Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.02.2009, 07:40:35
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pregătirea pentru rugăciune

[SIZE=3]Datorită importanței covârșitoare a rugăciunii, pentru ea trebuie să ne pregătim dinainte. “Mai înainte de a tăgădui, pregătește-te, și nu fi ca omul care ispitește pe Domnul” (Sir.18, 23). “Cei ce pornim să ne înfățișăm înaintea împăratului și să vorbim cu El, zice Sfântul Ioan Scărarul, să nu facem drumul nepregătiți, ca nu cumva văzându-ne de departe că nu avem arme și haine cuvenite înfățișării înaintea Lui, să poruncească slujitorilor și dregătorilor Lui să ne lege și să ne arunce departe de fața Lui, iar cererile noastre să Ie rupă și să ni le azvârle în față (Scara XXXVIII, 3).[/SIZE]
[SIZE=3]Pentru a ne pregăti, trebuie să începem cu înlăturarea oricărei judecăți asupra semenului nostru și a oricărei supărări. Această pregătire ne-a poruncit-o Domnul însuși: “Iar când stați de vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greșelile voastre” (Marcu 11, 25 - 26). Urmarea pregătirii constă, datorită credinței noastre, în supunerea și încredințarea totală voii sfinte a lui Dumnezeu, în înlăturarea îngrijorărilor. Trebuie, de asemenea, să fim conștienți de starea noastră de păcătoșenie, atitudine care naște pocăința și smerenia duhului. Singurul sacrificiu pe care Dumnezeu îl primește de la firea omenească căzută este pocăința în duh. “Că de ai fi voit jertfă Ți-aș fi dat”, zice Proorocul lui Dumnezeu, în numele tuturor oamenilor căzuți și care rămân în starea de cădere; nu numai că o oarecare jertfa parțială, a trupului sau a sufletului, nu te face plăcut lui Dumnezeu, ci chiar “arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” (Ps. 50, 17-l8). Sfântul Isaac Sirul ne relatează următoarea maximă spusă de un alt Sfânt Părinte: “Dacă cineva nu se recunoaște de păcătos, rugăciunea lui nu este primită de Dumnezeu”.[/SIZE]
[SIZE=3]Stai în rugăciune înaintea lui Dumnezeu celui nevăzut ca și cum l-ai vedea, și cu siguranță că El te va vedea și te va privi atent. Stai în fața lui Dumnezeu celui nevăzut cum stă un criminal în fața unui judecător sever și imparțial, convins de nenumăratele lui greșeli și condamnat la moarte. Este bine așa: tu stai în fața Stăpânului tău suveran și în fața Judecătorului tău; stai în fața Judecătorului în ochii căruia “nimeni din cei vii nu-i drept” (Ps. 142,2), care biruiește întotdeauna când judecă (ps. 50, 5), dar care nu condamnă pe nimeni până când, în nespusa Lui iubire de oameni, îl iartă pe om de păcate și “nu intră la judecată cu robul Său” (Ps. 142, 2). încercând frica lui Dumnezeu și percepând, sub efectul acestei frici, prezența Sa în timpul rugăciunii, vei vedea fără să vezi, duhovnicește, pe Cel nevăzut, și vei înțelege că rugăciunea este starea în fața nemitarnicului tribunal al lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Stai în timpul rugăciunii cu capul plecat, cu ochii ațintiți în pământ, drept pe picioarele tale și neclintit. Susține-ți rugăciunea prin strângerea inimii, prin suspine izvorâte din profunzimea sufletului și prin belșug de lacrimi, în timp ce te rogi o atitudine exterioară cuviincioasă este esențială, și-i ajută îndeosebi pe cei ce sunt angajați în nevoința rugăciunii, mai ales pe începătorii a căror dispoziție sufletească se confruntă în mare măsură cu atitudinea trupului.[/SIZE]
[SIZE=3]Apostolul ne poruncește să ne predăm harului când ne rugăm: “stăruiți în rugăciune, zice el; nu vă împotriviți cu nici o grijă” (Col. 4, 2; Fii. 4, 6). El mărturisește că această predare este poruncită de Dumnezeu: “Rugați-vă neîncetat. Dați mulțumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos lisus, pentru voi” (l Țes. 5, 17-l8). Ce înseamnă să ne predăm harului? înseamnă să-L preamărim pe Dumnezeu pentru nenumăratele faceri de bine față de tot omul și față de fiecare în parte. O asemenea atitudine aduce sufletului o seninătate minunată, și cu toate relele ce ne înconjoară, ea ne umple de bucurie. Predându-se harului, omul capătă o credință vie care-l face să alunge toate îngrijorările, să calce în picioare toată frica de oameni și de draci, și să se lase pe de-a întregul în voia lui Dumnezeu.[/SIZE]
[SIZE=3]Această dispoziție interioară este cea mai bună pregătire pentru rugăciune. “Deci precum ați primit pe Hristos, zice Apostolul, așa să umblați întru El. înrădăcinați și zidiți fiind într-Insul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați, și prisosind în ea cu mulțumire” (Col. 2, 6-7). “Bucurați-vă pururea întru Domnul. Și iarăși zic: Bucurați-vă… Domnul este aproape. Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Fii. 4, 4-6).[/SIZE]
[SIZE=3]Importanța acestei asceze spirituale pe care o lucrează harul este amănunțit expusă în Corespondența Sfântului Varsanufie cel Mare cu Ioan Profetul.[/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #2  
Vechi 10.02.2009, 07:41:30
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.11.2008
Locație: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Atenția din timpul rugăciunii

[SIZE=3]Prezența și conlucrarea necontenită a atenției în timpul rugăciunii este neapărat trebuincioasă. Datorită atenției, rugăciunea devine binele propriu, personal, al celui ce se roagă; dacă atenția lipsește, rugăciunea îi rămâne exterioară. Când atenția este prezentă, rugăciunea dă roade îmbelșugate, dar când este absentă, produce spini și pălămidă. Roadele rugăciunii stau în iluminarea duhului, într-o smerită înduioșare a inimii și în reînnoirea sufletului prin viața Duhului; spinii și pălămidă constau în lenevirea sufletului, în părerea de sine fariseică care se naște dintr-o inimă împietrită, care se mulțumește și se laudă cu mulțimea rugăciunilor spuse și cu timpul petrecut recitându-le.[/SIZE]
[SIZE=3]Atenția care apără în mod absolut rugăciunea de toate împrăștierile, de gânduri nefolositoare și de vagabondajul imaginației, este un dar al harului dumnezeiesc. Noi ne manifestăm sincer dorința de a primi acest dar - el ni se acordă prin har pentru mântuirea sufletului - sforțându-ne să fim atenți ori de câte ori ne rugăm. Atenția “metodică” - numim așa atenția noastră câtă vreme nu este susținută de har - constă, conform sfatului Sfântului Ioan Scărarul, în închiderea duhului nostru în cuvintele rugăciunii. Dacă, din lipsa experienței în lucrarea rugăciunii, duhul nostru nu reușește să rămână închis în cuvinte și scapă, noi trebuie să-l readucem. In starea sa de cădere, duhul nostru este în mod natural nestatornic și înclinat să se împrăștie în toate părțile. Dar Dumnezeu îi poate da statornicie, și o va face în momentul voit în funcție de statornicia și de răbdarea noastră în nevoința.[/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce contribuie în mod deosebit la păstrarea atenției când te rogi este pronunțarea rugăciunii foarte rar. Adică fără grabă, în așa fel încât duhul tău să poată rămâne cu ușurință “închis” în cuvintele rostite, fără a-i scăpa un singur cuvânt. Pronunță-le cu voce auzibilă când te rogi singur: acest lucru de asemenea te va ajuta să-ți fixezi atenția.[/SIZE]
[SIZE=3]Se poate cu ușurință - și trebuie făcut acest lucru - să exersezi rugăciunea spusă cu atenție atunci când îți împlinești “canonul de rugăciune” în chilie. Frate, nu te scârbi de o oarecare monotonie și sforțare până ce te obișnuiești cu rânduiala călugărească de la chilie, în special cu rugăciunea. Apucă, la vremea potrivită, arma atotputernică a rugăciunii, și învață să te folosești de ea ori de câte ori ai ocazia.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea este atotputernică datorită lui Dumnezeu Atotputernicul care lucrează în ea. Ea este “sabia Duhului, adică Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 17). în esență ea constă în a te ține în prezența lui Dumnezeu și în a te uni cu El; ea este împăcarea omului cu Dumnezeu, mama și fiica lacrimilor, podul care ne ajută să trecem peste ispite, zid de apărare împotriva mâhnirilor, pierderea vrăjmașilor, lucrare neîncetată, izvorul virtuților, pricina darurilor duhovnicești, sporire tainică, nutriment al sufletului, iluminarea minții, încetarea deznădejdii, semnul speranței, izbăvirea de întristare, bogăția călugărilor.[/SIZE]
[SIZE=3]La început trebuie să te sforțezi a te ruga; dar curând rugăciunea începe să-ți aducă mângâiere. Această mângâiere face nevoința noastră mai ușoară și ne încurajează să perseverăm. Dar va trebui totuși ca toată viața să ne silim la rugăciune, puțini fiind nevoitorii care, datorită unei mari mângâieri adusă de har, au depășit necesitatea acestui efort.[/SIZE]
[SIZE=3]Rugăciunea ajută la mortificarea omului nostru vechi, atâta vreme cât acesta trăiește în noi, și se împotrivește rugăciunii pe viață și pe moarte. Cunoscând puterea rugăciunii, și acțiunea ei binefăcătoare, dracii se străduiesc prin toate mijloacele posibile să-i împiedice pe nevoitori de la rugăciune, sugerându-le să întrebuințeze timpul rezervat rugăciunii pentru alte activități; sau încearcă să o anuleze și să o denatureze prin preocupări deșarte, aducând în minte a celui ce se roagă nenumărate gânduri și imagini păcătoase.[/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Rugaciunea de acasa si rugaciunea din Biserica georgeval Rugaciuni 3 30.07.2012 23:01:10
rugaciunea dorinel78 Generalitati 60 26.01.2011 02:52:56
Rugaciunea de Joi tatolivia Intrebari utilizatori 0 25.02.2010 14:02:02
...rugaciunea... ionita Rugaciuni 19 28.02.2009 20:08:47
Rugaciunea Laurentiu Generalitati 8 24.10.2006 20:01:58