Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovi]

Citat:
În prealabil postat de vsovi
eu shi pe Hellen White o cred ca a fost dusa de ingeri shi ca i s-a aratat din Cer cate ceva, dar n-au intzeles ei ce au vazut, iar apoi, ai facut ei cum au crezut, dar nu de aia e bai ca nu tzin ei ca shi noi, ci de aia ca se ridica shi lovesc in Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu devenind astfel antichristi, caci daca nu era preasfanta Nascatoare de Dumnezeu demult eram distrushi de rautatzile nostre...


florina77:

VSoVi nu e doar penticostal, adica dintre cei peste care coboara Duhul Sfant (asa zic ei) si incep sa "vorbeasca in limbi", ci e un pic si adventist de ziua a 7a, din moment ce crede ca Hellen White a fost indrumata de ingeri. (Si apropos de Hellen White, a vazut cineva cat a scris femeia aceea, sub inspiratia Duhului Sfant - asa zicea ea si o cred o multime de oameni - in viata ei? O biblioteca intreaga !!! Se pare ca "prorocita" de la Pucioasa vrea s-o intreaca la numarul de pagini scrise.)
Poate ca si Mahomed a avut viziunile de la Arhanghelul Gabriel, ca doar el asa sustine.

draga florina77, vad ca te-ai pus pe unul din scaunele inchizitoriale... foarte bine, sa shtii ca itzi shade bine, nu ma supar...

dar pentru ce afirmi ca sunt penticostal? pentru ca se coboara Duhul Sfant la fiecare Liturghie peste credincioshi? Deschizandu-se Cerurile shi Dumnezeu desfacand zagazurile milostivirii Sale? Poi tzi-am spus ca limba mea e oarecum "englezna" de balta, deci penticostalii sunt rai ca se coboara Duhul peste ei shi vorbesc in limbi? De ce ma faci penticostal, ca nici nu shtiu cu ce se mananca, nu shtiu ce inseamna... poate-mi explici dumneata ca vad ca ii cunoshti bine... shi aia asha o aliura de inchizitor ca mai ca imi vine sa te cred... dar nu te supara daca am sa-tzi spun ca sa stai departe de mine ca sa nu-mi dai virujul adus de la penticostali ori adventishti...

apoi spui ca eu cred in Hellen White shi e ceva rau, de ce? poi da, cred in ea, asha cum ash crede in orishicine, care a marturisit ce a vazut, unde a fost dus, shi ce i s-a aratat, fiindca viatza ei de incercari de a urma ceva nevointze asha cum s-a priceput ea demonstreaza ca a vazut ceva, iar cuvintele folosite shi aflate din Cer de la ingeri, cat am citit din ce a prezentat Iustin pe acest site, mie mi se par conforme cu scripturile shi le-am shi explicat dupa cum am priceput eu pe firul <Ziua de Sabat, sau sambata adventishtilor>, dar problema este ca ei, adventishtii, nu au shtiut interpreta, nu au priceput scrierile, shi semnificatziile, shi au propovaduit interpretari absurde shi cu care fireshte ca eu nu-s deacord, pentru ca ne-a invatzat CLD adevarul Adevarat... shi e clar ca sarmanii adventishti se ratacesc shi de la Cuvintele lui Hellen White, shi le-au lasat shi pe alea shi au preluat interpretari de la baptishti, caci chiar shi pe timpul lui Hellen White au facut ei o practica anapoda, asha au hotarat ei, sa formeze o practica dar nu e conforma cu scrierile pentru ca ei nu le-au priceput, nu le-au shtiut interpreta, caci degeaba au vazut cu ochii lor ca n-au intzeles ce au vazut, adica ce a vazut Hellen White, iar pentru ca sa priceapa de la Lumina ortodoxiei, n-au venit. Asha ca cum anume sunt eu adventist? asha doar ca zici dumneata? un fel de micutza torquenada?

Florina:
< Se pare ca "prorocita" de la Pucioasa vrea s-o intreaca la numarul de pagini scrise.)
Poate ca si Mahomed a avut viziunile de la Arhanghelul Gabriel, ca doar el asa sustine>

este strigator la Cer sa vorbeshti ironic shi fara nici un argument decat necredintza shi rautatea sa vorbeshti astfel pe un sfant cum e Verginica Maicii Domnului, un sfant Binecuvantat de sfintzii Trei Ierarhi.


Domnule daca mahomed a avut viziuni de la draci, ca o demonstreaza roadele cartzii lor, absurditatzile shi minciunile shi practicile shi talhariile din religia lor, ori ca la: Medjugorie, Fatima, vorbesc "fecioare" satanice, asta reiese din textele lor mincinoase, din frazele lor in care este stracurata otrava shi rautatea shi caderea shi entuziastmul bolnavicios,

dar la :
Vladimireştiul, Maglavitul, Pucioasa, Recea, Sinaia, ori iata ca shi la manastirea Petru Voda unde plange icoana Maicii Domnului cu lacrimi de mir, acolo iata este de la Dumnezeu... shi este de la Dumnezeu pentru ca noi ar trebui sa deosebim duhurile, frazele, propozitziile, sa intuim shi sa ne dam seama unde suntem pacalitzi shi mintziti shi unde se spune Adevarul... caci tot ce duce la mandrie, indoia, shtiintza fara pliniri, pizma, rautate, ura, shi a judeca noi in locul lui Dumnezeu este de la cel rau... iar unde este vorba de smerenie, umilintza, suferintza, rabdare, dragoste, cruce, curatzenie, Adevar, acolo este de la Dumnezeu...

dar voi avetzi mereu obiceiul de a mocirli asha engross, la gramada pe unii cu altzii, ca shi cum nu fiecare v-a da socoteala de faptele shi cuvintele sale...

iar un Arhitect care a judecat el asha este mai demn de crezare decat oamenii simpli care spun ce au vazut shi auzit shi simtzit? Nicintr-un caz... In fatza lui Dumnezeu nu cel ce judeca este mare ci cel ce are viatza feciorelnica shi la suflet nu numai la trup... adica aceea ce se feresc sa osandeasca... sa judece ori sa savarsheasca pacatele...

deci draga florina... pentru ce incerci mereu ca sa ma scotzi eretic?

nu tzi-am spus ca n-am citit de la adventishti mai mult decat a postat Iustin adica un citat pe care am incercat sa-i gasesc minciuni shi n-am reushit, atat, iar penticostalii nici nu shtiu ce sunt shi ce fac...deci cum ash putea sa fiu asemenea lor? in ce ma aseman cu ei? ia spune-mi dumneata...

pentru ca ash vrea sa iau aminte la glasul celor 7 Trambitze ale Domnului?

poi astea sunt ale Domnului shi nu sunt poveshti ori minciuni ci s-au intamplat la noi in tzara... ca a participat multa lume shi le-a cunoscut pe Trambitze mult popor shi multzi oameni shi au suferit prigoane shi dureri mari... deci pentru ce ii deteshti?

"Doamne, Doamne al Meu, ce cautzi Tu printre talhari?"
"Doamne, vino Doamne sa vezi ce-a mai ramas din oameni"

"afara comunismu' x 8
mai bine haimana,
decat calator
mai bine huligan
decat zicator
mai bine golan
decat optimist
mai bine mort
decat comunist
afara comunismu' x 6

a fost ora 23
un buletin de stiri din Bucuresti
inceputa la timisoara prinr-o demonstrare pasnica declarata spitalului,
de catre autoritatea si fortele de securitate
revolutia romanilor s-a intins rapid in intreaga tara, armata a trecut in partea populatiei pe stazile din Timisoara, Sibiu, Bucuresti, Brasov si alte orase
nr tinerilor morti si raniti in lupta pentru libertate continua sa creasaca,

REFREN
Doamne, vino doamne
Sa vezi ce-a mai ramas din oameni. x2

Nopti lungi si triste
Acasa m-a gandesc
Si pe voi acolo va zaresc
Sunt nopti pline de groaza
Pt mine in razboi
Sunt nopti de basm acolo la voi

Si doamne pt ce?
O viata de cosmar
Si pt cine
Se moare in zadar?

Sunt nopti pline de groaza
In care imi e sa tip
Sunt nopti de basm de care nu mai stim

Refrenx2

De ce nu incetati
Acest cumpli razboi
De ce va ganditi
Numai la voi
Si nici nu va pasa
De mama care-si plange
copilul sau ucis
ce zace in balti de sange

Si nici nu va pasa
de cei ce nu mai sunt
de cei ce va acuza
de acolo d&iuml;n mormant"

[vsovi]

Citat:
În prealabil postat de baniutilizati
A fost infailibil arhitectul Mihai Urzica? Dumitru Staniloaie n-a vazut greseli in fenomenul de la Maglavit, asa am gasit scris pe internet. Pe mine nu ma intereseaza un fenomen care a trecut. Despre vedenia lui Ion Gheorghe Popa iti spun ca au fost multi care au studiat-o si comparand-o cu alte scrieri ale Sfintilor au vazut ca este greu sa-i gaseasca o greseala. Sper sa nu-mi raspunzi .

floryyn31:

Uite că-ţi răspund. În ce an n-a văzut părintele Stăniloaie greşeli în "fenomenul Maglavit"? Unde ai găsit pe internet? Pune şi tu un link ceva. Aşa-zisa teofanie de la Maglavit, ca şi de la Vladimireşti, sau ce i s-a năzărit lui Gheorghe Popa sunt nişte chestii atât de [COLOR=red]grosier[/COLOR] de provenineţă demonică încât n-are rost să discutăm...
Dacă pe astea le vedeţi ca fiind de la Dumnezeu, atunci de şmecherii mai subtile ale diavolului nici nu se pune problema, ele sunt direct de la Sf. Duh, nu?

domnule, care este baza interpretarii tale? pe ce temei afirmi ca sunt diavoleshti? ce elementa clare ai dumneata, atat de evidente incat iata ca noi cei care le credem suntem orbi... ce atzi studiat? nishte judecatzi shi osandirir "temeinice" ale unora? poi ia studiaza viatza lor shi vei vedea cat de adevarata a fost prigoana celor 7 Trambitze, cat de adevarate au fost vindecarile shi minunile, cat de corect shi conform cu greshelile statului shi maiamrilor noshtrii sunt indemnurile spre pocaintza, cat de plina de umilintza shi smerenie shi taina este viatza lor... iar dumneat nici mai mult nici mai putzin sustzii ca sunt diavoleshti? dar minciunile debitate de peste 60 de ani, necredintza in Dumnezeu shi credintza in toate shtiintzele shi minciunile ateiste shi satanise de la cine sunt alea? pe alea nu le vezi cat de evident, cat de grosiere sunt fenomenele? chiar asha? sa fi orbit poporul acesta complet? sa li se fi formatat conshtiintza shi memoria shi sa fi fost suprascrisa cu istorie falsa, cu minciuni shi ei sa fie deacord, iar cand li se vorbeshte de Rege, de Hrisos-Duhul venit la noi care ne invatza iarashi Calea shi Adevarul pe care l-am lepadat, adica ne invatza ca sa ajungem la Viatza, atunci asha cu atata suficientza shi superioritate ne dam cu parerea total aberanta... spunand : "sunt de la diavoli, in mod grosier" ... ce minte bolnava shi invartoshata poate sa vada in cel ce sufera, rabda, pentru Adevar shi dreptate toate laturile shi rahaturile ticaloshilor, shi ramane sa iubeasca shi sa marturiseasca credintza pana la sfarshit, deci ce minte poate sa socoteasca asha de absurd, spunand ca in mod evident shi grosier lucrurile shi lucrarea respectiva pe care au savarshit-o aceshtia e de la diavoli?

"Dacă pe astea le vedeţi ca fiind de la Dumnezeu, atunci de şmecherii mai subtile ale diavolului nici nu se pune problema, ele sunt direct de la Sf. Duh, nu?"

ce ironie, ce ratacire in mintea ta stimate coleg de forum... despre ce shmecherii vorbeshti? despre tzantzarii pe care ii strecori de la diavol in timp ce inghitzi camil-CaMila? asha calare pe matura cu soda in maini ca sa ne fereshti de eretici shi sectantzi shi amagirile diavoleshti?

Domnule pe voi inshiva sa va plangetzi shi nu sa datzi vina pe altzii mereu... ca nu ei or sa dea socoteala pentru voi ca nu le-atzi facut, "caci oridecate ori... unuia dintre aceshtia mici ai Mei... nu le-atzi facut, mie nu mi le-atzi facut" .... adica aia micii, aia cu o cirtutza shi o iotutza curata... ni se spune sa-i respectam mereu, mereu... iar voi atzi ajuns sa negatzi pana shi faptele shi viatza sfanta a sfintzilor? renegand insashi adevarul revelat de la Hristos-Duhul?.... cum vine asta ca nu intzeleg?

nu avem oare datoria sa nu judeca? iar cand citim sau auzim ceva nou nu se cuvine sa ne lamurim inainte de a vorbi ori de a transmite din gura in gura pacatul, hula shi barfa?

spune tu draga Floryyn31... cum adica e grosier? adica evident

deci ce este insinuarea asta ca shi cum dumneata ai shtii ceva dar nu spui shi trebuie sa te credem asha pe cuvant ca nu ai vreme sa explici la proshti shi fraieri ca shi mine de exemplu...

cine este Gheorghe Popa, care sunt argumentele cu care eshti asha de lamurit de catre acel Mare Arhitect? ca afirmi ca noi consideram shmecheriile diavolului ca fiind de la sfantul Duh... deci asha de inshelatzi suntem incat nici nu are rost sa stai de vorba.... poi daca spune ca ii va inshela diavolul pana shi pe cei aleshi, dumneata ei fi mult mai ales ca shi cei aleshi(de la intemeierea lumii) shi ca dumneata nu te insheli deloc...

domnule una este sa respingi ce vezi shi ce auzi, visele shi toata nalucifariferizarea SF din smerenie, shi sa nu primeshti, caci sigur Domnul nu se va supara chiar daca sunt de la El ci va lauda un astfel de ucenic ce cauta sa nu cada in mandrie shi desfranare...

shi alta e sa socoteshti shi sa osandeshti engross, unii cu altzii, ca totzi sunt o apa shi-un pamant, ca "shtim noi" de unde li s-a dat, pentruca nu e plauzibil, nu e credibil in mintea noastra, nu da bine, shi astfel mintzind cat cuprinde alaturi de proorocul mincinos, gLumeail mare arhicon.... doar ca asha vretzi voi... shi astfel ajutand la lepadarea oamenilor de Piatra pe care au lepadat-o zidarii, neluata in seama.

[Florina77]

VSovi, vorba lui baniutilizati: tu n-ai treaba? n-ai serviciu? n-ai scoala? nu mananci si nu dormi? de ai timp sa scrii atat de mult si agramat incat plictisesti pe toti? Ca in curand numai tu o sa mai scrii pe acest topic.
Cand am vorbit de "prorocita" de la Pucioasa, ale carei scrieri o sa devina in curand o biblioteca intreaga, nu m-am referita la Virginia, ca ea n-a scris nimic, ci doar a vorbit in stare de posedare si cei din jurul ei au scris. Ci m-am referit la urmasa Virginiei, cea ale carei scrieri sunt postate pe internet si pe care le citesti tu cu credinta ca sunt "gura lui Dumnezeu".
Dar dupa cum pomul dupa roade se cunoaste, insist sa te informezi mai mult asupra credintei tale (desi nu cred ca-mi vei asculta sfatul, din moment ce ai o cultura religioasa atat de saraca, cum insuti sustii) si sa-i cunosti personal pe cei din "Cetatea Sfanta"...

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (IX)[/COLOR]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea I) [/COLOR]



Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] Pentru cei care încă mai cred că este de-a dreptul imposibil ca cei doi artişti, Marian şi Victoria Zidaru, după mai mult de optsprezece ani irosiţi pentru o iluzie, să dea semne de răzvrătire şi de revenire la normalitate, există şi o urmare care poate îi va convinge.
Urmarea este că însuşi “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]”, luat ca etalon al sfinţeniei de la Pucioasa, în care artiştii Marian şi Victoria Zidaru încă mai investesc capital de încredere, mărturiseşte limpede răzvrătirea lor. Şi iată cum:
Există în istoria acestui “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]”, în afară de unele inexplicabile sincope (perioade de luni de zile de tăcere absolută, în care el n-a mai schiţat nici un “semn de viaţă”- cea mai lungă fiind de circa doi ani, între 1980 şi 1982) şi unele manifestări care ies din tiparele cunoscute. Sunt aşa-numitele “[COLOR=blue]Cuvinte în şoaptă[/COLOR]” . Deloc puţine (să tot fie câteva zeci), ele sunt expresia neputinţei “[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]” de a suporta şi a expune în public adevăruri incomode care, drept consecinţă, trebuie tratate pe furiş, cu voce scăzută; cum s-ar spune – “hai să spălăm rufele murdare în familie”. Aceste “[COLOR=blue]Cuvinte în şoaptă[/COLOR]” n-au fost date niciodată publicităţii, deoarece tratează de regulă subiecte grave şi dure, vizând mai ales aşa-numitele “neîmpliniri” săvârşite de unii membri marcanţi ai comunităţii. Aici tonul şi maniera de tratare a subiectelor oscilează de la o duritate extremă, incompatibilă cu imaginea unui Dumnezeu bun, milos şi îndelung răbdător, pe care şi-or fi făcut-o mai toţi creştinii pravoslavnici, la patetisme ieftine, languroase, care încearcă să-i aducă “cu vorba bună” la ascultare pe cei “turbulenţi”. Un asemenea specimen de “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]” mieros a fost rostit pe 12 septembrie 2007, avându-i ca destinatari pe… soţii Zidaru, proaspăt răzvrătiţi împotriva [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] care, drept pedeapsă, i-au expediat în surghiun pe cei doi artişti la atelierul lor din Bucureşti. Dar cum artiştii Zidaru nu sunt tocmai de lepădat, [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] s-au răzgândit repede şi au inventat (cu mintea românului de pe urmă ) un “[COLOR=blue]Cuvânt în şoaptă[/COLOR]”, care urma să-i convingă pe artişti spre obedienţă şi spre sentimente mai paşnice. Bine ticluit, împănat cu cel puţin patruzeci de acuzaţii solide la adresa celor doi artişti, acest “cuvânt” şi-a făcut imediat efectul: măcar formal, artiştii Zidaru au acceptat să mimeze în continuare armonia dintre ei şi liderii pucioşi, ca să vadă lumea exterioară “[COLOR=blue]cât de mult se iubesc ei între ei[/COLOR]”.
Iată că “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa are şi ascunzişuri, nu numai taine. Şi, din când în când, mai scrie câte o “scrisoare din cer”. Transcriu aici integral acest “[COLOR=blue]Cuvânt în şoaptă[/COLOR]”, deoarece el nu a fost publicat şi probabil nu se va publica niciodată în mod oficial, fiindcă dezvăluie prea limpede o faţă ascunsă a făţărniciei de la Pucioasa. Textul “epistolei” este evidenţiat pe fond gri. Comentariile îmi aparţin.


[COLOR=blue]Epistola Domnului către Marian şi Victoria[/COLOR]

[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]au să întăresc Duhul Meu peste voi, [/COLOR][COLOR=red]copii neputincioşi în porţi[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR][Comentariu (#1): Este vorba de cei doi lideri supremi şi absoluţi de la Pucioasa, Mihaela Tărcuţă şi Nicolae Nedelcu, consideraţi (de ei şi de către acoliţii lor) prooroci, profeţi, soli ai lui Dumnezeu pe pământ, soli ai [COLOR=blue]Cuvântului[/COLOR], “porţi” de coborâre a [COLOR=blue]Cuvântului lui Dumnezeu[/COLOR], “porţi” între cer şi pământ, călăuzele poporului Domnului, călăuzele de la mijloc ale poporului Domnului, “vase” purtătoare de Dumnezeu, copii purtători ai venirii Domnului, copii ai glăsuirii Domnului, copii însărcinaţi cu lucrarea Domnului în ei, copii neputincioşi în porţi, copiii de sub crucea venirii Domnului, copiii cei mai mici, “sculele” Domnului, fiii coborârii Domnului, fiii poporului Domnului, fii-copii, purtătorii Domnului cei dispreţuiţi, cei mai mici fii ai poporului Domnului, “iubirea Domnului de pe pământ”, etc, etc, etc. În plus, Nicuşor mai este şi preot şi totdeodată arhiereu – deşi nu are nici parohie, nici eparhie] [COLOR=blue]dar [/COLOR][COLOR=red]mai întâi[/COLOR][COLOR=blue] caut să întăresc puterea voastră cea pentru Mine şi cea pentru poporul Meu, tată. [/COLOR] [Comentariu (#2) : De fapt, este imposibil de a stabili priorităţi temporale pentru două acţiuni care, practic, se confundă. Nu poate exista aici un “mai întâi” pentru Dumnezeu, deoarece, “a întări Duhul peste două persoane” şi “a întări puterea aceloraşi persoane” sunt două acţiuni care se confundă prin înseşi mijloacele prin care ele se împlinesc. “Întărirea puterii” acestor persoane nu se poate face decât prin însăşi “întărirea Duhului” peste ele, şi altfel nu se face, îndată ce se spune că ea vine de la Dumnezeu.][COLOR=blue] V-am spus vouă că Îmi las cu multul mângâierea Mea peste voi şi lucrarea ei [/COLOR] [Comentariu (#3) : Nici mângâierea nu se poate despărţi de lucrarea ei, ca să fie două acţiuni distincte, legate prin conjuncţia “şi”, ci ele sunt o singură acţiune, dacă sunt. Căci lucrarea mângâierii nu poate fi decât însăşi mângâierea. Asistăm însă aici la un prelungit joc de cuvinte, menit să dea intensitate artificială mesajului, aşa cum boxeurul face un joc de picioare ca să-şi ameţească adversarul.] [COLOR=blue], dar [/COLOR][COLOR=red]nu pot, tată[/COLOR][COLOR=blue] să-Mi aduc poporul spre duhul mângâierii[/COLOR] [Comentariu (#4) :O mărturisire spectaculoasă: “[COLOR=blue]Dumnezeu cel Atotputernic de la Pucioasa[/COLOR]” se declară neputincios până şi în modelarea propriului Său popor! Zeci de ani pierduţi în zadar, cu o propovăduire sterilă!? Acesta este un eşec de neimaginat, mai ales că este imposibil ca să fi dispărut toţi creştinii autentici de pe faţa pământului (evident, în afară de cei doi “aleşi”, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR], rămăşiţele ascunse prin dumbrăvile Pucioasei)] [COLOR=blue]ca să-l aibă el în fire şi să trec şi prin el apoi cu mângâierea Mea spre voi[/COLOR] [Comentariu (#5) : Mângâierea celor doi lideri de la Pucioasa devine obiectivul primordial de pe pământ. Toată suflarea, tot poporul cel “pravoslavnic” de la Pucioasa, avându-L în frunte pe “Însuşi Dumnezeul lor”, trebuie să se preocupe numai ca să le aducă lor mângâiere. Că dacă nu sunt ţinuţi în mângâieri, îndată “scade puterea lui Dumnezeu în ei”. Să fie asta o nouă închinare la idoli? sau cui i se pare aşa, i se pare din duh pizmaş!?] [COLOR=blue], şi ca să-l am şi pe poporul Meu lucrător al lucrărilor Mele cele de azi şi cele de mâine, tată. [/COLOR] [Comentariu (#6) : Lucrări care se reduc la a le aduce mângâieri celor doi lideri de la Pucioasa? Expresia “şi pe poporul Meu” arată că doar neîmplinirea de care tocmai s-a vorbit (lipsa de angajament în corul mângâietorilor celor doi lideri) îl împiedică pe acesta să fie la înălţimea chemării care i s-a făcut, deci îl dă (deocamdată) deoparte.]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a II-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, cât Mă doare că nu sunteţi ajutaţi ca să puteţi pentru Mine atât cât am Eu să pot peste pământ în zilele acestea![/COLOR] [Comentariu (#7) : Ciudată această pasare a responsabilităţii, de sus în jos şi de la unul la altul! “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu poate cât ar vrea să facă, pentru că nu pot [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] ca “să-I facă Lui treaba”. Liderii nu pot, pentru că nu poate poporul pentru ei, “să-i ajute”, adică “să le facă lor treaba”. Iar poporul nu poate, pentru că el este ocupat, că stă şi îşi face treaba lui. Pe a lui, cine să i-o mai facă? Şi-o face singur, că el n-are servitori.][COLOR=blue] Voi trebuia [/COLOR][COLOR=red]să fiţi ţinuţi numai în mângâieri[/COLOR][COLOR=blue], pentru puterea Mea în voi, fiilor copii. [/COLOR] [vezi Comentariul (#5)] [COLOR=blue]Poporul Meu cu care v-am unit pe voi când am pornit prin voi cuvânt peste pământ, [/COLOR][COLOR=red]trebuia să vă iubească mult pe voi[/COLOR] [Comentariu (#8.) :Chiar presupunând că aşa trebuia, n-ar fi fost deloc uşor, căci poporul era extrem de derutat. În 1980 a murit Verginica, pe care o iubea tot poporul. Despărţirea, după 25 de ani de “păstorire”, a fost greu suportată de toţi. Au urmat doi ani de pauză, fără nici un “cuvânt” din cer. După aceea, începând cu 1982, “pogorârea cuvântului” s-a făcut prin lelica Maria, sora Verginicăi. Cei care au mai putut, au iubit-o şi pe Lelica, aşa cum au iubit-o şi pe Verginica. În 1990, altă schimbare: Cuvântul venea şi prin Mihaela (cu o singură noutate practică: Mihaela nu reproducea prin voce cuvântul, ci prin scris, aşa cum pretindea că îl aude). În 1994, Lelicăi i s-a interzis să mai dea cuvânt poporului, şi de atunci a tăcut, până în joia patimilor anului 1998, când şi ea a murit. Poporul nu mai avea acum încotro: trebuia să-şi transfere integral iubirea de la Lelica spre Mihaela, care continua să-i aducă acestuia “cuvântul Domnului”. Unii au putut, alţii nu. Nu-i uşor să iubeşti la comandă, şi mai ales să ai infidelităţi.] [COLOR=blue], nu pe el să se iubească cel pe care Eu, Domnul l-am scris lângă începătura cea nouă de împărăţie a cerului pe pământ cu voi[/COLOR] [Comentariu (#9) : De unde rezultă că odată cu începuturile cele noi (Mihaela – prooroc) s-a instaurat şi “[COLOR=blue]împărăţia cerului pe pământ[/COLOR]” (anul 1990)] [COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]Cu toţi voiesc să grăiesc, cu toţi voiesc să Mă întreb[/COLOR] [Comentariu (#10) : Expresia aceasta[COLOR=blue] “Cu toţi să grăiesc, cu toţi să Mă-ntreb” [/COLOR]seamănă cu surata ei moştenită de la Caragiale:[COLOR=green]“Ori toţi să trăim, ori toţi să muriţi!”[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR]În orice caz, motivul “întrebării” rămâne neexplicat şi inexplicabil: Ce poate să Se mai întrebe Dumnezeu, dacă oricum El le ştie pe toate?] [COLOR=blue], pe toţi voiesc să-i îmbiu spre iubire din cer, căci iubirea din om îl trage spre pământ pe om, şi omul îşi face luişi stare, iar Mie Îmi rămâne suspinul şi dorul meu cel lung după om, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă deschid acum urechea ca să puteţi voi auzi cuvântul epistolei Mele[/COLOR] [Comentariu (#11) :Ni se dă a înţelege că maniera de comunicare a “[COLOR=blue]Cuvântului[/COLOR]” către cei doi lideri pucioşi urmează a fi cea clasică, folosită şi până acum: prin auzirea incantaţiilor “coborâte din cer” de la “[COLOR=blue]Dumnezeul de la Pucioasa[/COLOR]”, care urmează a fi reproduse apoi Zidarilor de către Nicuşor, cu vocea lui inconfundabilă.][COLOR=blue] spre cei doi fii ai Mei, Marian şi Victoria, care s-au alăturat vouă la începutul Meu cu voi, şi pe care Eu, apoi, i-am scris cu voi în cartea vremii, tată, şi în cartea Mea cu voi, ca să aibă ei nume mare, numele Meu, nume de fii ai Ierusalimului, a cărui împărăţie este din ceruri, nu de pe pământ, tată. [/COLOR] [Comentariu (#12) :Construcţia frazei este ambiguă.A căruia este [COLOR=blue]Împărăţia[/COLOR], cea care [COLOR=blue]este din ceruri[/COLOR]? A “[COLOR=blue]numelui[/COLOR]” sau a “[COLOR=blue]Ierusalimului[/COLOR]”? Ambele situaţii conduc însă spre o altă paternitate decât cea a [COLOR=#ff6600]Împărăţiei lui Dumnezeu[/COLOR].] [COLOR=red]Mânuţa voastră este acum în mâna Mea, care-Mi scrie cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] către aceşti fii ai Mei, [/COLOR] [Comentariu (#13) : Aici ni se sugerează o cu totul altă manieră de comunicare decât cea anunţată la început, şi anume prin scrierea dirijată: mâna scrie cuvintele în mod automat, fără ca obligatoriu să existe o participare cognitivă concomitentă, sau o auzire a cuvintelor. Sunt multe cazuri consemnate de acest gen (exemplu:[COLOR=blue]Vassula Ryden[/COLOR]), cazuri de scriere automată specifice şedinţelor de spiritism, care se presupune că sunt dirijate de către duhuri chemate din lumea nevăzută.] [COLOR=blue]şi apoi voi să scoateţi acest cuvânt şi să mergeţi cu el şi cu Duhul Meu în voi spre ei[/COLOR] [Comentariu (#14) : Urmează fazele catehizării celor doi răzvrătiţi, Marian şi Victoria Zidaru, după următorul scenariu: “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]” este trecut în computer, apoi se listează o copie, pe care Nicuşor o ia şi le-o citeşte la modul imperativ celor doi împricinaţi, căutând să reproducă întocmai presupusa intonaţie înfricoşătoare a lui Dumnezeu (deşi cu alt prilej, într-una din mărturisirile ei de taină, Mihaela pretindea că ea îl aude pe “Dumnezeu” că vorbeşte cu glasul lui Nicuşor, şi nu invers) şi să-i convingă pe cei doi Zidari că sunt pe o cale greşită şi că nu mai pot continua aşa ca până acum. Bineînţeles că Mihaela este şi ea de faţă la declamaţia lui Nicuşor, căci liderii pucioşi sunt întotdeauna nedespărţiţi şi neîmpărţiţi, neamestecaţi şi neschimbaţi. Şi astfel amândoi, [COLOR=blue]“cu Duhul Lui în ei”, [/COLOR]vor căuta apoi ca să-i “lămurească” pe cei doi Zidari, dacă eventual ar mai rămâne ceva din ei sau careva dintre ei de “lămurit”. Să reţinem însă esenţialul, acela că Duhul Sfânt nu mai poate lucra astăzi pe pământ decât numai prin ei, prin cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR]. Ei sunt “[COLOR=blue]porţile de la iesle[/COLOR]” pentru vremea de astăzi, aşa cum odinioară Hristos declama despre Sine pentru vremea de atunci: [COLOR=#993300]“Eu sunt uşa oilor”(Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]10:7,9)[/COLOR]] [COLOR=blue], ca să privesc Eu peste întâlnirea aceasta a Mea cu ei prin voi[/COLOR] [Comentariu (#15) : Nici de întâlnit cu omul nu se mai poate întâlni “Dumnezeu”, decât tot [COLOR=blue]prin[/COLOR] cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR], “solii” Lui. Nici de privit nu mai poate “Dumnezeu” privi, decât [COLOR=blue]prin[/COLOR] ochii lor. De aceea şi zicea despre ei într-un “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]”: “[COLOR=blue]Voi sunteţi ochii Mei şi mâinile Mele şi picioarele Mele[/COLOR]” (citat aproximativ, din memorie)] [COLOR=blue], căci voi sunteţi solii Mei, tată. Când voi nu puteţi din partea Mea ca soli ai Mei[/COLOR] [Comentariu (#16) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘Când voi nu puteţi să-i convingeţi prin dialog direct de faptul că n-au dreptate, chiar dacă voi sunteţi acoperiţi de autoritatea supremă de “soli ai lui Dumnezeu,…’[/COLOR]] [COLOR=blue], acolo e de dat cuvântul Meu cel drept[/COLOR] [Comentariu (#17) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…atunci veniţi la ei cu un “Cuvânt nou, primit din cer” şi aşa veţi fi crezuţi,…’[/COLOR]] [COLOR=blue], căci cuvintele omului Mă lasă pe Mine fără dreptatea cea peste toate[/COLOR] [Comentariu (#18.) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘… căci aceşti oameni îndrăzneţi ridică vocea şi vor să-şi facă dreptate singuri, dispreţuind dreptatea lui Dumnezeu …’[/COLOR]] [COLOR=blue], pe Mine şi pe voi[/COLOR] [Comentariu (#19) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…zicând că Eu, prin voi, îi nedreptăţesc pe ei…’[/COLOR]] [COLOR=blue], copii însărcinaţi cu lucrarea Mea în voi, cu zbaterea Mea[/COLOR] [Comentariu (#20) :Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…dar Eu numai prin voi lucrez, şi lucrez din greu, cu zbatere…’[/COLOR]] [COLOR=blue] cea duioasă după om ca să-i dau omului iubire din cer, tată, căci iubirea din el Mă părăseşte pe Mine, nu-Mi dă Mie, şi îi dă omului, tată. [/COLOR] [Comentariu (#21) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…ca să-l oblig cu forţa pe om ca să Mă iubească, chiar dacă el nu Mă mai vrea şi vrea să-şi dăruiască altcuiva iubirea.’[/COLOR]]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a III-a)

[/COLOR]
[COLOR=blue]Acum îmbrăţişez în cuvânt [/COLOR][COLOR=red]inimioarele[/COLOR] [Comentariu (#22) :“Inimioarele” sunt Marian şi Victoria Zidaru. Începutul este voit languros, iar artiştii Zidaru sunt duios “periaţi”, pentru ca “inimioarele” lor să se moaie mai uşor şi mai repede.][COLOR=blue] spre care Mă îndrept ca să stau cu ei în sfat, pentru ei şi pentru Mine sfat, pentru iubirea Mea cea din cer între ei şi Mine, iubire de care-Mi este tare, tare dor, fiilor copii, căci [/COLOR][COLOR=red]ei dau să-şi ia de lângă Mine şi de lângă voi iubirea[/COLOR] [Comentariu (#23) :Începe însă de îndată un lung lanţ de acuzaţii la adresa artiştilor Zidaru, unele mai voalate, altele de-a dreptul incisive. Vom încerca să le numărăm, fără pretenţia că vom face o inventariere exhaustivă.Aici trebuie semnalată o [COLOR=#00ccff]primă [/COLOR]acuzaţie, voit amestecată, şi tocmai de aceea ea este incorectă: artiştii Zidaru sunt acuzaţi că, în devălmăşie, [COLOR=#00ccff]nu-L mai iubesc nici pe Dumnezeu, nici pe “solii” Lui[/COLOR][COLOR=#00ccff] de la Pucioasa[/COLOR]. În realitate, artiştii Zidaru continuă să-L iubească pe Dumnezeu, dar nu prin persoanele controversate ale celor doi intermediari auto-desemnaţi ca “soli ai lui Dumnezeu” (care i-au scârbit adânc, până la refuz, pe Zidari), ci direct şi simplu, din toată inima, aşa cum fac toţi creştinii de pretutindeni. În acelaşi timp, aceasta este şi prima mărturisire că artiştii Zidaru, aceşti “stâlpi ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]” (sau, “[COLOR=blue]pietre vii[/COLOR]”, cum îi numeşte Maria de la Pucioasa), încep să se clatine zdravăn în “credinţa” în care au crezut în ultimii optsprezece ani.][COLOR=blue] şi vor să Mă iubească aşa cum ştiu ei, aşa cum pot ei. [/COLOR] [Comentariu (#24) : Adică ei doar aşa pot: să-L iubească pe Dumnezeu direct, de la om la Dumnezeu, şi nu prin intermediari (adică prin cei doi lideri, în sensul că numai dacă îi iubesc pe lideri, numai aşa se cheamă că-L iubesc pe Dumnezeu).]
[COLOR=blue]Vă iau în Duhul Meu, în sânul Meu, căci aceasta înseamnă Duhul Meu[/COLOR] [Comentariu (#25) : O definiţie inedită a Duhului Sfânt: [COLOR=blue]Duhul este sânul Fiului.[/COLOR]] [COLOR=blue], fiilor spre care am venit, şi Mă aplec ca un Dumnezeu[/COLOR] [Comentariu (#26) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa “se umileşte” în faţa Zidarilor, pentru a-i putea scoate în evidenţă neumiliţi pe aceştia.][COLOR=blue] ca să Mă primiţi şi ca să Mă mângâiaţi cu milă, tată. [/COLOR] [Comentariu (#27) : Acum se pune în mişcare un mecanism sentimental destul de simplu: “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa se ploconeşte la Zidari şi le cerşeşte milă, ştiind că o va obţine fără greş, fiindcă îi ştie că sunt miloşi şi că, oricum, el are un ascendent nelimitat în faţa lor; pentru ca apoi, îndată ce va obţine această milă, s-o transfere direct, pe tavă, “solilor” săi (liderii pucioşi). În acest fel, scopul real al “scrisorii din cer” este atins: artiştii Zidaru să facă bine şi să fie îngăduitori şi mângâietori şi miloşi cu liderii lor, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor, [/COLOR] iar de-acum încolo să-i asculte fără crâcnire.] [COLOR=blue]Am voit [/COLOR][COLOR=red]să-Mi scurg prin voi mila Mea[/COLOR][COLOR=blue] cea din cer către copiii cei de sub sarcina venirii Mele[/COLOR] [Comentariu (#28.) : Aici se confirmă cele spuse în comentariul precedent; în plus, se are în vedere şi un transfer necondiţionat prin cei doi Zidari, a milei care vine direct din cer pentru cei doi “prooroci”,[COLOR=blue] Mihaela & Nicuşor[/COLOR]. Artiştii Zidaru sunt chemaţi să fie o conductă, sau o curea de transmisie, pentru mila de care “cei mici” ([COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR]) au atâta nevoie, de parcă ar trăi din mila altora. Şi pe undeva, aşa şi este, căci ei nu muncesc nimic, doar dau “indicăţii” supuşilor lor.] [COLOR=blue], cărora [/COLOR][COLOR=red]nu[/COLOR][COLOR=blue] trebuie [/COLOR][COLOR=red]să le cerem[/COLOR] [Comentariu (#29) : Aici se dă pe faţă un protecţionism fără limite, prin care “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa îi cocoloşeşte pe “proorocii” Lui, [COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor[/COLOR]. Cei care conduc, prin natura poziţiei lor, ar trebui să fie cât mai atenţi, cât mai drepţi, cât mai corecţi, cât mai activi, cât mai eficienţi, cât mai sobri. Iar supuşii lor să fie în drept să le ceară aceste calităţi. Poate aici este şi cheia conflictelor din această comunitate care se pretinde creştină. Liderii lor nu răspund în faţa nimănui de incompetenţă, de laşitate, de ineficienţă, de diletantism, de aventurism, de tot felul de capricii şi clovnerii, iar supuşii lor n-au nici măcar dreptul să le ceară să se corecteze, ci doar să-i laude şi să-i mângâie neîncetat. Iar când se iveşte câte unul mai colţos, gata şi conflictul! De regulă aceste conflicte se rezolvă simplu, prin “debarcarea” celui în cauză. Când e vorba însă de persoane importante (cei doi Zidari sunt un asemenea caz), problema se complică până la paroxism. Surghiunirea nu mai este o soluţie comodă; pe de altă parte, convieţuirea lor cu [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] devine imposibilă, fără o delimitare strictă a (in)competenţelor. Se recurge atunci la “negocieri”, care îmbracă cele mai neobişnuite forme, inclusiv cea a “[COLOR=blue]misivelor căzute din cer[/COLOR]”. Adică, aşa ca în cazul de faţă.] [COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=red]numai să le dăm[/COLOR][COLOR=blue], tată. Şi ce să le dăm, tată? Să le dăm [/COLOR][COLOR=red]primire[/COLOR][COLOR=blue], să le dăm [/COLOR][COLOR=red]nădejde[/COLOR][COLOR=blue], să le dăm [/COLOR][COLOR=red]putere[/COLOR][COLOR=blue] ca să poată pentru Mine şi pentru salvarea neamului omenesc de la întuneric la lumină, să le dăm [/COLOR][COLOR=red]milă[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=red]mângâiere[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR] [Comentariu (#30) : Drept este că [COLOR=#993300]mai fericit este a da, decât a lua[/COLOR] [COLOR=#993300](Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]20:35).[/COLOR] Dacă aici e vorba de “[COLOR=blue]călăuze[/COLOR]”, apoi nimic, dar absolut nimic, în afară de ascultare demnă, n-ar fi să le trebuiască acestora de la cei călăuziţi. Dar ce găsim în enumerarea de mai sus? Ce mai vor “[COLOR=blue]călăuzele pucioase[/COLOR]”de la supuşii lor? În afară de ascultare (numită aici cu cuvântul “[COLOR=blue]primire[/COLOR]”), mai găsim pe lista solicitărilor: şi [COLOR=blue]nădejde[/COLOR], şi [COLOR=blue]putere[/COLOR], şi [COLOR=blue]milă[/COLOR] şi [COLOR=blue]mângâiere[/COLOR]. [COLOR=blue]Nădejdea [/COLOR]este una dintre virtuţile fundamentale creştine, alături de credinţă şi de dragoste. Dacă tu, călăuză, nu te poţi călăuzi pe tine pe cale, pentru că n-ai nădejde, oare cum vei călăuzi pe alţii, mai începători, mai şovăitori şi mai slabi? Bărbăţia, sau [COLOR=blue]puterea[/COLOR], este altă virtute creştină. Dacă tu, slab fiind, te încumeţi să călăuzeşti pe alţii, oare nu veţi aluneca cu toţii în prăpastie? [COLOR=blue]Mila[/COLOR] şi [COLOR=blue]mângâierea[/COLOR] sunt pentru cei neputincioşi şi bolnavi cu sufletul şi cu trupul. Dacă tu eşti o călăuză vrednică de milă, bolnavă fiind la suflet şi la trup, cum îi vei întări pe alţii, cărora le ceri cu disperare să-ţi dea ţie întărire? Cei încăpăţânaţi în a se agăţa de scaune şi de ranguri, de unde conduc mulţimile, cerându-le lor numai să le dea, dar nimic să le ceară în schimb, să ia aminte că apostolii Noului Testament n-au făcut aşa. Ei s-au dat pe ei înşişi, fără a cere nimic în schimb, încât apostolul Pavel cu lucrul mâinilor sale îşi câştiga pâinea lui, ca să nu fie judecat pentru lăcomie sau nedreptate. Pavel era bolnav şi la trup, dar nu se lamenta la cei din jur, ci doar se ruga Domnului să-i îndepărteze boala şi neputinţa. Dar la suflet, el era mai sănătos decât toţi: pe toţi îi îmbărbăta, pe toţi îi ridica, pe toţi îi vindeca. Iată chipul adevărat al apostolului lui Hristos! El dă în jurul lui, nu cere, şi se bucură când dă, căci [COLOR=#993300]mai fericit este a da, decât a lua[/COLOR].][COLOR=blue] căci [/COLOR][COLOR=red]sarcina Mea peste ei este grea şi nu mai pot[/COLOR][COLOR=blue] sub ea aceşti copii, fiilor. [/COLOR] [Comentariu (#31) :Aici este creionată o imagine falsă pentru Hristos, Care a fost şi este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, şi Care spunea pe vremea petrecerii Sale în trup pe pământ: [COLOR=#993300]“Vai şi vouă, învăţătorilor de Lege! Că împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu atingeţi sarcinile nici cel puţin cu un deget”(Luca [/COLOR][COLOR=#993300]11,46)[/COLOR][COLOR=purple]. [/COLOR]Nu se putea ca tocmai Cel ce a criticat aşa de aspru obiceiul de a pune sarcini grele, peste puterile celor pe care îi stăpânesc, să facă El Însuşi aşa ceva, şi încă unor aleşi ai săi, “[COLOR=blue]soli[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]prooroci[/COLOR] “ ai “[COLOR=blue]cuvântului care vine din cer[/COLOR]”. Şi chiar dacă ar fi fost aşa, cel care a împovărat nemilos pe cei neputincioşi ar fi trebuit ca el însuşi să repare ce a greşit, să ridice povara, nu să apeleze la mila altora, prea puţin dispuşi să-l asculte.][COLOR=blue] Ei sunt săraci de puteri.[/COLOR] [Comentariu (#32) : Ce enormitate! De parcă ar trage la jug în fiecare zi. Cine îi cunoaşte ştie bine că mai degrabă “ard gazul de pomană”, iscodind în dreapta şi-n stânga şi pierzând ore în şir la taclale la telefonul mobil, în timp ce supuşii lor muncesc de dimineaţa până-n noapte.][COLOR=blue]
[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a IV-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Să le dăm noi, tată, şi ca Mine să le dăm, nu ca omul, şi să suflăm cu iubire din cer peste ei şi să le dăm nădejdea că vor putea pentru Mine până la împlinirea împărăţiei cerurilor peste acest pământ sfinţit de cuvântul Meu, pe care, iată, Mi-l lărgesc pic cu pic, şi apoi din loc în loc să poată ei peste omul de pe pământ, peste om din loc în loc, că peste pământ e greu să pătrund Eu să împărăţesc, căci voi ştiţi că omul Mi-a luat pământul şi cerul, ştiţi, tată, că nu mai am unde să-Mi plec capul pe pământ, şi ştiţi că plâng cu Mine sfinţii pentru [/COLOR][COLOR=red]zdrobirea împărăţiei cerurilor pe pământ peste tot[/COLOR] [Comentariu (#33) :Nici nu poate fi Împărăţia cerurilor pe pământ, fără Hristos coborât în slavă, împărăţind în mijlocul ei. Până atunci, rămâne valabil ce s-a spus prin [COLOR=#993300]Scriptură[/COLOR]:[COLOR=#993300]“Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia Mea ar fi din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar [/COLOR][COLOR=red]acum[/COLOR][COLOR=#993300] împărăţia Mea nu este de aici”.(Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]18:36)[/COLOR]
Să încercăm să sintetizăm câte ceva din acest pasaj ebrios. Până acum, despre Împărăţia Cerurilor s-au făcut în această “[COLOR=blue]scrisoare din cer[/COLOR]” următoarele aprecieri:

a) [COLOR=blue]“…începătura cea nouă de [/COLOR][COLOR=red]împărăţie a cerului[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ cu voi.” [/COLOR](la care am făcut comentariul nr. #9)
b) [COLOR=blue]“…de fii ai Ierusalimului, a cărui [/COLOR][COLOR=red]împărăţie este din ceruri[/COLOR][COLOR=blue], nu de pe pământ… “[/COLOR](la care am făcut comentariul nr. #12)
c) [COLOR=blue]“…până la împlinirea [/COLOR][COLOR=red]împărăţiei cerurilor[/COLOR][COLOR=blue] peste acest pământ sfinţit de cuvântul Meu…”[/COLOR]
d) [COLOR=blue]“…plâng cu Mine sfinţii pentru zdrobirea [/COLOR][COLOR=red]împărăţiei cerurilor[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ peste tot…”[/COLOR]

Mai departe în scrisoare mai găsim şi următoarea afirmaţie:
e) [COLOR=blue]“…multul Meu cuvânt, care-Mi anunţă [/COLOR][COLOR=red]împărăţia Mea[/COLOR][COLOR=blue] peste om…”[/COLOR]

Din situaţiile a) şi b) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]a fost[/COLOR] şi [COLOR=red]este[/COLOR] instaurată din ceruri pe pământ.
Din situaţia c) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]este[/COLOR], dar [COLOR=red]nu prea este[/COLOR] instaurată temeinic pe pământ, deoarece se afirmă că va trebui împlinită. Faptul că nu s-a reuşit o instaurare temeinică a ei pe pământ este inexplicabil, îndată ce tot aici se spune că pământul a fost sfinţit de “cuvântul de la Pucioasa”.
Din situaţia d) rezultă că împărăţia cerurilor pe pământ [COLOR=red]a fost[/COLOR] dar [COLOR=red]nu mai este[/COLOR] nicăieri, deoarece a fost zdrobită peste tot.
Din situaţia e) rezultă că împărăţia cerurilor [COLOR=red]va fi[/COLOR] în curând instaurată pe pământ.
Concluzia este hamletiană: [COLOR=red]“To be, or not to be”[/COLOR].] [COLOR=blue]şi că omul Mi-a luat căsuţa şi hăinuţa şi locul Meu din om, tată. Acest suspin al Meu [/COLOR][COLOR=red]era mare şi în voi la începutul[/COLOR][COLOR=blue] Meu cu voi [/COLOR][Comentariu (#34) : Fidelitatea şi dăruirea Zidarilor faţă de liderii pucioşi a fost deplină la început, dar acum este puternic contestată.][COLOR=blue] lângă [/COLOR][COLOR=red]copiii cei mai mici[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] cu care am mai rămas din poporul Meu cel de demult, atât de îndărătnic în el pentru voia Mea cea sfântă în el, voie de care ascultă cel credincios şi se pleacă sub ea, ca să se depărteze de el duhul cel potrivnic lui Dumnezeu, care îl desparte bucăţică cu bucăţică pe om de slava Mea de peste el.[/COLOR]
[COLOR=blue]Mi-am învăţat vreme îndelungată[/COLOR] [Comentariu (#35) :[COLOR=blue]“Vremea îndelungată” [/COLOR]a durat 25 de ani (între anii 1955 şi 1980). Verginica s-a chinuit timp de 25 de ani, care până la urmă s-au irosit în zadar, deoarece îndată ce a murit, s-a risipit toată “agoniseala” ei: un popor întreg de creştini, pe care acum “cuvântul” îi numeşte ca pe nişte “foşti” care nu mai sunt, ca pe un popor abandonat şi expirat: “[COLOR=blue]poporul Meu cel de demult al Meu[/COLOR]”.]
[COLOR=blue] poporul care Îmi auzea glasul cuvântului Meu prin trâmbiţa Mea cea dulce, prin Verginica Mea, tată, iar pentru cei de azi [/COLOR][COLOR=red]copii ai glăsuirii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] ca să-i am Eu azi soli ai cuvântului Meu de peste ei, am folosit umilinţă mare, tată, şi Mi-am făcut o bucăţică de punte [/COLOR][Comentariu (#36) : Maria, zisă şi “mama Lelica”, sora Verginicăi.][COLOR=blue] între Mine şi ei pentru trâmbiţarea Mea pe mai departe, după ce Eu Mi-am luat din durere pe trâmbiţa Mea cea douăzeci şi cinci de ani sunătoare peste inima poporului Meu cel de demult al Meu. Am folosit o bucăţică de punte[/COLOR] [vezi Comentariul (#36)][COLOR=blue] din acelaşi trunchi de copac [/COLOR][Comentariu (#37) : Andreiana, mama Verginicăi şi a Lelicăi Maria.][COLOR=blue] cu trâmbiţa Mea şi am trecut spre ei pe punte şi Mi-am legat firul cu ei, căci au fost sortiţi mai înainte de întemeierea lumii [/COLOR][COLOR=red]vase purtătoare de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi de aceea [/COLOR][COLOR=red]i-am născut[/COLOR][COLOR=blue] şi i-am ridicat. [/COLOR] [Comentariu (#38.) : Cine se mai poate mândri cu faptul că rivalizează cu Sfântul Ignatie Teoforul, fiind “vas purtător de Dumnezeu”? Cine se mai poate lăuda cu faptul că e “născut din Dumnezeu” decât Hristos, Fiul lui Dumnezeu? Doar dacă liderii pucioşi n-o fi şi ei Hristoşi; or, Hristos cel din istorie să Se fi întrupat a doua oară pe pământ, în persoana lor.]
[COLOR=blue]Dar ce voiesc să grăiesc Eu acum cu voi, tată? Voiesc să vă spun că s-a aşternut între Mine şi voi [/COLOR][COLOR=red]despărţire[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#39) :[COLOR=#00ccff]A doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Iată încă o dovadă că “[COLOR=blue]pietrele vii[/COLOR]” ale [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR], Victoria şi Marian Zidaru, au ajuns la grea cumpănă în viaţa lor spirituală. “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]” acesta îi acuză direct de “[COLOR=#00ccff]despărţire de Dumnezeul de la Pucioasa[/COLOR]”, deşi ei contestă energic această acuzaţie, afirmând contrariul. Ei afirmă că nu de Dumnezeu s-au despărţit, ci doar de liderii pucioşi. Cine are dreptate? Amândouă părţile au dreptate, depinde însă din ce direcţie vezi lucrurile. Artiştii Zidaru nu vor, sau nu mai pot, să-i identifice pe liderii pucioşi cu Dumnezeu, şi de aceea afirmă cu convingere că ei s-au despărţit doar de lideri, nu şi de Dumnezeu. “[COLOR=blue]Cuvântul[/COLOR]”, în schimb, îi identifică pe cei doi lideri cu Dumnezeu (e adevărat, niciodată direct, ci întotdeauna prin aluzii voalate, dar foarte insistente (cum ar fi cea identificată în comentariul precedent), şi de aceea el vede despărţirea artiştilor Zidaru de liderii de la Pucioasa ca un afront adus direct şi nemijlocit lui Dumnezeu. Urmarea este această misivă de “prelucrare” a conştiinţelor, menită “să-i dea pe brazdă” pe cei doi răzvrătiţi.] [COLOR=blue]şi voiesc să bat la uşa voastră şi să-Mi deschideţi ca să intru, că Eu sunt Dumnezeu, Eu sunt Cel ce am făcut cerul şi pământul, Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. O, [/COLOR][COLOR=red]nu este bine între voi şi Mine, tată[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#40) :[COLOR=#00ccff]A treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “ [COLOR=#00ccff]relaţie alterată cu Dumnezeu[/COLOR]”][COLOR=blue]Primiţi-Mă cu plângerea mea, căci Mă aplec vouă, fiilor. Vă rog din mijlocul cerului de sfinţi şi de îngeri, vă rog să-Mi faceţi dreptate, dar [/COLOR][COLOR=red]dacă nu puteţi[/COLOR][COLOR=blue] ca şi Mine [/COLOR][COLOR=red]să vă aplecaţi şi voi cu Mine în sfat acum[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum Eu M-am aplecat ca să Mă primiţi, o, ce voi face Eu împotriva bucuriei diavolului, [/COLOR] [Comentariu (#41) : O ameninţare voalată la adresa artiştilor Zidaru, dacă nu vor fi dispuşi să participe la simulacrul de “[COLOR=blue]sfat[/COLOR]”. “[COLOR=blue]Sfatul Fraţilor[/COLOR]” este de obicei un monolog discreţionar şi monoton, în care, de regulă, Mihaela vorbeşte ore în şir singură. Iar ceilalţi, ascultă. Şi apoi, după “sfat”, va fi să vină amândoi Zidarii la ordine şi îndreptare. Ce fel de îndreptare? Diavolul nu are trup, deci lui nu i se poate aplica o pedeapsă corporală, aşa cum ar merita, pentru bucuria lui răutăcioasă împotriva lui Dumnezeu. Dar cei care i-au alimentat această bucurie diavolului, prin despărţirea lor de “solii lui Dumnezeu”, ei bine, aceştia au trupul pe ei, şi ce va face “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa atunci, ca să strice bucuria diavolului? Răspunsul nu se spune, dar se subînţelege.][COLOR=blue] bucurie hrănită prin despărţirea dintre voi şi Mine, fiilor?[/COLOR] [Comentariu (#42) : Aşadar, Zidarii sunt cei care, prin răzvrătirea lor, hrănesc bucuriile diavolului.]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a V-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, tată, stau aplecaţi sub vină de la voi[/COLOR][Comentariu (#43) : [COLOR=#00ccff]A patra[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi aici de [COLOR=#00ccff]învinuire nedreaptă[/COLOR] adusă liderilor pucioşi. Rezultă că aceştia stau acum cocoşaţi sub vina plăsmuită a artiştilor Zidaru.][COLOR=red]copiii prin care Eu Îmi scriu solia Mea peste pământ,[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] acum, la sfârşit de timp. Hai să iubim [/COLOR][COLOR=red]dreptatea[/COLOR][Comentariu (#44) : Dreptatea poate fi iubită numai dacă judecarea părţilor se face cu dreptate. Or, acest “[COLOR=blue]proces[/COLOR]” denumit “[COLOR=blue]sfat[/COLOR]”(parcă în bătaie de joc), este întreţinut şi dirijat de un singur [COLOR=red]judecător[/COLOR], şi acela transcendental: [COLOR=red]el[/COLOR] este şi procuror, şi acuzator, şi avocat, şi apărător, şi grefier, şi orice altceva mai e nevoie pentru un proces cu uşile închise, în care în afară de acuzat (acuzaţi, că sunt doi: Marian şi Victoria Zidaru) nu se mai vede nimeni, în afară de purtătorul [COLOR=red]lui[/COLOR] de cuvânt (Mihaela Tărcuţă). Iar acuzaţii sunt interpelaţi, dar n-au cum să se apere, căci nu pot să-[COLOR=red]i[/COLOR] vorbească [COLOR=red]lui[/COLOR] în contradictoriu. Ei trebuie doar să asculte şi să se supună.][COLOR=blue] şi să vedem ce vină trebuie să-i îngreuieze pe [/COLOR][COLOR=red]ei[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] şi ce [/COLOR][COLOR=red]vină[/COLOR][COLOR=blue] ar trebui [/COLOR][COLOR=red]să luaţi[/COLOR][COLOR=blue] şi voi [/COLOR][COLOR=red]de peste ei[/COLOR][Comentariu (#45) : Încep “negocierile”. Stilul lor este aparte: [COLOR=blue]Mai lasă şi ei o parte din vina de peste ei, mai luaţi şi voi o parte din vină peste voi, şi tot aşa[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR]] [COLOR=blue], căci dacă ei stau prea mult sub vină,[/COLOR] [Comentariu (#46) : Nuanţa e limpede. Nu se pune problema dacă vina pe care le-o aduc artiştii Zidaru liderilor de la Pucioasa este sau nu întemeiată, ci dacă e suportabilă atunci când este dată pe faţă. Dacă dezvăluirea incomodului adevăr durează prea mult în timp, imaginea publică a învinuiţilor se şifonează prea mult, iar ei devin incapabili să mai reprezinte la înălţime pe cel care i-a desemnat ca reprezentanţi. De aceea, vina liderilor trebuie ridicată cât mai rapid, nu neapărat pe motiv de neîntemeiere, ci pentru ca să nu li se compromită definitiv imaginea, şi implicit, misiunea la care au fost “racolaţi”(unul de altul) cu ani în urmă. Caz în care şi îndrăzneala lor o să se cam mototolească.] [COLOR=blue]nu Mă lasă satana[/COLOR] [Comentariu (#47) : Cam prea îndrăzneţ, satana acesta. Până şi pe Dumnezeu Îl ţine la respect. Să nu se găsească nimeni mai în putere ca să-i dea peste mână, şi să-i spună: “Piei, satano!”?][COLOR=blue] să pot Eu prin ei cu toată sarcina Mea cea grea de peste ei[/COLOR] [vezi Comentariul (#31)] [COLOR=blue], cu toată venirea Mea atât cât este ea, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă spun fiilor, că răstălmăcirea cuvintelor şi a faptelor[/COLOR] [Comentariu (#48.) : Deşi nu sunt acuzaţi direct de “[COLOR=blue]răstălmăcirea cuvintelor şi a faptelor[/COLOR]” cei doi Zidari trebuie să înţeleagă că nu degeaba li se face aici “teoria chibritului”. Dar, din exterior se vede mai bine întotdeauna. Chiar dacă se face o aluzie indirectă, avem aici [COLOR=#00ccff]a cincea[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]a şasea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Capetele de acuzare sunt aici [COLOR=#00ccff]răstălmăcirea cuvintelor[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]răstălmăcirea faptelor[/COLOR]. Aşadar, artiştii Zidaru sunt făcuţi, indirect, mincinoşi: tot ce pretind ei că le-ar fi zis sau făcut cei doi lideri sunt pure răstălmăciri. În schimb, sintagma care urmează (“[COLOR=blue]ură şi despărţire[/COLOR]”) cuantifică exact dimensiunea rupturii dintre Zidari şi [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR]. Este inexplicabil cum de n-au observat Zidarii că, dacă despărţirea li se impută lor, apoi ura, întrucât ei pretind că n-o resimt în inima lor, trebuie să vină neapărat din cealaltă parte.][COLOR=blue] aduce [/COLOR][COLOR=red]ură şi despărţire[/COLOR][COLOR=blue] între cei de un nume cu Mine pe pământ. Vă spun, fiilor, că dreptatea de sine[/COLOR] [Comentariu (#49) : [COLOR=#00ccff]A şaptea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: indirect, ei sunt acuzaţi de [COLOR=#00ccff]iubire de sine[/COLOR], care vine prin “[COLOR=blue]dreptatea de sine[/COLOR]”. Artiştii Zidaru s-au săturat de nedreptăţile înghiţite ani de zile de la cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR] şi s-au decis să-şi facă singuri dreptate. Deocamdată declarativ, prin cuvinte tăioase, care spun pe faţă adevărurile care dor (în urechile obişnuite numai cu laude). Dar nici asta n-a fost să fie îngăduit de inflexibilii [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR] , care se cred infailibili. Pentru că la Pucioasa, nimeni nu are dreptul să-şi declare singur dreptatea. Dreptatea vine (aşa cum vine, şi dacă mai vine) numai de la cei doi [COLOR=blue]lideri pucioşi[/COLOR]. Orice altă dreptate este automat şi necondiţionat cotată ca nedreptate.] [COLOR=blue] nu este altceva decât [/COLOR][COLOR=red]iubire de sine[/COLOR][COLOR=blue], tată, iar cei de pe cale cu Mine trebuie să aibă cruce prin lepădare de sine, fiilor. Vă spun, tată, că iubirea de sine îl duce pe om la credinţă neziditoare între Mine şi om. Credinţa cea neziditoare de Dumnezeu în om, e [/COLOR][COLOR=red]credinţă moartă[/COLOR][COLOR=blue], tată. [/COLOR] [Comentariu (#50) : Artiştilor Zidaru li se demonstrează, din aproape în aproape, că nu mai au nici credinţă în Dumnezeu ( e vorba, evident, de “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa), deşi ei pretind că au. Mai precis, cine nu crede în liderii de la Pucioasa, şi în “dreptatea” pe care o împart ei, nu crede nici în “Dumnezeul” lor.][COLOR=blue] O, fiilor, vă spun vouă că [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii cei dispreţuiţi, puşi de Mine sub sarcina venirii Mele,[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] nu au nimic cu cel greşit voilor Mele[/COLOR] [Comentariu (#51) : Tălmăcire: [COLOR=fuchsia]“…liderii de la Pucioasa n-au nici un resentiment faţă de persoanele Victoria şi Marian Zidaru ,… “[/COLOR]] [COLOR=blue], ci au cu cele[/COLOR] [Comentariu (#52) : Tălmăcire: [COLOR=fuchsia]“…ci faţă de greşelile lor săvârşite asupra voii lui Dumnezeu…”.[/COLOR]O reformulare a unei cunoscute maxime, răstălmăcită însă într-o matriţă nouă: “urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos”.][COLOR=blue] ce-l despart de Mine [/COLOR] [Comentariu (#53) : Păcatele îl despart pe om de Dumnezeu.Aici se finalizează o exprimare alambicată a maximei creştine [COLOR=#339966]“Urăsc păcatul, dar nu şi pe păcătos”. [/COLOR]Deci liderii n-au nimic cu artiştii Zidaru, ci doar cu păcatele lor. Pe ei chiar îi iubesc (aşa zic ei!).][COLOR=blue] pe cel ce nu caută ca Mine [/COLOR] [Comentariu (#54) :[COLOR=#00ccff] A opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Cu alte cuvinte, “[COLOR=#00ccff]ei nu caută ca Dumnezeu, pe calea lor cu Dumnezeu, ci caută ca oamenii[/COLOR]”][COLOR=blue] pe calea lui cu Mine. Inimioara lor e în mâna Mea, e în Duhul Meu. Eu, Domnul, ştiu ca un Dumnezeu inimioara lor, şi nu ca un om, şi am pus în ea dragoste şi dor mare pentru mântuirea neamului omenesc de peste tot, darămite pentru poporul Meu cel apropiat de Mine cu credinţa lui şi cu viaţa lui şi cu fapta lui![/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, Mă aplec spre voi, tată. Şi de ce Mă aplec? Ca să Mă iertaţi de vină, fiilor.[/COLOR] [Comentariu (#55) :Aici, “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa se prezintă pe sine, în fals, ca fiind victimizat de comportamentul artiştilor Zidaru, lăsând să se înţeleagă că ei [COLOR=#00ccff]l-ar fi învinuit[/COLOR] cu ceva, şi mai ales, că [COLOR=#00ccff]nici nu l-au iertat[/COLOR] apoi de vină. Este deci [COLOR=#00ccff]a noua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Nimic mai neadevărat în aceste acuzaţii! Niciodată artiştii Zidaru n-au adus vreo atingere demnităţii lui Dumnezeu, ci dimpotrivă, s-au arătat devotaţi şi evlavioşi, credincioşi şi curaţi faţă de Dumnezeul cerului şi al pământului. Doar dacă cineva ar putea identifica în mod forţat pe “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa cu liderii de la Pucioasa, faţă de care artiştii Zidaru s-au arătat deschis a fi dezamăgiţi şi scârbiţi, abia atunci s-ar putea spune că l-au învinuit şi pe “[COLOR=blue]Dumnezeul[/COLOR]” pe care îl încarnează liderii pucioşi.] [COLOR=blue]S-a suit pe îngeri la Mine vină pentru cei ce-mi stau Mie porţi între cer şi pământ acum.[/COLOR] [Comentariu (#56) : Paradoxal, dar chiar imediat şi chiar aici, adevărul se şi dă pe faţă: Vina pe care o văd artiştii Zidaru nu este nicidecum îndreptată spre Dumnezeu, ci spre [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR]. Deci, aserţiunea precedentă “[COLOR=blue]să Mă iertaţi de vină[/COLOR] “ este falsă: nimeni nu L-a învinuit pe Dumnezeu de ceva. Formularea însă este de-a dreptul eretică. Nu îngerii, ci demonii vin la Dumnezeu cu învinuiri asupra oamenilor.]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VI-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Când văd că ei cad sub vină, numaidecât Eu le-o ridic şi o duc Eu[/COLOR] [Comentariu (#57) : Păi, e corect aşa? Să le fie ridicată vina numaidecât, fără o cercetare a faptelor? Şi dacă vina e adevărată? Acoperirea vinei se transformă atunci într-o cârdăşie. Cel mai mare şi mai tare îşi trage intenţiont vina asupra lui, ştiind bine că pe el n-o să mai îndrăznească să-l cerceteze mai departe, ba o să bată îndată în retragere, făcând şi temenele până la pământ. Ciudată această complicitate de gaşcă, această “inversare intenţionată a rolurilor”, numită în limbajul penal “favorizarea infractorului”! Dar eficientă, se pare.
Şi încă ceva: dacă vina celor doi nu este întemeiată (aşa cum se susţine aici sus şi tare) de ce o mai ia “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa în cârcă? Nici aşa nu este corect. Şi chiar dacă ar fi ei vinovaţi, oare Dumnezeu ar trebui să-i descarce de vină în acest fel, adică identificându-Se cu vina lor?] [COLOR=blue], ca să Mă poată ei duce pe Mine, tată, [/COLOR] [Comentariu (#58.) : Vorba ceea: “[COLOR=green]O mînă spală pe alta, şi amândouă obrazul[/COLOR]”. Merită o aşa combinaţie!?!] [COLOR=blue]căci satana Mă apasă şi Mă umileşte cu duşmănie mare[/COLOR] [Comentariu (#59) : Normal, când vede atâta favoritism şi nepotism deşănţat, că-i sare şi lui [COLOR=blue]nea’ Sataniel[/COLOR] muştarul!][COLOR=blue] când aude de pe pământ vină peste cei ce-Mi stau cărare a Mea spre om, şi cad şi Eu când cad ei [/COLOR] [vezi Comentariul (#107)][COLOR=blue], şi poporul Meu cel neascultător nu vrea să înţeleagă aceasta, fiilor.[/COLOR] [Comentariu (#60) : Poporul acesta se dovedeşte îngust la minte şi încremenit în tiparele procustiene ale unei dreptăţi ţărăneşti, simple, moştenite “den betrâni”, lipsite de mlădierile diplomaţiei machiavelice. El nu vrea să priceapă deloc subtilităţile “proverbului”: [COLOR=green]“Dai în mine? Dai în mama! Ce-ai cu mama, mă?”[/COLOR] Nu corectarea vinei, atâta câtă este ea, stă în preocuparea acestei noi filozofii pretinse creştine, ci cocoloşirea şi muşuroirea ei: [COLOR=green]“Ia să nu mai vorbească nimeni despre aceasta! Să nu se mai audă vreo vină la ei de pe pământ!”[/COLOR]. Se postulează aşadar o nouă generaţie de “[COLOR=blue]prooroci fără vină[/COLOR]”, mai infailibili decât papa de la Roma şi ceva mai autohtoni: Mihaela Tărcuţă ot Oneşti (fost oraşul Gh.Gheorghiu-Dej) şi Niculae Nedelcu ot Fundeni (strada Melodiei, colţ cu şoseaua Fundeni, colţ cu şoseaua Pantelimon).][COLOR=blue] O, prin ei am căutat să pot şi pentru voi, căci v-am voit mereu frumoşii Mei[/COLOR] [Comentariu (#61) : Începe iar “perierea” artiştilor Zidaru, dar numai pe jumătate: [COLOR=blue]au fost voiţi şi doriţi să fie mereufrumoşii “Domnului”[/COLOR], care va sa zică[COLOR=blue], acum[/COLOR][COLOR=blue] nu mai sunt[/COLOR]. Sau, nici măcar n-au fost vreodată, ci [COLOR=blue]doar au fost voiţi[/COLOR] aşa. Din vina lor, desigur, numai a lor.] [COLOR=blue], cu care să Mă fălesc[/COLOR] [Comentariu (#62) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu prea pare pătruns de duhul smereniei şi umilinţei, pe care altminteri îl propovăduieşte cu sârg supuşilor săi. Păi atunci cum să fie ei altfel, decât stăpânul lor, căruia îi place [COLOR=blue]să se fălească[/COLOR] în faţa lumii întregi? Ce să le mai pretinzi lor, dacă au un aşa model în faţa ochilor?][COLOR=blue] înaintea sfinţilor şi a îngerilor şi înaintea oamenilor de pe pământ, tată, dar [/COLOR][COLOR=red]Eu să Mă fălesc[/COLOR][COLOR=blue], şi nu voi[/COLOR] [Comentariu (#63) : Mai e şi egoist pe deasupra, vrea să se fălească neapărat singur.] [COLOR=blue], şi [/COLOR][COLOR=red]tot aşa au dorit[/COLOR][COLOR=blue] mereu şi [/COLOR][COLOR=red]copiii Mei din porţi[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] când ei căutau spre voi cu răbdare şi blândeţe, sau cu tărie de cuvânt plin de nerăbdare în el pentru îmbrăţişarea Mea cu voi întru nedespărţire, pentru asemănarea voastră cu Mine, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă rog înlăcrimat, vă rog cu Duhul îndurerat, dacă vreţi, dacă puteţi, iubiţi-Mi copiii de sub crucea venirii Mele la voi atât cât Eu vă iubesc pe voi. Iată ce măsură dreaptă vă cer[/COLOR] [Comentariu (#64) : Măsura nu e dreaptă deloc. Ar fi dreaptă, dacă li s-ar cere să-L iubească pe Dumnezeu cu aceeaşi măsură cu care Dumnezeu îi iubeşte pe ei. Dar lor li se cere ca, în locul lui Dumnezeu, să iubească nişte “surogate de Dumnezeu”, adică nişte oameni cu limitele lor incomode, chiar insuportabile uneori, ceea ce nu este deloc echitabil.] [COLOR=blue], căci Eu aşa şi nu altfel voiesc să vă am ajutori ai venirii Mele, acum, la sfârşit de timp, căci Mie, şi nu vouă ar fi să vă placă[/COLOR] [Comentariu (#65) : Mai natural ar fi fost dacă era formulat aşa: [COLOR=blue]...Mie, şi nu vouă, ar fi să-Mi placă…[/COLOR]] [COLOR=blue]felul cum staţi voi în [/COLOR][COLOR=red]bărcuţa[/COLOR][COLOR=blue] Mea de salvare, în poporul Meu cel mic de la sânul Meu, tată, şi care se poate clătina când vă vede vouă răceala de el şi de Mine[/COLOR] [Comentariu (#66) : [COLOR=#00ccff]A zecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]s-au răcit de “[/COLOR][COLOR=blue]poporul lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#33cccc]”[/COLOR][COLOR=#00ccff] şi de “[/COLOR][COLOR=blue]Cel de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=#00ccff]”[/COLOR]”] [COLOR=blue], dragoste ca a voastră şi nu ca a Mea între voi şi poporul Meu. O, Eu vă vreau ca Mine, tată, şi vă vreau de alinare a ranelor Mele, şi vă vreau până la capătul mersului Meu primitori ai voii Mele în voi, şi ca să-Mi placă Mie şi ca să-Mi fie Mie de sprijin, tată. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, omului îi este uşor să judece pe altul şi îi este greu să se judece pe el ca să-l am Eu pe el înţelept şi drept al Meu. Când voi nu mai suferiţi pentru lucrarea Mea de azi cu voi[/COLOR] [Comentariu (#67) : [COLOR=#00ccff]A unsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “ [COLOR=#00ccff]nu mai vor să sufere pentru[/COLOR] [COLOR=blue]lucrare[/COLOR]”] [COLOR=blue], ce lucrare mai poate fi aceea care nu vă face să aveţi suferinţă pentru Mine, Cel plin de suferinţă, tată? O, fiilor, noi avem de lucrat pentru veşnicia care vine cu Mine pe pământ la voi, lucrare la care oamenii nu ştiu şi [/COLOR][COLOR=red]nu pot să lucreze[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#68.) : Atunci artiştilor Zidaru de ce li se mai cere să facă o lucrare pe care n-o pot face şi nici n-o pot duce? Ei nu sunt tot oameni, la fel de neştiutori şi de neputincioşi ca şi ceilalţi, faţă de care există totuşi înţelegere pentru că nu ştiu şi nu pot?] [COLOR=blue]căci iată, [/COLOR][COLOR=red]abia pot Eu[/COLOR] [Comentariu (#69) : Dacă Dumnezeu abia poate, putea-vor oare artiştii Zidaru mai mult?] [COLOR=blue]să-l ajut pe poporul Meu să Mă aibă pe Mine de viaţă a lui pe pământ. O, ceea ce-I dăm lui Dumnezeu, numai aceea este agoniseală, tată, dar ceea ce oamenii ne dau, pierdem, fiilor, căci oamenii îşi distrug unii altora puterea de a fi. Dar voi fiţi ai Mei aşa cum Eu v-am născut şi v-am crescut cu cuvânt din sânul Meu, că [/COLOR][COLOR=red]voi sunteţi bogaţi în ceea ce aveţi cules la Mine[/COLOR][COLOR=blue], tată, [/COLOR] [Comentariu (#70) : Adică, artiştii Zidaru sunt “putrezi de bogaţi în ceruri”, prin daniile şi donaţiile făcute pucioşilor, de-a lungul celor optsprezece ani cît au fost ei împreună. Restul, nimicurile care le-au adunat pentru ei, pentru a-şi duce zilele, sunt toate numai uscături:] [COLOR=blue]şi nu altfel cules, căci cele ce se văd, [/COLOR][COLOR=red]sunt numai uscături[/COLOR][COLOR=blue], dar cele ce vor fi, sunt cele puse bine la Mine şi [/COLOR][COLOR=red]nu se văd[/COLOR][COLOR=blue], precum nici Eu, Domnul, nu Mă văd de către om. [/COLOR] [Comentariu (#71) : Bogăţiile strânse de Zidari “în ceruri” sunt “puse bine” şi-i aşteaptă, pentru ziua întâlnirii (chiar dacă nu se mai văd, pentru că au făcut picioare).]

[mariamargareta]

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O cum să fac, cum să vă ajut să ştiţi cum să credeţi în cuvântul coborârii Mele[/COLOR] [Comentariu (#72) :[COLOR=#00ccff] A douăsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]necredinţa în cuvântul coborârii Domnului[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]] [COLOR=blue]ca să nu Mă mai despărţiţi de cei ce sunt cărare a Mea pe pământ[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] acum? Căci iată, când Mă despărţiţi de ei[/COLOR] [Comentariu (#73) : [COLOR=#00ccff]A treisprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi [COLOR=#00ccff]că-L despart pe[/COLOR] “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa [COLOR=#00ccff]de “proorocii” Lui[/COLOR], Mihaela şi Nicuşor, acordându-le acestora tratamente diferenţiate. Dar nici nu-i de mirare că este aşa: Dumnezeu e Dumnezeu, iar proorocii sunt oameni, fie că sunt prooroci adevăraţi, sau nu. “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa se presupune că nu greşeşte, pe când oamenii în mod sigur greşesc. Deci nu pot fi trataţi la fel. Măcar cu circumspecţie, şi tot îi vor trata pe oameni în mod diferit, faţă de cum Îl tratează pe Dumnezeu. Iar când oamenii care trebuie crezuţi şi ascultaţi devin insuportabili, atunci chiar e greu.] [COLOR=blue], cad vinovaţi cu cele puse de Mine la lucru în ei aceşti copii, căci poporul Meu trebuie cu mult mai mult să trăiască în Mine decât trăieşte el acum, iar Eu când văd ca şi la voi lipsa Duhului Meu şi a voii Mele, [/COLOR][Comentariu (#74) :[COLOR=#00ccff] A paisprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru, şi încă una dintre cele mai grave. Artiştii Zidaru sunt acuzaţi de, cităm: “[COLOR=#00ccff]lipsa Duhului Meu şi a voii Mele[/COLOR][COLOR=blue]”. [/COLOR]Singura consolare ar fi că ei nu sunt o excepţie: tot “[COLOR=blue]poporul lui Dumnezeu[/COLOR]” de la Pucioasa este acuzat odată cu ei, de aceleaşi neîmpliniri extrem de grave. Dar liderii, călăuzele lor, n-au nici o vină pentru aceste neîmpliniri? Toată vina aparţine poporului? Atunci, ei de ce mai călăuzesc? Cum mai călăuzesc? Ei ce păzesc, lamentându-se zi şi noapte de neîmplinirile altora, de atâţia ani de zile? Din ce în ce mai bine se vede cum toată această misivă nu urmăreşte decât să găsească nişte ţapi ispăşitori – de data aceasta în persoanele celor doi Zidari – pentru un eşec generalizat şi usturător.] [COLOR=blue]pe care doresc cu dor s-o poarte în el poporul Meu, Îmi arăt atunci durerea Mea de Părinte, ca Unul Care ar fi să am dreptul să-Mi dojenesc, să-Mi opresc fiii de la ceea ce-i smulge pe ei din sânul Meu, şi-Mi folosesc atunci[/COLOR] [Comentariu (#75) : Dreptul de a dojeni şi a îndrepta este transmis cu delegaţie de către “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa “proorocilor” lui, pe care-i numeşte şi “soli” ai săi. De aceea ei se simt motivaţi să aplice măsuri pe care supuşii lor cei vizaţi le găsesc incomode sau de-a dreptul insuportabile.][COLOR=red]sculele Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue], tată. Dar iată, nu Mă primesc toţi cu acest bine, cu veghea cea bună a Mea, şi apoi cei ce nu Mă primesc vorbesc de rău mâna Mea întinsă după ei prin [/COLOR][COLOR=red]fiii coborârii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue], care dau să-i tragă înapoi pe fii, căci [/COLOR][COLOR=red]Eu voiesc la fii să le fiu Stăpân[/COLOR][COLOR=blue],[/COLOR] [COLOR=blue]tată, ca să-Mi fie ei [/COLOR][COLOR=red]pe vecie fii[/COLOR] [Comentariu (#76) : Formulare incorectă. Nu poate un stăpân să-i numească fii (nici măcar în treacăt, darămite pe vecie!) pe cei pe care îi stăpâneşte. Invers, faţă de fii el nu mai poate fi nicidecum stăpân, aşa cum se exprimă aici că doreşte.Este inexplicabilă reîntoarcerea la acest gen de relaţii: stăpân-slugă.Iisus a desfiinţat raporturile de stăpân-slugă dintre El şi ucenicii Lui, pe care-i numea în continuare fii şi prieteni[COLOR=blue]:[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ [/COLOR][COLOR=red]Fiilor[/COLOR][COLOR=#993300], încă puţin timp sunt cu voi.”(Ioan, 13:33) […] De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi [/COLOR][COLOR=red]prieteni[/COLOR][COLOR=#993300], pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute.”(Ioan, 15:15)[/COLOR][COLOR=blue], o, şi mult doresc să am fii cu dor de ascultare de Mine, frumoşi cum sunt Eu, Cel ce ascult întru toate de Tatăl[/COLOR] [Comentariu (#77.) : Comparaţia este frumoasă, dar nu este pertinentă. Tatăl primeşte ascultarea Fiului, fără ca prin aceasta să-I devină Stăpân. Iar Tatăl nu a dorit niciodată să fie Stăpânul Fiului, căci atunci ar înceta de a mai fi Tată.] [COLOR=blue], şi nimic nu doresc în afară de dorirea Lui, şi Îi sunt Fiu, şi Îi sunt ucenic, căci Îl ascult, fiilor.[/COLOR] [Comentariu (#78) : Ascultarea nu înseamnă neapărat ucenicie, şi nici ucenicia ascultare. Fiul nu poate fi ucenicul Tatălui, căci asta ar însemna că multe dintre cele care la cunoaşte Tatăl, încă nu le cunoaşte Fiul, ca un ucenic care stă la învăţat de la tatăl său. Fiul lucrează ca un Învăţător, nu ca un ucenic, căci Însuşi Tatăl, Care pe toate le cunoaşte, lucrează prin Fiul:
[COLOR=#993300]“Iar Eu şi Tatăl Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]una suntem[/COLOR][COLOR=#993300].[…]Tatăl este în Mine şi Eu în Tatăl.”(Ioan 10:30,38)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Voi Mă numiţi pe Mine: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Învăţătorul[/COLOR][COLOR=#993300] şi Domnul, şi bine ziceţi, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt[/COLOR][COLOR=#993300].” (Ioan 13:13)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“ Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – [/COLOR][COLOR=fuchsia]face lucrările Lui[/COLOR][COLOR=#993300]. “(Ioan 14:10) [/COLOR]
[COLOR=blue]O, tată, tată, o, fiilor răciţi de Mine acum![/COLOR][Comentariu (#79) : [COLOR=#00ccff]A cincisprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]răcirea de [/COLOR][COLOR=blue]Dumnezeul de la Pucioasa[/COLOR]”] [COLOR=blue] Lucrarea Mea e usturător de grea pentru cei ce Mă poartă cu ea pe pământ.[/COLOR][vezi Comentariul (#31)][COLOR=blue] Aş vrea să înţelegeţi şi să credeţi durerea Mea cea mare, usturimea Duhului Meu în cei atât de neajutoraţi sub sarcina coborârii Mele. Eu n-am voit, tată, să vă pierdeţi voi darul milei de ei. [/COLOR][Comentariu (#80) :[COLOR=#00ccff] A şaisprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]pierderea “darului milei” de [/COLOR][COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR]”][COLOR=blue]
[/COLOR]