Poezii preferate...

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Ah, voi sănii, sănii![/SIZE]

Ah, voi sănii, sănii! Şi voi cai, voi cai!
Numai dracul v-a scornit, mişelul!
Peste stepă-n goană cu alai,
Rîde pîn' la lacrimi clopoţelul.

Pretutindeni, prin pustiuri reci
Lună nu-i, nici glas de cîini, nici ceaţă.
Încă n-am îmbătrînit pe veci,
Hai, dă-ţi suflet, viaţa mea-ndrăzneaţă.

Cîntă-n spargul nopţii, vizitiu,
Te-nsoţesc de vrei, dar cu tristeţe,
Despre ochii umezi care-i ştiu
Şi despre voioasa-mi tinereţe.

Pălăria mi-o pleoşteam ades,
Puneam calul între hlube late,
M-aşezam pe-un braţ de fîn ales,
Şi pe urmă, ţine-te, măi frate!

Cum mă mai împăunam, zburînd!
Şi-n tăcerea nopţilor stufoase,
Gureşa-mi harmonică oricînd
Sucea capul fetelor frumoase.

...Totu-i dus. Fugarul a pierit.
S-a schimbat şi părul meu şi glasul.
De prea mult voios pălăvrăgit
Şi-a pierdut harmonica mea glasul.

Sufletul mi-i totuşi plin de rost,
Gerul şi zăpada-mi saltă ţelul,
Fiindcă peste toate cîte-au fost
Rîde pîn' la lacrimi clopoţelul...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Serghei Esenin[/COLOR]

Psalmul 103
de Dosoftei (Sfantul ierarh Dosoftei)

[COLOR=black]Sufletul mieu, ură bine
Lui Dumnezău, cum să vine,
Şi-i zî, Doamne, să trăiască
Mărirea ta şi să crească.
Să te-mbraci cu mărturie,
Cu frâmseţe şi tărie,
Că tu te-nveşti cu lumină,
Ca soarele-n zî senină.
Şi ţ-ai tins ceriul ca cortul,
De l-ai înfrâmşat cu totul,
Şi i-ai pus deasupra ape,
Din tinsori să nu să scape.
Núorii ţ-ai pusu-ţ scară,
Când vei să pogori în ţară.
Caii îţ sunt iuţ ca vântul,
De mărg unde ţi-i cuvântul,
Şi ca gândul mărg de tare
Îngerii tăi cei călare,
Şi pedestrimea ca focul
Merge strălucind cu totul.
Tu-ntemeiez cu cuvântul
De stă nemutat pământul.
Tu i-ai datu-i de mainte
Prăpastea de-mbrăcăminte,
Şi stă gata să te-asculte,
Să dea apa preste munte,
Şi de svânta ta poruncă
Va fugi din deal la luncă,
Că va merge detunată,
De glasul tău înspăimată.
Şi munţâi, şi dealuri nalte
S-or ivi, şi şesuri late,
Pre locul ce sunt urzâte,
Când i-ai făcut de mainte
Şi le-ai pusu-le hotară,
Să nu dea din loc afară,
Ce să-ţ ţâie-ntreg cuvântul,
Să nu-mprésure pământul.
Tu trimiţ ape prin tăuri,
De cură printre munţ răuri,
De să toate heri adapă
Şi le prisoseşte apă.
Şi colunii când li-i sete
Tu-i adăpi fără scumpete.
Tu strângi pasările-n hoarbă
La părău ce vin să soarbă,
De prin pietri, de prin gauri
Slobod cântece şi glasuri.
Tu sloboz roauă pre munte
Dintr-a tale cămări multe,
Şi pre pământ sloboz ploaie,
De să satură-n pohoaie,
Şi cu lucrul tău sporeşte
Tot pământul de rodeşte.
Tu dai fânului să crească,
Dobitoacelor să pască.
Şi creşti pajiştea cea moale,
De scoate grâul din foale,
De-ş culeg oamenii hrană
Să le hie şi pre iarnă.
Că scot pita cu sudoare
Să mănânce la răcoare,
Din pământ agonisită
Pre porunca ta cea svântă.
Şi le-ai dat vinul să-ş facă
Veselie, să le placă.
Cu oloi să-ş netezască
Faţa şi să să-ncrăvască1
Cu pâinea cea de mâncare,
Să să facă omul tare.
Copacilor de pre câmpuri
Tu le dai saţâu pre timpuri,
Şi chedrilor din Livanul,
Ce-i răsădeşti pre tot anul.
Acoló vrabii ş-or face
Cuiburi, di-or şedea cu pace,
Că le este rodionul
Povaţă, pus de la Domnul.
Cerbilor le-ai dat să salte
Pre munţâi cu dealuri nalte,
Şi iepurilor scăpare
Le-ai dat s-aibă supt stânci tare.
Luna ai făcut cu rază,
Să crească-n vremi şi să scază,
Şi soarele ş-nemereşte
Apusul ce odihneşte.
Din tunerec feceş noapte,
De ies gadinile toate.
Lupii urlă şi scâncează,
Când spre vânat să gătează,
Să-ş ceie şi să-ş răpască
De la Domnul să-i hrănească,
Pănă când răsare soare,
De mărg cineş la-nchisoare.
Şi omul, fără de greaţă,
Iese-n treabă demineaţă,
De lucrează pănă-n sară,
Zî de iarnă şi de vară.
Pentr-aceea, Doamne svinte,
Să fii mărit de mainte,
De lucruri ce-ai făcut mare,
Cu sfat bun, cu aşezare!
Pământul îi plin de fapte
Ce-ai făcut cu bunătate.
Şi marea, câtu-i de lată,
Şi largă, şi desfătată,
Într-însă să ţin heri multe,
Jigănii mari şi mănunte.
Preste luciu de genune
Trec corabii cu minune.
Acoló le vine toană
De fac chiţii gioc şi goană.
Şi toate la tine caută
Să le dai hrană bogată,
Să strângă şi să-ş culeagă
Ce le-ai dat, cu voaie largă.
Cându-ţ deşchiz svânta mână,
Atunci toată lumea i-plină
De bişug şi de dulceaţă,
Şi-ş petrec toţ bine-n viaţă.
Şi când ţ-ascunz faţa svântă,
Toată lumea să-nspământă.
Când le iei duhul, s-or stânge
Şi la ţărna lor s-or strânge.
Duhul tău când li-i trimite,
Să vor zidi ca mainte,
Şi cum ţ-ai datu-ţ cuvântul,
Vei înnoi tot pământul.
Şi să-ţ fie, Doamne svinte,
Slava-n veci, ca şi mainte!
Dumnezău gând bun va pune
De lucruri ce-au făcut bune.
Că de svânta ta căutare
Pământul tremură tare,
Şi din munte merge pară,
Când pogori să vez în ţară.
Şi ţ-voi cânta, Doamne,-n viaţă,
În custul mieu, cu dulceaţă,
Cânta-ţ-voi, Dumnezău svinte,
Domnului mieu de mainte.
Pănă ce voi fi cu viaţă,
Îţ voi cânta fără greaţă.
Şi să-ţ placă, Doamne svinte,
Bietele mele cuvinte,
Să mă bucur în tot bine
De Dumnezău, cum să vine,
Ca să pieie cu ocară
Toţ pizmaşii tăi din ţară.
Şi ceia ce-s fără lege
De pre pământ să vor şterge,
Să nu scape nice urmă,
Ce să-i ştergi dintr-a ta turmă.[/COLOR]
[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Minunata limba romana veche![/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=+1]Rochia, [/SIZE][SIZE=2]de Magda Isanos[/SIZE]

Din lada mirosind a molii şi-a parfum
a scos o rochie din tinereţea ei bunica.
Subţire-i şi uşoară ca un fum,
de parcă-ar fi ţesută din nimica.

Ca trist foşneşte crinolina de mătase,
volanele i se distramă şi se taie,
şi-n loc de raze, siluete graţioase,
din alte vremi, dansează prin odaie.

Revede balul cel dintâi batrâna,
îşi recunoaşte rochia de fată
şi-i tremură pe-atlasu' rece mâna
duioşire multă-nfiorată.

Şi cum îşi pleacă fruntea tot mai tare
i-aşa de gârbovă bunica-n vechiul şal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit în rochia de bal?

Picioarele uşoare şi micuţe,
şi ochii, şi surâsul strălucit,
în trupul gârbovitei bunicuţe
cum, oare, pe vecie de-au murit?[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=#008000]Şi mi-au răspuns mătăsurile moarte,
sau poate chiar bătrâna-n vechiul şal;
nu, n-au murit, dansează mai departe
mereu în alte rochii, primul bal.[/COLOR]

[COLOR=green](Ultima strofă a poeziei de mai sus!)[/COLOR]

[alx]

Balada Lupului Alb

Feciori din daca mama
Pribegi ca doua canturi,
Trecand din vama-n vama,
Sub palmuiri de vanturi,

Mai blanzi ca o poveste
Din care-i lipsa vina,
Ne-au zamislit din Creste
Si ne-a spalat Lumina.

Spalati de ploi si moine,
Curati ca doua schituri,
Ne-au botezat in doine
Si ne-au sfintit in mituri.

Mai plansi ca doua lacrimi,
Cuminti ca doua stele,
Noi dezlegam de patimi
Si descantam de jele.

Din tample ningem vise,
Din Inima dureri,
Sperantele nezise
La porti de Invieri.

Ne-am imbracat in soarta
Cumpliti ca o osanda,
La daca noastra poarta,
Ca lupii, stand la panda.

Vom insera cu anul
Si-om deveni pamanturi.
Ne-o tine minte neamul
Frumosi ca doua canturi.

Ne vom zidi-n Credinta,
In bolta Casei noastre,
Vom ninge cu vointa
Si vom ploua cu astre.

Vom asfinti cu veacul
Si-om deveni zapada.
Ne-o pomeni saracul
In planset de balada...

Ne-o creste foc din Suflet,
Ne-or plange-n palme macii,
Cand ne-om opri din umblet,
Feciori ai Sfintei Dacii...

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=#008000]Visul... [/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#008000]"Am avut un vis in noaptea de Craciun... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Mergeam pe o plaja, iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Pasii ni se imprimau pe nisip, lasand o urma dubla: [/COLOR]
[COLOR=#008000]Una era a mea, cealalta a Lui. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri [/COLOR]
[COLOR=#008000]Reprezentau o zi din viata mea... [/COLOR]
[COLOR=#008000]M-am oprit ca sa privesc in urma [/COLOR]
[COLOR=#008000]Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. [/COLOR]
[COLOR=#008000]Dar am observat ca in unele locuri, in loc de doua urme, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Nu mai era decat una singura... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Am revazut filmul vietii mele... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Ce surpriza! [/COLOR]
[COLOR=#008000]Locurile in care nu se vedea decat o singura urma [/COLOR]
[COLOR=#008000]Corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: [/COLOR]
[COLOR=#008000]Zile de neliniste si de rea-vointa, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Zile de egoism sau de proasta dispozitie, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Zile de incercari si de indoiala, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Zile de nesuportat, [/COLOR]
[COLOR=#008000]Zile in care eu fusesem de nesuportat... [/COLOR]
[COLOR=#008000]Si atunci, intorcandu-ma spre Domnul, am indraznit sa-i reprosez: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! [/COLOR]
[COLOR=#008000]De ce nu ti-ai tinut promisiunea? [/COLOR]
[COLOR=#008000]De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, [/COLOR]
[COLOR=#008000]In zilele cand aveam cea mai mare nevoie de Tine?..." [/COLOR]
[COLOR=#008000]Iar Domnul mi-a raspuns: [/COLOR]
[COLOR=#008000]"Dragul meu,[/COLOR][COLOR=#008000] zilele pentru care n-ai vazut [/COLOR]
[COLOR=#008000]Decat o singura urma de pasi pe nisip [/COLOR]
[COLOR=#008000]sunt zilele in care te-am purtat pe brate...[/COLOR][COLOR=#008000]" [/COLOR]

[COLOR=#008000]Ademar Barros (poet brazilian)[/COLOR]

[vsovi]

O poezie dreasa cu sare: Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânţi ce ştii mai bine, Căci vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da, Şi haina de pe mine! Caci spini voi lua, Ma vor scuipa, Zmulgand ce am pe mine! Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânţi şi din chitară, Că doar s-o isprăvi cândva O viaţă-atât de-amară! Că doar s-o isprăvi cândva O Lume-atât de goală!Lăsaţi-mă lângă cobzar, De viaţă nici nu-mi pasă! Caci sunt copilul nimănui Şi n-am nici bani, nici casă... Caci sunt nebunul orişicui Şi nu-s poftit la masă... Lăsaţi-mă mereu să stau În grota-ntunecată, Să cânt, să plâng şi-apoi să uit, Ce am iubit odata... Să uit să plâng şi-apoi să cânt, Căci am iubit o fata... Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta Povestea de iubire Ce m-a durut atat de rarDe atâta nesimţire. Şi m-a făcut ca să tresar Purtat spre fericire.

[14carol06]

[COLOR=red]Intrase o albina intr-un potir defloare[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si-atunci,potirul floarei in degete l-am prins...[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Apropie-ti urechea de-albastra inchisoare[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si-asculta cum se zbate in ea un biet invins...[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]In inima ta draga,intrat si eu candva[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Nestiutor de cate acolo-aveamsa-ndur,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si ne-ntrerupt de-atuncea,ma zbat inchis in ea[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Asemea albinei din urna de azur...[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]