Manastirea Hadambu

Recunoştinţă pentru ctitori

La finalul programului liturgic, IPS Mitropolit Teofan i-a acordat părintelui protosinghel Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, „Crucea Moldavă“ - pentru clerici (foto). „Ca semn de gratitudine, ca semn de mulţumire, pe care Sfânta Mitropolie a Moldovei şi Bucovinei o arată faţă de părintele stareţ Nicodim, îi oferim «Crucea Moldavă». Are părintele multe cruci în viaţă. În minunatul său suflet a avut capacitatea să poarte crucea atâtor restaurări pe care le-a primit aici. Peste aceste cruci, aşezăm şi «Crucea Moldav㻓, a subliniat Înalt Preasfinţia Sa. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a acordat mai multe distincţii pentru cei care au sprijinit construcţia noii biserici a Mănăstirii Hadâmbu. „Crucea Moldavă“ - pentru mireni a fost oferită familiilor: Costică Postârnac, Victor Norocea, Artemie Tălmaciu, Romică Sofronea, Cezar Cobuz. Au fost acordate, de asemenea, distincţii de vrednicie altor binefăcători care au ajutat Mănăstirea Hadâmbu de-a lungul timpului.

Cu prilejul sfinţirii bisericii noi de la Hadâmbu, PF Părinte Daniel a transmis un mesaj, citit, la finalul Sfintei Liturghii, de vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, arhim. Varlaam Merticariu

În lumina strălucitoare a marelui praznic al Naşterii Maicii Domnului şi a evenimentului prilejuit de sfinţirea noii biserici cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“ a Mănăstirii Hadâmbu, străluceşte şi dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni şi faţă de cei care astăzi au venit, în număr aşa de mare, ca să se roage în noul sfânt lăcaş al acestei mănăstiri.

După spusele marelui istoric de artă Vasile Drăguţ, Mănăstirea Hadâmbu, din judeţul Iaşi, în urma alungării călugărilor din mănăstiri de către regimul comunist (1959), a avut mult de suferit, devenind o ruină, întregul proces de degradare durând aproape 30 de ani.

Însă, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, Mănăstirea Hadâmbu a fost redeschisă în anul 1990, chiar la începutul păstoririi noastre ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, când am numit ca stareţ al mănăstirii pe harnicul protosinghel Nicodim Gheorghiţă. De la acea dată, Mănăstirea Hadâmbu a cunoscut mai multe lucrări de amploare, printre care se numără şi această biserică nouă, construită în stil moldav ştefanian.

Începând cu anul 1990, lucrările de restaurare, construire şi reconstruire a mănăstirii au asigurat sfântului lăcaş dăinuire, dar şi o temeinică dezvoltare, astăzi Mănăstirea Hadâmbu deţinând un arhondaric mare şi frumos, unde pot fi cazaţi peste 500 de pelerini, un agheazmatar, un muzeu, trei fântâni.

Toate acestea au fost realizate, ca şi biserica, din donaţii sau sponsorizări ale credincioşilor, printre care se numără şi distinse personalităţi şi oameni de afaceri din judeţul Iaşi şi din judeţele limitrofe acestuia.

O poartă deschisă spre cer

De asemenea, dintre clădirile vechi ale mănăstirii, care au avut de suferit în perioada când în mănăstire nu s-au aflat vieţuitori, au fost restaurate în această perioadă: stăreţia veche, zidul de incintă, biserica veche şi turnul clopotniţă, unde au fost aşezate şi cele trei clopote turnate la Cernăuţi, prin bunăvoinţa câtorva credincioşi din raionul Crasna.

În bucuria şi lumina hramului Mănăstirii Hadâmbu şi a sfinţirii noii biserici, rugăm pe Maica Domnului să fie mijlocitoare pe lângă Fiul ei, Hristos Domnul, ca noua biserică să devină pentru cei prezenţi şi generaţiile ce vor urma o poartă deschisă spre cer prin care se înalţă rugăciuni către Dumnezeu, se aduce mulţumire pentru binefacerile primite de la El, se cere iertarea păcatelor, sfinţirea şi mântuirea oamenilor.

Felicităm obştea Mănăstirii Hadâmbu, în frunte cu părintele stareţ Nicodim Gheorghiţă, şi pe toţi cei ce au contribuit la zidirea, pictarea şi dotarea acestei frumoase biserici.

Cu aceste gânduri, rugăm pe Hristos Domnul să vă binecuvinteze pe toţi cei prezenţi, să vă ocrotească şi să vă călăuzească pe calea mântuirii, spre slava Preasfintei Treimi şi binele Bisericii.

Renaşterea unei mănăstiri uitate

Potrivit pisaniei Mănăstirii Hadâmbu, în anul 1659, voievodul Gheorghe Ghica i-a dăruit lui Iani Hadâmbu, fost chelar, un loc „în pădurea Iaşilor la Dealul Mare“, pentru a construi acolo o biserică. Mănăstirea Hadâmbu, aşa cum a fost construită ea începând cu anul 1659, era un complex fortificat reprezentativ pentru arhitectura moldovenească din secolul al XVII-lea. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost supusă eroziunii timpului, vicisitudinilor istoriei, dar şi răutăţilor şi greutăţilor omeneşti. Pe la începutul veacului al XX-lea, Nicolae Iorga a vizitat mănăstirea şi a admirat cu evlavie frumuseţea locurilor, dar a deplâns, în acelaşi timp, starea jalnică în care ajunsese aşezământul monahal.

După 1990, prin purtarea de grijă a mitropolitului de atunci al Moldovei, astăzi Patriarhul României, PF Părinte Daniel, după 30 de ani de uitare, Mănăstirea Hadâmbu a fost reînfiinţată. În cei 18 ani, mănăstirea a fost restaurată, extinsă, devenind una dintre cele mai frumoase şi căutate mănăstiri din ţara noastră.

Începând cu anul 1996, s-a ridicat, la doar 10 metri distanţă de zidurile vechii mănăstiri, aşezământul bisericesc cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“, prin osârdia şi vrednicia părintelui stareţ, protosinghelul Nicodim Gheorghiţă. Biserica este pardosită cu marmură de Ruşchiţa, prelucrată în atelierele de la Holboca - Iaşi. Pictura sfântului lăcaş a fost începută de maestrul Vasile Buzuloiu şi continuată de către ucenicul său, Vasile Gheorghiţă. Demisolul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului“ serveşte ca paraclis, fiind pus sub protecţia Sfântului Ierarh Nicolae.

Unul dintre cele mai mari pelerinaje din ţară

În iarna anului 2003, pe 22 ianuarie, la Mănăstirea Hadâmbu a izbucnit un incendiu care a mistuit una dintre casele monahale. Toată casa s-a transformat în scrum, inclusiv obiectele bisericeşti adăpostite într-una dintre camerele acesteia. Icoana făcătoare de minuni însă a rămas intactă.

Aceasta a fost pictată în 1938 de preotul Octavian Zmău şi donată schitului de egumenul acestuia, ieromonahul Iov Mazilu. A fost ferecată, ulterior, în argint de către meşterul Ion Contfas din Târgu Neamţ. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre preţioase, rubine, safire şi smaralde, donate de familiile Constantin Roxana şi Elena Amariei din Piatra Neamţ. Datorită minunilor care s-au întâmplat în urma rugăciunilor la această icoană, Mănăstirea Hadâmbu este căutată de credincioşi din toată ţara, pelerinajul care are loc pe 8 septembrie, în fiecare an, aici, numărându-se, cu siguranţă, printre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ţara noastră.

http://www.youtube.com/watch?v=sX5MyQ5xu6w

Cel de-al doilea hram al acestei mănăstiri este "Acoperâmântul Maicii Domnului "care se sărbătoreşte la 1 octombrie.
Împreună cu nu grup de pelerini am ajuns după-amiază în mănăstire.O zi de toamnă răcoroasă,pelerini puţini .Mai fusesem odată la această mănăstire cu un an în urmă în a doua parte a lunii septembrie şi am avut ca şi acum senzaţia de măreţie rece, neospitalieră, pustie.
Curăţenie desăvârşită,eleganţă dacă nu chiar lux,simetrie şi modernitate alături de vestigii păstrate din vremuri străvechi.
Zidurile vechi minunat restaurate păstrându-şi parfumul vremilor de mult trecute, tivite în partea de jos cu tufe de trandafiri tomnateci, cu caprifoi urcând îndrăzneţ pe ziduri şi dăruindu-le câte o floare răzleaţă,înflorită înmiresmat pentru a-i face bucurie soarelui zgârcit de toamnă şi pelerinilor veniţi de departe.
Ne-am închinat în biserica nouă.Sfinţii de pe pictura murală ne priveau bânzi şi primitori zâmbindu-ne parcă ,nouă celor dintâi pelerini sosiţi .
Cu sfială ne-am apropiat de catapeteasma din lemn de stejar dantelată pentru a ne închina la icoanele minunate şi a înghenunchia la Icoana Maicii Domnului .
Ceva mai mult am poposit la icoana cu Sfântul Acoperământ unică şi odihnitoare.
În biserica veche,la Icoana Maicii Domnului ,făcătoare de minuni de la Hadâmbu îmbrăcată în aur şi apărată cu geam de sticlă ne-am rugat îndelulg.Era atât de bine acolo lângă Stăpâna şi lângă Pruncul Iisus încât nu-mi venea să mai plec şi am rămas îndelulg .Aveam o dorinţă tainică şi amintindu-mi că Maica Donului se supără atunci când nu-i cerem nimic i-am şoptit printre lacrimi cererea mea.
M-am ruşinat puţin când am văzut şirul lung de pelerini care sosiseră între timp şi aşteptau să se închine la icoană .
La chilia cu icoana Sfântului Ioan Botezătorul care urma să fie sfinţită a doua zi se făceau ultimile retuşuri.Ne-am închinat şi aici şi am mers în bisereică pentru vecernie.

Va urma

În prealabil postat de dorinastoica14

Cel de-al doilea hram al acestei mănăstiri este "Acoperâmântul Maicii Domnului "

oare de ce "se poarta" acum sa se puna 2 hramuri la biserici si manastiri? unul nu este de ajuns? sa ne aducem aminte ce spunea parintele Cleopa despre obiceiul de a pune 2 nume la copii, si anume ca aceia nu au 2 capete, deci un singur nume este suficient. asa si cu hramul, cred.

În prealabil postat de mirelat

oare de ce "se poarta" acum sa se puna 2 hramuri la biserici si manastiri? unul nu este de ajuns? sa ne aducem aminte ce spunea parintele Cleopa despre obiceiul de a pune 2 nume la copii, si anume ca aceia nu au 2 capete, deci un singur nume este suficient. asa si cu hramul, cred.

Multe mânăstiri aveau iniţial o biserică foarte veche sau un paraclis. Odată cu mărirea obştii sau datorită unei donaţii substanţiale s-a construit sau este în curs de construcţie o nouă biserică.Aceasta primeşte la sfinţirea locului şi hramul(al doilea)
În cazul de faţă(măn Hadâmbu)este vorba în postarea mea despre hramul bisericii noi,care are şi o minunată icoană cu Acoperământul Maicii Domnului, aşa cum se cuvine unei biserici care se respectă.

La bisericile de mir al doilea hram este cel al capelei mortuare pe care ar trebui să o aibă orice biserică.

Aceastea sunt cele ştiute de mine.
Dacă cineva cunoaşte mai multe lucruri despre aceasta...aşteptăm să ni le spună.

În prealabil postat de dorinastoica14

La bisericile de mir al doilea hram este cel al capelei mortuare pe care ar trebui să o aibă orice biserică.

sunt care n-au capela mortuara, dar au totusi 2 hramuri.
cred ca motivul este ceva mai lumesc: inca un prilej de 'bucurie', petrecere si... strangere de fonduri.

Aşa e poate acolo la voi.

continuare
Deşi anul acesta numărul pelerinilor nu a fost atât de mare am remarcat marea dragoste a celor câţiva vieţuitori ai obştii acestei măreţe mănăstiri,a părintelui stareţ(pe care acum l-am văzut prima oară) şi pe 1 octombrie de sărbătoarea Sfântului Acoperâmânt a celor doi arhierei(Calinic Botoşeneanul şi Ioachim Băcăoanul)
Condiţiile de cazare sunt foarte bune.Dormitoare mari luminoase cu paturi confortabile şi lenjerii noi toate la fel,cald şi foarte curat iar,grupurile sanitare moderne .
Bucătăria unde împreună cu câteva sătence vrednice şi cu alte pelerine am ajutat la pregătitul mâncării pentru a doua zi, modernă şi igienică.
Am fost impresionată de trapeza în aer liber acoperită şi modernă amenajată pentru câteva sute de pelerini , vesela toată la fel.
Mi-am pus atunci firesc întrebarea : oare banuţii(cu pomelnicul) pe care i-am lăsat eu sau altcineva cu o pensie modestă au acoperit costul cazării şi mesei aş putea spune copiase din ziua praznicului?
Răspunsul este categoric NU.
Şi toate minunăţiile pe care le-am văzut în acest loc istoric restaurat cu multă migală oare nu tot pentru noi sunt.
Cine se îmbogăţeşte?


La sfârşitul Sfintei Liturghii după predica ţinută de presfinţitul Ioachim Băcăoanul ,preasfinţitul Calinic Botoşeneanul a coborât în mulţimea de mireni şi a făcut dezlegări arhiereşti.Nu am mai participat nicodată la astfel de dezlegări deşi am fost prezentă la multe slujbe arhiereşti şi sfinţiri.
În felul acesta dorinţa mea tainică pe care o spusesem Maicii Domnului când am îngenunchiat cu o seară înainte s-a materializat, drept pentru care la plecare am mai trecut odată pe la minunata icoană a Maicii Domnului de la Hadâmbu căci m-am convins că este făcătoare de minuni şi că mi-a ascultat cererea (în programul afişat era trecut Sfântul Maslu şi nu dezlegări).

[Daniel777]

La ce se refera aceste dezlegari arhieresti?

[ANDY88]

Buna seara,
Vreau sa va povestesc si eu o minune.
In anul 2015 mi-am dat definitivatul in invatamant,nota trebuia sa fie 8,dar am luat 7,20.
iN 2016 am mers la manastirile:Prislop,Hadambu,Agapia,Varatec,la SF Parascheva de la IASI,Petru Voda,Sihla,Sihastria si m-am rugat foarte mult la Sf Efrem,Sf Ioan Rusu,Sf Spiridon,Maica Domnului,Sf Nicolae,Sf Mina,Sf Fanurie,Parintele SErafim de Sarov,Sf Varvara,Sf Parascheva,Sf Stelian,Sf Pantelimon,Parintele Iustin Parvu si Parintele Arsenie Boca si am promovat definitivatul cu 8,35,chiar nu ma asteptam,dar am avut o incredere mare in Sfinti...mi-a dat ceva destul de greut,nu stiam ce sa fac,sa stau sau sa ies din examen,le-am cerut ajutorul sfintilor si am decis sa raman. A fost cel mai greu examen care l-am dat,dar pana la urma a fost bine.Cred in minuni si de fiecare data cand am o problema merg si ma rog la Sfinti si ma ajuta!!! Cel mai important este sa va rugati si sa credeti cu tarie si intr-adevar sunt minuni!!!! O seara buna!!!