, fie prin cuvinte , fie prin fapte.

[anne]

Sa iubesti ispitele – ne indeamna parintele Porfirie
Indemnul Sa iubesti ispitele pare ciudat , fiindca in fiecare zi ne rugam spunand si nu ne duce pe noi in ispita. Parintii insa disting doua feluri de ispite: cele de voie si cele fara de voie sau, altfel spus, ispite ale pacatului si ispite ale intristarilor. Tot ei ne invata ca rugaciunea domneasca se refera doar la ispitele de voie sau ispitele pacatului. Despre ispitele cele de voie ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie in Epistola sa Soborniceasca: „Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara nici un fel de lipsa ”(Iacov 2-4). Iar Sf. Maxim Marturisitorul, „Capete despre teologie”, in Filocalia Sfintilor Neptici,volumul II ,p.145, Ed. Asteros: „Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie , fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar Marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie , care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Asadar este vadit faptul ca Batranul Porfirie se refera la ispita intristarii. Oricum , Parintii recomanda indeobste rabdare in ispite!!! „Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat”(Avva Dorotei)
„Ridica ispitele si nimeni nu se va mai mantui”(Sf. Antonie, Pateric)

[cristiboss56]

Ispitele sunt ingaduite ca sa se vadeasca patimile ascunse, ca sa fie razboite, si astfel sufletul sa se vindece. Si acestea sunt dovada milei dumnezeiesti. De aceea, lasa-te cu incredere pe tine insuti in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, incat sa te intareasca in lupta ta. Nadejdea in Dumnezeu nu te duce niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi privighetori şi cu luare aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispite.