Ispita !

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Ispitirea nu inceteaza toata viata.Suntem asemenea unui sac rupt.Coasem o gaura si se face alta.Acel care spune ca nu are ispite acela nu este pe calea cea dreapta.Ni se dau ispite pentru a ni se incerca credinta si atunci cand facem un pas inainte apar atatea ispite ca sa ne faca sa dam zece pasi inapoi.
Si totusi omul care lupta cu ispitele sporeste.Si cel car nu poate respinge ispita si cade, iar apoi o ia de la capt pana biruieste si acela sporeste.
Multi dintre noi cand incepem sa mergem pe acest drum si vin ispitele renuntam!
Sunt altii insa, care atunci cand nu le au isi fac griji,gandind ca Dumnezeu i-a uitat caci acel care depaseste ispita va primi si harul mai tarziu sau mai devreme ! Atata timp cat Dumnezeu stie ca ne poate salva sufletul ingaduie ispitirea dar, nu ne da mai mult decat putem duce.

Ispita ne smereste, ne opreste din ale mandriei . E dusul rece ce ne trezeste si ne readuce cu picioarele pe pamant. Ispitirea e curatitoare , precum focul ce curata rugina nefolositoare , o curatire permanenta si ncesara. Pai cum am fi Dorina noi, de nu am avea ispite si totul ar fi şnur ? Am intra in betia maririi desarte, mandria ne-ar umple toata viata , ne-am crede super si supra oameni, am fi intr-o sminteala continua, iar pocainta o "fata morgana", un simplu cuvant de dictionar si atat.

[cristiboss56]

In cadrul invataturii duhovnicesti despre un adevarat "razboi nevazut", Parintii filocaliei vorbesc mai intai despre prima etapa a lui : ispita , momeala sau atacul diavolesc. Prin ispita intelegem acel indemn la pacat. Ea trezeste pofta de a dobandi ceva prin calcarea legii morale.
Sfintii Parinti ne arata ca aceasta pornire vine dinauntrul omului, adica din firea lui slabita de pacatul stramosesc, fie din exterior. Ispita dinauntru este prilejuita de pofta trupului ( mancare, bautura, desfranare ) ; pofta ochilor si pofta inimii ( trufia, mandria ) . Aceasta ne este descoperita si de Sf. Scriptura, de Sf. Evanghelist Ioan : "Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume ". Ispita din afara vine de la diavol si de la lume. Ca ispitele vin de la diavol ne arata Sfanta Scriptura , astfel Mantuitorul zice : " Simone, Simone, iata Satana v-a cerut sa va cearna ca pe grau". Iar Sf. Ap. Petru ii spune lui Anania, care ascunsese o parte din pretul unui ogor vandut: "Anania , de ce a umplut Satana inima ta, ca sa minti tu Duhului Sfant? Sfantul Ioan Gura de Aur ne avertizeaza : "Dusman de moarte ne este diavolul si a pornit razboi neampacat. Nu ne sârguim noi atat pentru mantuirea noastra, cât se sârguieste el pentru pierderea noastra" . Tot din invataturile Sf. Parinti aflam ca ispitele de la lume, inseamna indemnul la pacat venit din partea oamenilor rai, care alimenteaza in altii diferite pofte si porniri pacatoase, fie prin cuvinte , fie prin fapte.

[anne]

Sa iubesti ispitele – ne indeamna parintele Porfirie
Indemnul Sa iubesti ispitele pare ciudat , fiindca in fiecare zi ne rugam spunand si nu ne duce pe noi in ispita. Parintii insa disting doua feluri de ispite: cele de voie si cele fara de voie sau, altfel spus, ispite ale pacatului si ispite ale intristarilor. Tot ei ne invata ca rugaciunea domneasca se refera doar la ispitele de voie sau ispitele pacatului. Despre ispitele cele de voie ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie in Epistola sa Soborniceasca: „Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara nici un fel de lipsa ”(Iacov 2-4). Iar Sf. Maxim Marturisitorul, „Capete despre teologie”, in Filocalia Sfintilor Neptici,volumul II ,p.145, Ed. Asteros: „Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie , fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar Marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie , care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Asadar este vadit faptul ca Batranul Porfirie se refera la ispita intristarii. Oricum , Parintii recomanda indeobste rabdare in ispite!!! „Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat”(Avva Dorotei)
„Ridica ispitele si nimeni nu se va mai mantui”(Sf. Antonie, Pateric)

[cristiboss56]

Ispitele sunt ingaduite ca sa se vadeasca patimile ascunse, ca sa fie razboite, si astfel sufletul sa se vindece. Si acestea sunt dovada milei dumnezeiesti. De aceea, lasa-te cu incredere pe tine insuti in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, incat sa te intareasca in lupta ta. Nadejdea in Dumnezeu nu te duce niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi privighetori şi cu luare aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispite.

[carmina]

doresc sa va multumesc tuturor pentru sfaturi si ajutor;a fost o perioada grea,in care a trebuit sa ma retrag in mine insami pentru a-mi analiza gandurile si faptele.
la spovedanie,dupa multi ani,pentru a ma putea impartasi,mi s-au pus urmatoarele conditii:renunti definitiv la tigari,postul Craciunului nu este de ajuns-prea usor,trebuie tinut tot postul Pastelui,abia atunci te poti impartasi.
la cateva zile dupa spovedanie am aflat cu adevarat ce inseamna pocainta,durerea,lacrimile,sentimentul de parasire,vinovatia...
am incercat,dar nu am reusit sa renunt definitiv la tigari;toata viata am respectat legile moralitatii,in doua randuri am fost nevoita sa iau totul de la capat;am rezistat fara sa-mi fie rusine de mine,de faptele si gandurile mele...de multe ori,in loc sa ripostez la vorbele si faptele rautacioase,jignitoare ale celorlalti-colegi,familie,am lasat de la mine,gasindu-mi linistea la o tigara.
nu am vointa din acest punct de vedere,stiu,dar atata vreme cat am renuntat la tigari,am constatat ca mi se schimba comportamentul,incep sa devin ceea ce n-am fost niciodata,rea,agresiva,apar ganduri noi pentru mine,nu din cele bune...nu ma mai recunosteam pe mine insami...
nu am avut puterea sa lupt cu avalansa atator patimi ce se dezlantuiau deodata....
nu ma mai puteam ruga,singura rugaciunea mintii imi ramasese...ca un ostatic inchis intre ziduri groase.....
nemaiputandu-ma ruga eu insami,am inceput atunci sa vorbesc celorlalti despre rugaciune,despre invataturile Sfintilor Parinti...
sentimentul ca sunt cea mai demna de dispret nu ma paraseste;nu mai pot spune cuvintele rugaciunii "stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati,spala-ma-vei si ca zapada ma voi albi..." pentru ca stiu ca nu va fi asa.........

[costel]

Ce minunat au descris parintii drumul caderii omului in robia pacatului: impatimirea de placeri starneste pofta; pofta naste arderea; arderea produce rascolirea; rascolirea misca amintirea; amintirea produce nalucirea; nalucirea aduce momeala; momeala, insotirea (cu gandul); insotirea da loc la incuviintare; iar incuviintarea savarseste fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de multe feluri. Si astfel omul biruit cade.

In viata, nu toti mergem la fel: unii apeleaza la fuga, altii la un mers lipsit de graba, unii sunt purtati de altii... pana si drumurile sunt diferite. Dar cel mai important lucru e ca atunci cand fugim, cand nu ne grabim sau cand suntem insotiti, sa nu uitam de rugaciune. Nu trebuie sa rostim multe cuvinte, ci putine, dar din inima. Trebuie sa-I vorbim cu constiinta ca-L avem in noi sau cel putin langa noi, dar niciodata sa nu rostim ceva avand credinta ca El e departe de noi. De vom face asta, multe ispite vom birui.

[carmina]

multumesc pt.cuvintele de intarire in credinta;
dintr-un comentariu am spicuit:"... cuvintele Sfantului inchisorilor, Gafencu, spuse unui coleg de suferinta, cuvinte care l-au determinat pe acela sa renunte pe loc la obiceiul fumatului: “Daca tu nu poti sa rezisti unei ispite atat de mici, cum vei rezista la incercarile mult mai mari care vor veni?”
acum simt ca nu mai am alternativa,Domnul imi cere sa aleg,nimeni nu poate sluji la doi stapani;dar,ceea ce este cel mai important,trebuie sa-mi alung teama ca-L voi dezamagi printr-o revenire ulterioara...
de atatea ori mi-a dat posibilitatea sa-I cunosc mila,bunatatea,"pacea care covarseste toata mintea",de nenumarate ori am simtit dragostea Lui revarsandu-se asupra sufletului meu,...

[14carol06]

În prealabil postat de cristiboss56

Ispitele sunt ingaduite ca sa se vadeasca patimile ascunse, ca sa fie razboite, si astfel sufletul sa se vindece. Si acestea sunt dovada milei dumnezeiesti. De aceea, lasa-te cu incredere pe tine insuti in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, incat sa te intareasca in lupta ta. Nadejdea in Dumnezeu nu te duce niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi privighetori şi cu luare aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispite.

[COLOR=red]Cata dreptate ai!Pentru a infrunta ispitele sunt de parere ca trebuie sa avem rabdare cu noi insine,cu cei apropiati si as mai departe.Iata ca vorba parintelui Cleopa:Rabdare,rabdare...,se adevereste sin cazul acesta! [/COLOR]

[windorin]

Ispita vine din nepurtarea noastra de grija sau din randuiala lui Dumnezeu.

Lipsa dragostei fata de cei apropiati ai nostri ne face sa pierdem rugaciunea.

Nu ne putem ruga cu inima mahnita pe vreun om.

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Nu ne putem ruga cu inima mahnita pe vreun om.

Tot de la draci apare gandul necontrolat ce duce la tulburare , la mahnire , si inevitabil la imprastierea mintii , caci el cauta prin ispitirea noastra sa ne aduca in minte pe cei cu care ne-am vrajmasit , si de aceea inima va fi in mahnire , mintea va fi in imprastiere , si toate nevointele noastre vor fi tulburate . Foarte importanta este impacarea cu cei din preajma noastra , caci asa cum la Sfintele Altare nu putem duce darurile noastre pana cand nu ne vom impaca cu cei aflati in vrajba , nici rugaciunea nu este cu rod si bine primita cand inima si mintea este tulburata de tot felul de dispute ce apar cu cei de langa noi . Ispititorul iti va aduce in minte tot timpul si pacatele neandreptate , nespovedite , vrajmasiile si dusmaniile cu cei din jur , si de aceea o curatenie in viata noastra se impune mai mereu . Doamne ajuta !+