Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[vsovi]

În prealabil postat de Florina77

APOLOGÉTIC, -Ă 1. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creştinismului. 2. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.

Desi trebuie sa recunosc ca Vsovi nu face apologetica "Cuvantului" de la Pucioasa pentru ca nu e in stare sa construiasca un sistem rational si coerent, dar il "elogiaza neintemeiat".

Vsovi, norocul omului e ca nu-l bate pe om dupa cum isi doreste omul sa-i fie batut semenul. Si norocul nostru, al romanilor, ca toate razbunarile crunte profetite de "Cuvant" nu s-au implinit. De ce? Pentru ca erau si sunt facute de duhul de razbunare al unor femei schizofrenice.

se vede ca atat v-au invatzat, sistemul ateist de invatzamant cand nu avetzi argumente sau cand gLumea ishi da seama ca altcineva nu e ca ea, atunci vine asha de undeva din mister argumentul explicativ...

schizofrenia...

domnule voi habar nu avetzi ce este aia, shi habar nu avetzi ce este normalul shi habar nu avetzi ca suntetzi indoctrinatzi cu cartzile antichristului shi ca le vehiculatzi asha ca nishte traditzii ca nishte superstitzii... ca altfel n-atzi vorbi despre ce nici nu cunoashtetzi...

poi aceasta pecete cu care pecetluitzi voi cine credetzi ca v-a invatzat? shi pentru ce?

domnule nu va fie frica de etichetele sperietoarei ca ai ceva dar nu shtie nimeni ce... nici ei nici tu ca sa va trateze cu tzigara, bertatea curviei shi boabe/droguri de somn shi vise... credetzi de la Dumnezeu ca n-avetzi nimic din ce sustzin ei, iar daca chiar ar avea cineva vre-o problema sufleteasca ori mintala niciintr-un caz nu se trateaza in felul acesta shi nu e din motivele care le sustzin ei.... ci sunt mincinoshi ce au facut experientze pe un lot de oameni pacatoshi... extrapoland apoi...

Eu n-am vazut ca este vorba despre nici o razbunare, ci despre ce vor patzi pacatoshii mai devreme sau mai tarziu... pentru ca au ascultat de gLumeail, marele arhicon satanicesc shi echipa de scamatori, i-au urmat shi li s-a inchinat.... caci atunci adio, la revedere... te-ai dus in iad... dar eshti liber s-o faci, ca doar n-am sa te amenintz eu cu ceva ca ai sa zici ca este un argument real cu care imi sustzin defapt minciunile mele, ca se mai intamla la unii, cand n-au argumente, aduc deasupra norul cel negru al iadului, folosindu-l ca sa declansheze frica shi teroarea cu care consiliul ala al lui torquenada ii place sa anatemizeze shi sa arda pe rug... dar pana acum s-a dovedit ca au facut mereu erori, adica au ucis mereu fara greshala doar proorocii shi sfintzii... deci vezi dumneata de ce a zis cineva sa lasam razbunarea in seama lui Dumnezeu? caci este scris: "a Mea este Razbunarea!"

[vsovi]

Draga Maria-Margareta,

daca vroiai sa salvezi parerile acestei Moldovence cu nume de unguroaica: Anca-Estera... nu era mai bine sa faci un topic separat unde sa postezi toate ce le-ai copiat de acolo... nu era mai bine?

caci asha pare ca ne certam... shi eu am impresia ca dumneata ai vrea sa raspund la toate cele scrise shi insinuate de catre aceea...

trebuie sa raspund eu pentru ce este in mintea ei?

am sa creez un post despre Sfanta Cetate a Noului Ierusalim in alt forum, nu la secte, caci nu este secta shi nici fenomen, shi acolo daca vretzi putem discuta pe subiect ca oamenii nu ca .... gLumea...

[ionela7]

Draga vsovi tu din partea mea esti iertat, nu pot sa ma supar pe tine, esti liber sa ai orice opinie vis a vis de persoana mea.
Dumnezeu sa te lumineze! Cu mine a avut atata rabdare, ani multi, El e indelung rabdator si iubitor de oameni, El cerceteaza inimile noastre si doar El stie ce e in ele. Doamne ajuta!

[mariamargareta]

...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................
[/COLOR] [COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea I[/COLOR]

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )

[COLOR=blue]1.[/COLOR] Parabola orbului: orbul e orb pentru că nu vede
[COLOR=blue]“De ce, măi oameni, orbul nu vede lumina zilei? Pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu are vedere[/COLOR][COLOR=blue], de aceea nu vede lumina zilei” (25 decembrie 1964)[/COLOR]

[COLOR=blue]2. [/COLOR]Curentul electric este o născocire inacceptabilă, deci şi becul electric trebuie înlocuit cu lumânarea de ceară curată
[COLOR=blue]“Am adus un îngeraş cu un ciocănel şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]a spart toate becurile[/COLOR][COLOR=blue] de la policandru şi a pus lumânări de ceară curată.” (1 iulie 1956) [/COLOR]
[COLOR=blue]“Credeţi că există şi mănăstiri care nu au luminiţă aprinsă acolo? Au adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]curent electric[/COLOR][COLOR=blue] şi şi-au aprins [/COLOR][COLOR=fuchsia]beculeţe[/COLOR][COLOR=blue] iar untdelemnul îl mănâncă. Vine vremea când [/COLOR][COLOR=fuchsia]n-o să mai ai curent electric[/COLOR][COLOR=blue] […]”(4 oct. 1987)[/COLOR]
[COLOR=blue]3. [/COLOR]Hristos a vorbit mereu, atunci şi acum, cu lucrare neobişnuită: “cu glasul nevăzut”
[COLOR=blue]“ Dar Eu, Domnul am fost şi atunci şi sunt şi acum şi spun [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu glas nevăzut[/COLOR][COLOR=blue], pentru că aşa e lucrarea de acum şi aşa a fost şi lucrarea de atunci” (2 august 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Cu tine vorbeşte duhovniceşte, cu alţii vorbeşte pământeşte, iar cu alţii [/COLOR][COLOR=fuchsia]vorbeşte în chip nevăzut.[/COLOR][COLOR=blue]” (23 februarie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]4. [/COLOR]Taina înţelepciunii şerpilor
[COLOR=blue]“De ce şerpii sunt înţelepţi? Sunt, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]îşi cunosc vremea[/COLOR][COLOR=blue] când să iasă afară din culcuş. Numai acela, când i-a venit sfârşitul, iese să-l strivească, că aşa e dat. Nici un şarpe nu piere decât numai strivit. Nici o vietate nu are înţelepciunea unui şarpe. Cineva bătea cu lemnul într-un colac, dar dacă nu-i loveşti capul, nu moare şarpele.” (6/19 decembrie 1965)[/COLOR]
În tradiţia populară, şarpele nu moare decât după asfinţit, dacă nu i-ai strivit capul. Textul, ancorat puternic pe această tradiţie, oferă două variante de interpretare:
-fie înţelepciunea şarpelui se cantonează în zona premoniţiei, el avînd o “înainte cunoaştere” a firului propriei sale vieţi: ştiind că i-a venit sfârşitul, iese din proprie iniţiativă la drumul mare, ca să se milostivească cineva de a-i strivi capul, căci altminteri el nu poate să moară. Dar predestinarea, ca teorie filosofică, nu este acceptată în creştinism;
-fie înţelepciunea şarpelui se rezumă la cunoaşterea vremii lui: când să iasă din culcuş după o iarnă grea. Dar, atunci urşii sunt şi mai înţelepţi, căci şi ei îşi cunosc vremea: ei ştiu şi când să iasă, dar şi când să intre în culcuş, ca să hiberneze.
Pentru ambele variante, explicaţia oferită cu pretenţia dezvăluirii tainei înţelepciunii şerpilor este destul de străvezie.
Afirmaţia “ [COLOR=blue]Nici un şarpe nu piere decât numai strivit.[/COLOR]”este în totalitate hazardată.În realitate, nici un animal nu poate supravieţui dacă are afectate grav organele vitale (inima, spre exemplu). Există şi alte moduri în care se poate imagina şi apoi înscena pieirea unui şarpe. Chiar şi Biblia ne relatează unul:
[COLOR=#993300]“Şi strângând Pavel grămadă de găteje şi punându-le în foc, o viperă a ieşit de căldură şi s-a prins de mâna lui.…[/COLOR]
[COLOR=#993300]…Deci el,[/COLOR][COLOR=fuchsia]scuturând vipera în foc[/COLOR][COLOR=#993300], n-a pătimit nici un rău.” (Fapte, 28:3,5)[/COLOR]
În logica celor de mai sus, vipera s-a agăţat intenţionat de mâna lui Pavel, căci ştia că-i venise ceasul, şi pentru că nu putea să moară singură, “de moarte bună”, trebuia să se folosească de mâna lui Pavel ca să poată muri.

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Cel mai mare păcat este răzvrătirea
[COLOR=blue]“Feriţi-vă de răzvrătire, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nici un păcat nu este mai mare ca răzvrătirea[/COLOR][COLOR=blue], că cine se răzvrăteşte, douăsprezece păcate face dintr-odată” (16 martie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]6. [/COLOR]“Domnul” mustră dezordinea şi face ordine în casa sa după modelul lumii moderne. Bisericile trebuie organizate după bonuri de ordine
[COLOR=blue]“… – De ce în casa Mea nu se face ordine? Peste tot pământul, toată suflarea de acum merge [/COLOR][COLOR=fuchsia]organizată după bonuri de ordine[/COLOR][COLOR=blue]. Aici de ce nu se face aşa?” (19 decembrie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]7. [/COLOR]Vine facerea celor ce au fost deja făcute
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Vine facerea[/COLOR][COLOR=blue] pământului şi a raiului şi a Noului Ierusalim. Adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt făcute[/COLOR][COLOR=blue], dar nu sunt încă pe pământ.” ( 10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]8. [/COLOR]O tălmăcire originală a tainei Sfintei Treimi
[COLOR=blue]“Am zis “În numele [/COLOR][COLOR=fuchsia]Tatălui[/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR][COLOR=blue]pentru că e început şi sfârşit. Amin. Am zis “şi al [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fiului[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] pentru că toţi vor lua [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh[/COLOR][COLOR=blue], cum la început, şi la sfârşit. Amin. Am zis: “Amin!”, aşa să fie. Amin.” ( 11/24 aprilie 1967)[/COLOR]
În Biblie se spune că Fiul (şi nu Tatăl) este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul creaţiei ([COLOR=#993300]Apoc.21:6, 22:13[/COLOR]). El este născut dinainte de toţi vecii din Tatăl, căci obârşia Lui este dintru început:
[COLOR=#993300]“Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar[/COLOR][COLOR=fuchsia]obârşia Lui este dintru început[/COLOR][COLOR=#993300], din zilele veşniciei.” (Miheia,5:1)[/COLOR].
Iar Tatăl este fără început şi fără sfârşit, căci El este mai presus de timp; El naşte pe Fiul înainte de toţi vecii şi de la El purcede Duhul Sfânt. “Tălmăcirea” este şi incompletă, deoarece lipseşte necesara referinţă concretă la Duhul Sfânt ( [COLOR=#ff6600]“şi al Duhului Sfânt”.[/COLOR])

[COLOR=blue]9. [/COLOR]Moartea vine prin păcat şi prin poftă
[COLOR=blue]“Feriţi-vă de moarte, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea vine prin păcat şi prin poftă[/COLOR][COLOR=blue]” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]10. [/COLOR]Creştinul trebuie să-i cunoască bine: şi pe dracul, şi pe Dumnezeu
[COLOR=blue]“…Sunt multe lucruri şi bune şi rele şi trebuie să le cunoaşteţi. Un creştin a primit în gazdă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]dracul[/COLOR][COLOR=blue], care s-a prefăcut, şi un alt creştin a primit în gazdă pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] şi nu L-a cunoscut. De aceea, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cunoaşteţi bine şi pe unul, şi pe altul[/COLOR][COLOR=blue], ca să nu vă amăgiţi” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]
Uşor de zis, greu de făcut. Cum să-i cunoşti, dacă se prefac? Din această parabolă rezultă că până şi Dumnezeu S-a prefăcut, că de-aceea nu L-a cunoscut cel care L-a primit în gazdă. Dar Dumnezeu nu umblă cu mistificări ieftine, El nu este amăgitor, căci El este Adevărul. Deci parabola este falsă. Înseamnă că fals este şi autorul parabolei.

[COLOR=blue]11. [/COLOR]Creştinilor li se trasează norme zilnice de consum
[COLOR=blue]“Să consumaţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]un kilogram de ulei pe zi şi pe noapte[/COLOR][COLOR=blue] în candelele pe care vi le-am spus să le ardeţi”(10/23 august 1972)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a II-a

[/COLOR] [COLOR=blue]12. [/COLOR]Trupul Verginicăi este un prooroc
[COLOR=blue]“…Israele tată, Israele, poporul Meu, pregăteşte-te, tată, că sunt aproape. Nu acest trup, dar acest trup e un semn de la Dumnezeu şi este un cuvânt pe care Dumnezeu ţi l-a adus în înştiinţare. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acest trup e un prooroc[/COLOR][COLOR=blue], numit al Domnului Iisus Hristos. Să ştiţi că dacă pe acest trup nu-l primiţi, nici pe Mine nu Mă primiţi” (31 martie/13 aprilie 1973)[/COLOR]
Trupul Verginicăi vorbea în stare de inconştienţă (catalepsie). Întrucât ea nu participa în mod conştient la formularea mesajelor, ci era doar un “vas” inert de comunicare, pretenţia de a numi trupul cu denumirea de prooroc este nejustificată. Proorocul are întotdeauna o contribuţie voluntară şi conştientă la formularea şi transmiterea mesajelor primite de el de la Dumnezeu. Se pune şi întrebarea firească: dacă trupul ei era prooroc, atunci sufletul ei ce era?

[COLOR=blue]13. [/COLOR]Trupul care a murit al Verginicăi, acum este viu şi e duh
Transformarea aceasta, din trup în duh, este anevoie de înţeles; doar dacă n-o fi vreo taină nedesluşită încă:
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Primul trupuşor prin care am lucrat[/COLOR][COLOR=blue], nu de preot a fost băgat în temniţă? O, şi n-a mai fost în stare să lucrez prin el, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]l-am călit prin moarte[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Acum e viu[/COLOR][COLOR=fuchsia]şi[/COLOR][COLOR=blue] Mă servesc de el, [/COLOR][COLOR=fuchsia]e duh[/COLOR][COLOR=blue] ceresc şi are misiuni nevăzute. L-am pregătit şi pe cel dintr-o rădăcină cu ea, şi Mă servesc de acest trup.” (24 noiembrie/7 decembrie 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]Vremea din vremea aceea
[COLOR=blue]“Când vei greşi, păcatul ţi se va scrie, căci clipa şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vremea[/COLOR][COLOR=blue] este deschisă [/COLOR][COLOR=fuchsia]în vremea aceea[/COLOR][COLOR=blue], că vor bea şi vor mânca la masa Mea, se vor mări locuinţele, şi cei de azi nu vor mai avea gură să grăiască împotriva Mea şi a voastră şi vor zace ca peştele pe foc. Aţi auzit, tată?” (18 iunie/1 iulie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Oamenii orăcăie ca vitele, iar vitele orăcăie ca broaştele
[COLOR=blue]“…Veţi fi judecaţi şi condamnaţi de copiii voştri că nu îi lăsaţi să se ducă la păcat. Vor [/COLOR][COLOR=fuchsia]orăcăi ca vitele[/COLOR][COLOR=blue], dar să ştiţi, să nu le deschideţi uşa” (21 iulie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Credinţa condiţionează săvârşirea faptelor bune
[COLOR=blue]“Lumea vă spune [/COLOR][COLOR=fuchsia]sfinţi[/COLOR][COLOR=blue], iar voi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu aveţi[/COLOR][COLOR=blue] nici cât bobul de muştar [/COLOR][COLOR=fuchsia]credinţă[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi credincioşi, căci prin credinţă veţi face o mulţime de fapte bune.” (13/26 iulie 1973)[/COLOR]
Un neaşteptat exces de sinceritate: “sfinţii” de la Pucioasa nu aveau credinţă, şi în consecinţă nici fapte bune. Totuşi, condiţionarea faptelor bune de credinţă este exagerată. Mulţi necredincioşi fac fapte bune, dar n-au credinţă. Credinţa şi faptele bune se completează, nu se condiţionează unele pe altele.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfântul Apostol Luca s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“Şi uite: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue], apostolul Meu, stă şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografiază[/COLOR][COLOR=blue] tot mersul Meu şi tot ce Eu lucrez. Şi ce vei face? (4 august 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Israele tată, copilaşul Meu, s-a fotografiat timpul când ai vorbit şi când ai petrecut cu Dumnezeu. S-a fotografiat masa şi mâncarea. S-au fotografiat. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Uite fotograful[/COLOR][COLOR=blue], mai e un pic. Iată fotografiile, le vei vedea de la tot începutul până va fi sfârşitul. Crezi? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Totul[/COLOR][COLOR=blue], şi viul, şi mutul [/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue]. Şi vrednicul şi puturosul şi somnorosul…” (8 noiembrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Această lucrare [/COLOR][COLOR=fuchsia]este fotografiată[/COLOR][COLOR=blue] de sfântul apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca[/COLOR][COLOR=blue]” (6 decembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…Să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]am[/COLOR][COLOR=fuchsia]fotograf pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca[/COLOR][COLOR=blue], care merge şi fotografiază şi la judecată vă am în toate poziţiile…” (22 decembrie 1975)[/COLOR]
Ameninţarea aceasta, că “Sfântul Luca” ne pândeşte din umbră şi ne trage în poză din toate poziţiile seamănă uimitor cu ameninţarea mincinoasă a lui Ion Iliescu, făcută cu exact 14 ani mai târziu, despre “teroriştii periculoşi care trag din toate poziţiile”. Asocierea făcută între pretinsa necesitate a împuşcării de imagini pentru toate întâmplările uzuale de pe pământ şi o metodă pur omenească, fotografiatul (cu o vechime de doar 200 de ani, cu aproximaţie), este cel puţin ridicolă, dacă nu demenţială. Ce nevoie are Atotştiutorul să apeleze la metode grosiere, greoaie, costisitoare, care în curând vor fi complet depăşite de revoluţia tehnologică? Probabil că noii lideri de la Pucioasa, suiţi în şea la cumpăna dintre secolul XX şi al XXI-lea, vor pretinde în curând că “fototecile cereşti” sunt deja depăşite, şi că de acum totul se înregistrează în cer pe cele mai incredibil de performante CD-uri, DVD-uri şi iPod-uri, ca să fie şi “cerul” în pas cu noile realizări ale tehnicii.
În ediţia din 1995 exista un capitol special (Capitolul VI, care nu mai apare în “Ediţia 2006”) care trata subiectul Fotografia. Este vorba de o fotografie, care este reprodusă aici, şi despre care se pretinde că imortalizează “o întâlnire de gradul zero” între Hristos şi Virginia Tudorache. Aici se pretinde că fotograful a fost sfântul Luca:
[COLOR=blue]“…a coborât în camera noastră Domnul Iisus Hristos cu sfântul Apostol [/COLOR][COLOR=fuchsia]Luca care a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] (pe Domnul împreună cu ea)” (Ediţia 1995, pag.658 )[/COLOR]

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Şi Verginica, până şi Hristos, s-au făcut fotografi
Ciudat este că, zece ani mai târziu, apostolul Luca nu mai este deloc pomenit. În schimb, acum se pretinde că fotografia ar fi fost făcută doar de [COLOR=fuchsia]amândoi[/COLOR] protagoniştii, adică de Verginica şi de Hristos:
[COLOR=blue]“ Verginico, ce faci, vrei să mergi cu Mine sau vrei să mai stai? Să fii cuminte că mai e un pic şi vei scăpa. Nu te întrista căci în curând te vei bucura. Îţi aduci aminte de fotografia pe care [/COLOR][COLOR=fuchsia]am lucrat-o amândoi[/COLOR][COLOR=blue]?” (11 februarie 1974 – pag.658 )[/COLOR]
Şi mai ciudat este că tot acum se face o referire concretă la Maica Domnului şi la unele persoane care NU sunt în fotografie! :
[COLOR=blue]“– Ce vezi?[/COLOR]
[COLOR=blue]“– Văd patul şi o tufă mare de trandafiri şi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]Măicuţa sfântă[/COLOR][COLOR=blue] şi pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR][COLOR=blue] pe care nu le cunosc” (30 ianuarie/12 februarie 1974)[/COLOR]
Or, patul şi tufa de trandafir se văd bine în fotografie, dar nici “[COLOR=fuchsia]Măicuţa sfântă[/COLOR]”, nici acele “[COLOR=fuchsia]mai multe persoane[/COLOR]”, nu se văd nicidecum! Încă o contradicţie majoră între vorbe şi fapte, de data asta “negru pe alb”.
Cu alt prilej, apetitul “Domnului” pentru arta fotografică este mărturisit în mod deschis:
[COLOR=blue]“…Iată [/COLOR][COLOR=fuchsia]v-am făcut fotografie[/COLOR][COLOR=blue], să o am în cerul sfânt. Acum nu v-o arăt. Aţi văzut lumina care v-a învăluit? [/COLOR][COLOR=fuchsia]V-am făcut o fotografie[/COLOR][COLOR=blue]. Ştiţi când v-o arăt? Când voi fi îmbrăcat în haina de judecată[…] Vă voi arăta [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] de azi […] În faţa judecăţii de apoi voi arăta tuturor [/COLOR][COLOR=fuchsia]fotografia[/COLOR][COLOR=blue] aceasta[…][/COLOR]

[vsovi]

În prealabil postat de ionela7

Draga vsovi tu din partea mea esti iertat, nu pot sa ma supar pe tine, esti liber sa ai orice opinie vis a vis de persoana mea.
Dumnezeu sa te lumineze! Cu mine a avut atata rabdare, ani multi, El e indelung rabdator si iubitor de oameni, El cerceteaza inimile noastre si doar El stie ce e in ele. Doamne ajuta!

multzumesc draga Ionela7 ca ai redevenit creshtin-ortodoxa...

poi n-am alta parere decat ca te lashi purtata shi te baga gLumeail in legiunea lui de vrajitoare calare pe matura care arunca cu soda peste unde itzi arata el, acest arhicon satanicesc, caci a judecat el nedrept dar tzie itzi prezinta ca mari acte de curaj shi dreptate... shi dumneata te executzi shi arzi cu soda pe cine nu trebuie, fara sa shtii ca nu trebuie, caci crezi ca faci bine... iar soda arde, ca e un fel de acid dar din partea aialalta, adica e baza... cai dupa aceea v-a promis ca recompensa inghitzirea pe stomacul gol a caMilei-camila asha ca nishte duhuri rele de broasca, prezentate fireshte ca nishte delicatese de dorit, in timp ce vetzi strecura tzantzarii...

deci draga Ionela, impresie buna mi-ai facut dar din pacte prea ushor ne lasam taratzi in minciuna shi hula... crezand ca e bine ce facem...


dar nu se poate face bine facand rau, shi nu se poate ca facand rau sa avem impresia ca am facut bine, shi nu se poate ca sa vedem in rau binele shi in bine raul, shi nu se poate sa ne lasam in tentatzia de a avea impresia ca facem bine participand ori facand raul...

caci e simplu,

binele e bine shi e Bun caci este de la Dumnezeu
raul este rau shi plin de rautate shi minciuna shi ura shi este rau shi de la cel rau, dar doar n-o fi prost cel rau ca sa-l prezinte ca rau, ci il prezinta ca ceva fain, ca pe ceva grozav, de dorit, shtiintzific, de practicat spre desavarshire... dindu-va miii de motive de razbunare... pe baza de minciuna nemultzumirii ce vine din nedreptatea lacomiei din piszme shi ura shi duhul minciunii maririi de sine... asha ca o sculishoara, ca un pui de naparparca ori de vipvipera... adica o sculishoara nevinovata.... cu care ishi face treburile cel rau... ca doar de unde sa gaseasca el fraieri ca noi... ca sa ne scoatem ochiul cel drept shi smerit (lumina din Lumina din Lumina din Lumina) intre noi?

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a III-a

[/COLOR] [COLOR=blue]19. [/COLOR]Şi Maica Domnului s-a făcut fotograf
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Măicuţa Domnului a fotografiat[/COLOR][COLOR=blue] crucea şi era un ori (X)[/COLOR][COLOR=blue] ” (21 aprilie 1974)[/COLOR]
Uite ce belea! Toţi ar vrea acum să fie fotografi! Competiţia în arta fotografică se pare că a cuprins toate persoanele importante ale cerului! Oare cine se ocupă cu consumabilele? Despre “Şfântul Luca de la Pucioasa” avem o mărturie înregistrată din partea Victoriei Zidaru, cum că el umbla noaptea prin atelierele fotografice din Pucioasa, unde dădea spargeri mărunte: intra prin ziduri, fura hârtie fotografică, developa filmul folosindu-se fraudulos de chimicalele prăvăliei, îşi lua pozele în buzunar şi apoi o ştergea englezeşte, fără să plătească nimic. Oare ceilalţi Şfinţi pucioşi (amintiţi mai înainte), atinşi şi ei de amocul artei fotografice, tot aşa o fi procedând?

[COLOR=blue]20. [/COLOR]Numai cei de la Pucioasa sunt curaţi; restul sunt “lumea”, care e spurcată
[COLOR=blue]“Fiule Daniele, după ce vom termina casa, vom face fântână, pentru ca să avem apa noastră, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să nu ne spurcăm cu lumea[/COLOR][COLOR=blue]” (22 iulie/4 august 1973)[/COLOR]
Mentalitatea aceasta nu numai că a supravieţuit de-a lungul timpului, ci a căpătat cote aberante! Cei de la Pucioasa au căpătat mania săpării fântânilor, ca să aibă siguranţa independenţei de “vecinii cei spurcaţi” ce-i înconjoară de jur împrejur.

[COLOR=blue]21. [/COLOR]Lucrarea de la Pucioasa are mulţi conducători în cer şi se face după o undă electromagnetică, undă care se schimbă pe neaşteptate, odată cu vremea
[COLOR=blue]“…Daniele, tâmplăria se lucrează în multe poziţii şi în multe taine şi nu se poate da măsura, pentru că [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda acestei lucrări e după vreme[/COLOR][COLOR=blue]. Să spun măsura vremii de azi? Dar dacă [/COLOR][COLOR=fuchsia]unda se schimbă[/COLOR][COLOR=blue]? Fiule, [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrarea Mea[/COLOR][COLOR=blue] care se face aici cu această casă [/COLOR][COLOR=fuchsia]are mulţi conducători în cer[/COLOR][COLOR=blue]. Duhovniceşte Domnul vorbeşte. Acest cămin care se face pentru voi, e lucrat şi în cer şi se face după vreme, tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]după undă.[/COLOR][COLOR=blue] Crezi? Ca în timpul lui Noe. Atunci erau patru familii, dar acum nu se ştie câte sunt. Era de mult dat [/COLOR][COLOR=fuchsia]acest program[/COLOR][COLOR=blue] dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]. Mai aşteptaţi puţin de tot şi o să se dea pe faţă şi acest lucru. Daniele, să nu cugeţi ceva greşit şi să nu zici că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu ştie Domnul ce face[/COLOR][COLOR=blue]. Tâmplarule, fii cu multă răbdare, nu sili vasul Meu să-ţi dea măsura fără măsura lui Dumnezeu. Şi când vei lucra, să fii bine înarmat cu viaţa duhovnicească; să nu fii necredincios şi cu vreun păcat întinat.” (17/30 august 1973)[/COLOR]

Aici avem un exemplu tipic de felul cum erau “îmbrobodiţi” creştinii de la Pucioasa cu “oracole” cu mai multe înţelesuri, asemănătoare cu celebrul oracol al Pythiei de la Delphi. La o întrebare concretă, pusă de către tâmplar, care cerea nişte dimensiuni precise pentru tâmplăria “templului”, “oracolul” e luat pe neaşteptate şi nu poate da pe loc un răspuns concret, deci este silit să improvizeze, lansând aberaţie după aberaţie. El caută vizibil să câştige timp, până ce va putea delibera mental ce răspuns ar fi mai potrivit. Şi iată ce improvizează: acum, pe loc, nu se poate da răspunsul, pentru că măsura (dimensiunile) solicitată e oscilantă, chipurile se schimbă cameleonic de la o zi la alta, iar răspunsul “depinde de conducătorii din cer, care sunt mai mulţi” (care or fi aceia, care îndrăznesc să-L concureze pe Dumnezeu în cer? Dar asta nu ni se mai spune); deci ar trebui să se consulte “conducătorii” între ei mai întâi, ca să ajungă la o părere comună. Apoi, însăşi maniera prin care răspunde “cerul”, deoarece se face “prin undă”, iar “unda se schimbă odată cu vremea”, nu poate fi ceva precis. Cică, “[COLOR=fuchsia]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] deşi [COLOR=fuchsia]programul[/COLOR] [COLOR=blue]“era de mult dat” [/COLOR](similitudinea cu programele de la radio şi cu titlul de emisiune “Unda veselă! ” este izbitoare)[COLOR=blue]. [/COLOR] Cică, “nici câte familii vor sta în templu, “[COLOR=blue]acum nu se ştie câte sunt”.[/COLOR] În faţa atâtor nedezlegate mistere, tâmplarul este îndemnat să mai aştepte, chiar cu răbdare, şi chiar e mustrat pentru că a îndrăznit să “silească vasul”, adică pe Verginica, să dea o măsură (adică dimensiuni) care vine de la ea, şi nu de la Dumnezeu. Dar mai ales, este îndemnat ca, în pofida tuturor evidenţelor, să nu care cumva să cugete că “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” n-ar şti dinainte ce şi cum trebuie să facă, deşi doar puţin mai înainte i se spusese că “[COLOR=blue]nu ştie nimeni din cerul sfânt ce undă va fi”.[/COLOR]

[COLOR=blue]22. [/COLOR] Şi fabricile se împuşcă, nu-i aşa?
[COLOR=blue]“…Fiilor, primul război care se va face întâi, e împotriva curviei şi al doilea împotriva beţiei”. Pe unde se va afla curvă sau curvar se va împuşca. Şi pe unde se va afla beţiv sau [/COLOR][COLOR=fuchsia]fabrică de alcool, se va împuşca[/COLOR][COLOR=blue]. (27 august/9 septembrie 1973)[/COLOR]

[COLOR=blue]23.[/COLOR]Astăzi păcatele miros urât, în timp ce păcatele strămoşilor erau fără miros
[COLOR=blue]“… Creştine, nu-ţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]miroase urât păcatul[/COLOR][COLOR=blue] pe care îl faci? Moşii şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]strămoşii voştri când îşi făceau nevoia lor nu mirosea[/COLOR][COLOR=blue], dar astăzi pute urât. De ce? Aşa e înăuntrul tău.O să împuţiţi pământul cu trupul pe care l-a uns Dumnezeu cu mirul său” (10 noiembrie 1973)[/COLOR]
Afirmaţia n-are nici un suport ştiinţific. Mirosul greu al excrementelor nu are nici o legătură cu păcatele. El este rezultatul firesc şi inevitabil al proceselor de descompunere (fermentaţie, respectiv putrefacţie) a substanţelor organice de balast, în procesul fiziologic al digestiei. Dacă ar fi să fie aşa cum se spune aici, n-am mai fi găsit în Biblie, la [COLOR=#993300]Deuteronom 23:13,[/COLOR] îndemnul ca poporul să îngroape cu lopata toate necurăţiile lui.

[COLOR=blue]24.[/COLOR]Zilele săptămânii sunt însufleţite şi au sex (dar nu vor să se reproducă, au rămas mereu aceleaşi şapte)
[COLOR=blue]“Ţineţi minte că nu e zi fără viaţă. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Lunea e bărbat, miercurea e bărbat, şi vinerea e femeie[/COLOR][COLOR=blue]. Le veţi vedea la cer. Daniele, [/COLOR][COLOR=red]nimeni nu poate cerceta[/COLOR][COLOR=blue] şi judeca lucrul acesta” (20 noiembrie/3 decembrie 1973)[/COLOR]
Astfel de afirmaţii dau apă la moară celor care, în chip abuziv, pun în cârca Bibliei dictonul “[COLOR=red]Crede şi nu cerceta![/COLOR]”

[COLOR=blue][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a IV[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]25.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]“Domnul” de la Pucioasa vrea “să-i cureţe” pe unii creştini, dar ei se împotrivesc, mâncând bine, internându-se în spitale şi luând medicamente ca să se vindece
[COLOR=blue]“O, poporul Meu, aştept să fii pregătit, căci când te voi vedea pregătit, totul s-a sfârşit. Că astăzi te-aş lua, dar nu vei putea intra în împărăţia Mea, că dacă ţi s-a îmbolnăvit soţia şi tu ai dus-o la spital, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu am voit s-o curăţesc[/COLOR][COLOR=blue], şi tu i-ai adus mâncărică de dulce, şi bună. O, poporul Meu, o, tată, tată, când să pregătesc Eu poporul Meu dacă voi nu voiţi să cunoaşteţi că toate sunt pentru Mine? V-aţi îmbolnăvit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]luaţi mereu lucruri ca să fiţi sănătoşi[/COLOR][COLOR=blue], dar voi nu vreţi să cunoaşteţi semnele pe care Eu le săvârşesc pentru voi”. (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
Această poziţie radicală, aducătoare de moarte, a “Dumnezeului de la Pucioasa” vine să completeze poziţia intransigentă faţă de actul medical în genere, care este proscris ( vezi paragraful din acest articol, intitulat : Bolile şi suferinţele sunt bune; ele vin de la Dumnezeu şi nu trebuie înlăturate).
În prezent însă, nimeni nu mai bagă în seamă aceste “proorocii”. Dimpotrivă, astăzi mentalitatea “automedicaţiei” a ajuns să facă furori la Pucioasa. Există aici câţiva bolnavi închipuiţi, care se plâng mereu de toate bolile şi sindroamele imaginabile şi experimentează toate leacurile şi reţetele de care au auzit, care mai de care mai îndoielnice: aromoterapia, fitoterapia, apiterapia, Fulgaterapia, urinoterapia (dar neapărat “din primul jet”), sucul de orz verde, sucul de mesteacăn, băile de plante, saltelele magnetice, apa polarizată (apă “vie” şi apă “moartă”), cura de “aloe vera”, cura de Herbalife, cura de magneziu, aparatura de purificat aerul (la Pucioasa!, unde aerul e deosebit de curat), terapia cu lichid de frână (pentru reumatism!), terapia cu lumină polarizată (“Bioptronul”, care vindecă toate bolile, în afară de cele care rămân pentru şedinţa viitoare), băile “cu ochii în soare” la asfinţit, rumegarea lentă şi îndelungată a argilei, şi alte trăznăi cu care pucioşii speră să mai adauge staturii lor măcar un cot şi să-şi mai lungească zilelele pe pământ. Doar băi de pucioasă, la Staţiune, n-au prea încercat, decât în câteva cazuri disperate.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]26.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Spiritul adormitului Mihail vorbeşte [COLOR=blue]– [/COLOR]prin Duhul lui Dumnezeu [COLOR=blue]– [/COLOR]cu mama lui la telefon ( telefonul fiind Verginica)[COLOR=blue][/COLOR]
[COLOR=blue]“…Rafaile, du-te şi adu pe fiul răposat, Mihail, la mama lui ca să vorbească. [/COLOR]
[COLOR=blue]Fiule Mihaile, o vezi pe mama ta? Priveşte-o bine, că ea nu te vede pe tine; lucrul acesta nu se poate. Daniele, să auzi şi tu vocea acestui tânăr şi să deosebeşti duh, de Duh. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin Duhul Meu vorbeşte Mihail[/COLOR][COLOR=blue] şi grăieşte mamei sale. Amin” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
Deşi telefonul este un instrument specific comunicărilor la mare distanţă, partea nostimă e că Mihail e atât de aproape de mama sa încât poate să o şi “vadă”. El pretinde că îi “vorbeşte la telefon” deşi e chiar lângă ea, după cum singur spune:
[COLOR=blue]“Mamă, spune adevărat: crezi că eu [/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt lângă tine[/COLOR][COLOR=blue] acum?”[/COLOR]
“Telefonul” este de fapt un fel de megafon, deoarece “convorbirea” este auzită de toţi cei prezenţi la “lucrare”; sau un fel de videofon unidirecţional, prin care doar morţii îi văd pe cei vii, căci pentru sensul invers nu sunt posibilităţi tehnice (deocamdată; pe vremea aceea, nici telefonia mobilă nu apăruse încă).
Tot aşa de nostim e faptul că păstorul Daniel (Dănciucă Gheorghe, zis nea’Mişu ) e invitat să creadă că mortul Mihail vorbeşte prin Duhul Sfânt şi aşa îi grăieşte el mamei sale. În acelaşi timp, lui Mihail i s-a spus cu totul altceva, că vorbeşte fie prin “telefon”, iar “telefonul” este Verginica ( [COLOR=blue]“...Mă uit la [/COLOR][COLOR=fuchsia]telefonul prin care vorbesc[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, mamă..[/COLOR].”), fie că vorbeşte prin “vas”, iar “vasul” e tot Verginica (“[COLOR=blue]Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]vasul Său prin care eu îţi vorbesc[/COLOR] …“). Acest lucru ar fi posibil numai în cazul că “telefonul/vasul Verginica” ar fi Însuşi Duhul Sfînt, ceea ce ar fi o supoziţie cam prea îndrăzneaţă. Să nu uităm că Verginica este simultan şi trâmbiţă şi [COLOR=blue]fluier[/COLOR], nu numai telefon, megafon, videofon şi vas:
[COLOR=blue]“…Nu acest trup este Domnul. Acest trup este fluier care cântă cântare duhovnicească la oiţe, căci Domnul Iisus Hristos când S-a ridicat, a lăsat o turmuliţă mică, căci este scris că mulţi vor sta în calea Mea când Mă voi arăta” [/COLOR][COLOR=blue](29 mai 1974)[/COLOR][COLOR=blue][/COLOR]
Mama lui Mihail e invitată să nu-şi mai vândă “petecuţul ei de pământ”, ci să-l facă donaţie mascată “lucrării” de la Pucioasa, pe care să fie apoi plasat un “copil al lucrării”, pe post de administrator:
[COLOR=blue]“…Mamă, fă cum ţi-am spus eu. Partea mea, care mi se cuvenea mie, s-o dai la săraci. Pe petecuţul de pământ care îl aveai de vânzare, [/COLOR][COLOR=fuchsia]să faci o căsuţă pentru un copil de al lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue]” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
Ceilalţi creştini sunt invitaţi să iubească, să păstreze şi să apere telefonul, care joacă rolul de intermediar (medium) între morţi şi vii:
[COLOR=blue]“Mamă, mult iubeşte Dumnezeu pe vasul Său prin care eu îţi vorbesc ca la telefon, dar plânge Dumnezeu de el, că e supărat de cei ce-l lovesc şi nu-l preţuiesc. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Păstraţi acest telefon[/COLOR][COLOR=blue], că mare valoare are între cer şi pământ, între morţi şi vii. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Păstraţi-l şi apăraţi-l[/COLOR][COLOR=blue].” (22 iulie/ 4 august 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]27.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Pletoşii lumii de azi au duh necurat
[COLOR=blue] “ … Israele, dacă ţie îţi zic: deosebeşte-te de [/COLOR][COLOR=fuchsia]pletoşii lumii de azi[/COLOR][COLOR=blue], de ce nu te deosebeşti? Israele tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi-a luat duhul necurat plete[/COLOR][COLOR=blue]. Israele tată, cum să te porţi ca să fii desăvârşit creştin? Uită-te bine la chipul Meu, că-l ia în râs duhul rău. Au făcut modă cu chipul Meu.” (19 august/ 1 septembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]28.[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]Numai beţivii şi fumătorii vor fi pedepsiţi prin foc
[COLOR=blue]“ Copilaşii Mei, păstraţi-vă viaţa, că vine focul pe pământ şi îl dă [/COLOR][COLOR=fuchsia]numai [/COLOR][COLOR=blue]în mâna omului care şi-a îndopat trupul cu tutun şi cu băutură… (8 septembrie 1974)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a V[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]29.[/COLOR]Focul pedepsitor nu va veni din cer, ci din gura oamenilor
[COLOR=blue]“Focul nu vine din cer, dar Dumnezeu va sufla şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va ieşi din gura oamenilor foc[/COLOR][COLOR=blue]…” (24 noiembrie 1974)[/COLOR]
[COLOR=blue]“...Că [/COLOR][COLOR=red]nu din cer[/COLOR][COLOR=fuchsia]se va aprinde focul[/COLOR][COLOR=blue], ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]de la tine[/COLOR][COLOR=blue], tată, de la lume…” (19 aprilie 1975)[/COLOR]
Biblia e de altă părere. Focul se va aprinde [COLOR=red]din cer[/COLOR] şi va arde cerurile mai întâi:
[COLOR=#993300]“Aşteptând şi grăbind venirea zilei Domnului, din pricina căreia[/COLOR][COLOR=fuchsia]cerurile, luând foc, se vor nimici[/COLOR][COLOR=#993300], iar stihiile, aprinse, se vor topi! “ ( II Petru, 3,12)[/COLOR]
Apoi, focul va fi aruncat din cer pe pământ; el vine de la Dumnezeu şi cu Dumnezeu:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Foc am venit să arunc pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300] şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Luca 12, 49)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“…la arătarea Domnului[/COLOR][COLOR=#993300] Iisus[/COLOR][COLOR=fuchsia] din cer[/COLOR][COLOR=#993300], cu îngerii puterii Sale,[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]În văpaie de foc[/COLOR][COLOR=#993300], osândind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.” (II Tes. 1,7-8.)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Căci "[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul[/COLOR][COLOR=#993300] nostru [/COLOR][COLOR=fuchsia]este şi foc[/COLOR][COLOR=#993300] mistuitor".” (Evr. 12,29)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din[/COLOR][COLOR=fuchsia]focul [/COLOR][COLOR=#993300]altarului şi a[/COLOR][COLOR=fuchsia]aruncat pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300]; ( Apoc. 8,5)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi a trâmbiţat întâiul înger, şi s-a pornit grindină şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]foc [/COLOR][COLOR=#993300]amestecat cu sânge şi[/COLOR][COLOR=fuchsia]au căzut pe pământ[/COLOR][COLOR=#993300]; şi a ars din pământ a treia parte, şi a ars din copaci a treia parte, iar iarba verde a ars de tot.” ( Apoc. 8,7)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Şi al patrulea înger a vărsat cupa lui[/COLOR][COLOR=fuchsia]în soare[/COLOR][COLOR=#993300] şi i s-a dat să dogorească pe oameni [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu focul lui[/COLOR][COLOR=#993300]. “ ( Apoc. 16,8.)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“Dar[/COLOR][COLOR=fuchsia]s-a pogorât foc din cer[/COLOR][COLOR=#993300] şi i-a mistuit.” (Apoc.20,9)[/COLOR]

[COLOR=blue]30.[/COLOR]Noile porunci de la Pucioasa au fost scrise încă de pe vremea lui Moise, chiar pe tablele legii!
[COLOR=blue]“Nu acest trup vorbeşte. Aceste porunci au fost scrise de mâna lui Dumnezeu [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe tablele legii[/COLOR][COLOR=blue] şi au fost date în mâna lui Moise şi cine a ascultat, este fericit. Iar cine nu a ascultat şi nu a crezut, nici când s-a răstignit Domnul Iisus Hristos nu a ieşit din iad.” (15 septembrie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]31.[/COLOR]“Adevărul adevărat”
[COLOR=blue]“ …Copilaşii Mei iubiţi, să ştiţi de la Mine, [/COLOR][COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc, că de când a venit botezul în lume, nu e păcat să iei mireasă din lume că e botezată, da e din lume. Lumea e deşertăciune.” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]
Probabil că “adevărul adevărat” vrea să spună că şi mireasa din lume e tot deşertăciune. Problema e că acest pleonasm deconspiră că autorul “Cuvântului” e altcineva decât Dumnezeu. În Sfânta Scriptură Dumnezeu vorbea deosebit de îngrijit. Formula “[COLOR=#993300]adevărat grăiesc vouă[/COLOR]”, cu variantele ei, se regăseşte în Biblie, la cei patru evanghelişti, de 80 de ori! Dar niciodată sub forma eronată “[COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc[/COLOR] ”. Singurele variante folosite de evanghelişti sunt următoare:
“[COLOR=#993300]Adevărat zic vouă…[/COLOR]”…………… de 17 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat zic ţie…[/COLOR]”………………..odată
“[COLOR=#993300]Adevărat grăiesc vouă…[/COLOR]”……. …. de 30 de ori
“[COLOR=#993300]Adevărat grăiesc ţie…[/COLOR]”………. … de 3 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat vă spun…[/COLOR]”…………. … de 4 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat spun vouă…[/COLOR]”……………odată
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat zic vouă…[/COLOR]”…..de 18 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat zic ţie…[/COLOR]”……..de 5 ori
“[COLOR=#993300]Adevărat, adevărat vă spun…[/COLOR]” ..…odată

O explicaţie plauzibilă a acestei erori ar fi că aici s-a reprodus “după ureche” varianta repetitivă “[COLOR=#993300]adevărat, adevărat zic vouă[/COLOR]…”, care şi ea, cu variantele ei se regăseşte în Biblie de 24 de ori! Însă, întotdeauna formulată corect.
Surpriza vine din mesajul din data de [COLOR=blue] 11/24 ianuarie 1977[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR]mesaj care conţine la un moment dat o vorbire indirectă, un citat despre care se spune în mod explicit că aparţine Verginicăi: şi în acest citat apare pleonasmul “[COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR]”! Pare perfect plauzibil însă, că un clişeu atât de “special” n-ar putea să aparţină decât unei singure persoane! El se repetă cu o încăpăţânare care denotă o familiaritate obsesivă:
[COLOR=blue]“…Plânge trâmbiţa Mea şi spune: […] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: nu poate omul să străbată printre aceste feluri de păcate şi să nu le facă” (11/24 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: cine nu a intrat acum în rai, nu va mai intra, că păcatul se va întrupa şi nu te va mai lăsa…”(26 decembrie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc. Veţi fi scoşi din oraşe şi veţi fi duşi în pustietate[…][/COLOR][COLOR=blue]”(23 februarie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Ascultă, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc: vai de cel ce a stricat măsura cea dreaptă pe care a făcut-o Dumnezeu pentru viitorul său!” (11/ 22 septembrie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] îţi grăiesc, că nu are putere.” (19 octombrie/1 noiembrie 1978.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Adevăr adevărat[/COLOR][COLOR=blue] grăiesc, că nu este casa ta, ţarina ta, vaca ta, groapa ta şi dacă nu vor fi sub blagoslovenia Mea, vine bomba şi le va strica…” (20 feb. 1980)[/COLOR]
Dar, dacă Verginica e autoarea acestui clişeu verbal, cine este autorul scrierilor care îl conţin în mod repetat?

[COLOR=blue]32.[/COLOR]Pătimaşii sunt vinovaţi de înşelăciune
[COLOR=blue]“… Vine vremea să se sancţioneze şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]beţivul[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]tutunarul[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]curvarul[/COLOR][COLOR=blue], vine vremea să se sancţioneze tot, că Dumnezeu nu mai poate răbda [/COLOR][COLOR=fuchsia]înşelăciunea[/COLOR][COLOR=blue]…” (7 ianuarie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue]33.[/COLOR] Maica Domnului îi salvează pe creştinii predestinaţi, ca să nu fie striviţi de furnici
[COLOR=blue]“ …Poporul Meu, e scris numele tău în cartea de pe urmă. Auzi? E scris nu numai într-o carte, ci în multe cărţi, în toate cărţile sfinţilor Mei. Dacă nu eraţi scrişi, eraţi striviţi până acum de trenuri, de maşini. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Şi de furnici eraţi striviţi, dar[/COLOR][COLOR=fuchsia]numele vostru este scris şi în cartea Născătoarei de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], şi nu numai numele vostru, ci şi al fiilor voştri şi al nepoţilor voştri. (6/19 aprilie 1975)[/COLOR]

[COLOR=blue][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]26. Misterele Pucioasei (XXII)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR] [COLOR=blue]( Cap.XI :[/COLOR] Maxime, cugetări şi învăţături “adânci” [COLOR=blue]) - Partea a VI[/COLOR][COLOR=blue]-a

[/COLOR] [COLOR=blue]34.[/COLOR] Manevrarea duhurilor: întoarcerea, înapoierea, dăruirea, scoaterea şi alungarea Duhului lui Dumnezeu
[COLOR=blue]“…[/COLOR][COLOR=fuchsia]Fericit[/COLOR][COLOR=blue] omul care are putere [/COLOR][COLOR=fuchsia]să întoarcă Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu înapoi, şi aceasta să vă fie munca. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu scoateţi[/COLOR][COLOR=blue] duhurile, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]să le înapoiaţi[/COLOR][COLOR=blue] în trupuri. Dumnezeu Îşi varsă Harul Său asupra robului Său care vrea să-L servească. Veniţi-vă în fire, că avem zidire care s-a stricat. Dumnezeu îl va repara şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul i Se va da[/COLOR][COLOR=blue], dar vai de acela care îndrăzneşte [/COLOR][COLOR=fuchsia]să alunge Duhul[/COLOR][COLOR=blue] lui Dumnezeu de la locul Său.” (9/22 decembrie 1975)[/COLOR]
Arta de a manipula Duhul Sfânt printr-o lucrare de “du-te,vino!” pare a fi deci a zecea Fericire, care se adaugă acum la celelalte nouă, dăruite de Iisus pe munte, mulţimilor…

[COLOR=blue]35. [/COLOR]Dacă România nu se va curăţi, nu va scăpa necurăţită
[COLOR=blue]“ Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă[/COLOR][COLOR=blue] această ţară [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se va curăţi[/COLOR][COLOR=blue], să ştiţi că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu va scăpa necurăţită[/COLOR][COLOR=blue] şi nu va scăpa nespălată…”[/COLOR][COLOR=blue](23 februarie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]36. [/COLOR]Răposaţii rabdă de foame
[COLOR=blue]“ Daţi milă şi la săraci. O, dacă aţi vedea cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]rabdă de foame răposaţii[/COLOR][COLOR=blue]! De ce nu au? Pentru că nu au crezut în Dumnezeu.” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
Aluzia este limpede. La fel cum gândesc mulţi oameni simpli, aici se pretinde că milostenia către săraci, adică pomenile de mâncare şi de haine, sunt destinate răposaţilor ca să-şi astâmpere foamea şi setea şi să se învelească de frig pe lumea cealaltă. Lumânările aprinse care se dau de pomană, la fel, au rolul ca să le lumineze paşii pe acolo, prin întunericul de nepătruns. De aceea unii fac chiar pomeni speciale, cu “bunătăţi”: băuturi, cafeluţă şi ţigări de care-i plăceau lui, mortului, pe când trăia pe pământ. În pomeni se adaugă cutia de chibrite (ca să aibă cu ce-şi aprinde ţigările) şi un bănuţ “de buzunar”, că nu se ştie ce mai vede el pe acolo şi-i face cu ochiul… şi dacă pofteşte, săracul?(Dumnezeu să-l ierte!) Să n-aibă cu ce-şi cumpăra, ca să-şi astâmpere pofta?
În schimb, cei care în viziunea de mai sus “[COLOR=blue]au crezut în Dumnezeu[/COLOR]”, au mare grijă ca încă din timpul vieţii să-şi facă pomeni grase şi să le dăruiască drept “milostenie”, ca să nu le lipsească lor nimic “pe acolo” (“dincolo”, adică).
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]37. [/COLOR]Sărmanii şi săracii
[COLOR=blue]“ Sunt oameni, chiar din creştini, [/COLOR][COLOR=fuchsia]sărmani[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]săraci[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
E greu de înţeles cum pot fi creştinii sărmani, şi pe deasupra să mai fie şi săraci. Doar dacă nu cumva autorul n-a învăţat la şicoală că aceste cuvinte sunt sinonime.

[COLOR=blue]38.[/COLOR] Cei care mor în păcate nu mai pot fi înviaţi de nimeni
[COLOR=blue]“ Uitaţi-vă bine la cei ce mor şi fac păcat, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe aceia nu-i mai poate învia nimeni[/COLOR][COLOR=blue].” (15 octombrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Această aserţiune contrazice mesajul biblic, care învaţă că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică:
[COLOR=#993300]“Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.”(Ioan 5, 28-29)[/COLOR]
[COLOR=#993300] [/COLOR]
[COLOR=blue]39. [/COLOR]Turmele amestecate
În zelul misionar al Verginicăi, unele predici se transformă într-o beţie de cuvinte, din care dacă cineva înţelege ceva, pare-se că are o minte foarte ascuţită. La Verginica, zilele nu seamănă unele cu altele, caprele se amestecă cu oile, iar turmele oierilor între ele:
[COLOR=blue]“ Veniţi-vă în fire, că ziua de azi nu se potriveşte cu cea pământească, ci se alege cum alege cineva [/COLOR][COLOR=fuchsia]din turma sa caprele de oile altora[/COLOR][COLOR=blue], sau cum alege cineva oaia sa, din turma altuia.”[/COLOR] [COLOR=blue](6 decembrie 1976)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]40. [/COLOR]Câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine
[COLOR=blue]“ …căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]câinele e mai înţelept de zece ori ca omul, căci când îl strigă omul, îl cunoaşte şi vine în grabă la sine[/COLOR][COLOR=blue], dar omul nu-L mai cunoaşte pe Domnul. Ca să se mai schimbe, nu se mai schimbă, ca pe vremea lui Noe. ” ( 25 decembrie 1976 /7 ianuarie 1977)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]41. [/COLOR]Vei muri, dar moartea se va lua de la tine
Mesajele ambigue sau contradictorii pun la îndoială seriozitatea cu care au fost concepute aceste texte. Iată un exemplu, în care cel interpelat nu poate discerne dacă va muri sau nu, îndată ce ambele alternative i se prezic una după alta, ca variante echiprobabile:
[COLOR=blue]“ Şi te vei ridica şi iarăşi te vei poticni şi aşa te vei chiunui până ce [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei muri[/COLOR][COLOR=blue]. Căci Domnul îţi va lua tot ce ai avut de la Sine, până ce şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]moartea se va lua de la tine[/COLOR][COLOR=blue], că moartea e sfârşitul vieţii tată.” (24 ianuarie 1977)[/COLOR]
Precizarea finală ([COLOR=blue]moartea e sfârşitul vieţii[/COLOR]) pare să lămurească ceva mai bine pe cei mai grei de cap. O definiţie concisă şi ireproşabilă.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]42. [/COLOR]Domnul Iisus Hristos se luptă cu timpul care dă să vină
[COLOR=blue]“… Vine timpul ca fiecare monah să plece la căsuţa lui, crezi? Vine timpul, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos se luptă să surpe timpul[/COLOR][COLOR=blue] care vrea să vină…”[/COLOR][COLOR=blue](9 martie 1977)[/COLOR]
Vorba lui Caragiale: “Si dă-i, si luptă, si luptă, neicusorule!”

[COLOR=blue]43.[/COLOR] Hula şi cu scula
[COLOR=blue]“ Hula îi omoară, nu Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Hula e[/COLOR][COLOR=blue] prima [/COLOR][COLOR=fuchsia]sculă[/COLOR][COLOR=blue] care stă la tulpina pomului, care nu a făcut nici un rod…”(9 martie 1977)[/COLOR]
Biblia parcă spunea altceva, despre o [COLOR=fuchsia]secure[/COLOR]… dar vremurile se mai schimbă…

[COLOR=blue]44[/COLOR]. Satana se bagă şi el cu scula care-i vine a se potrivi în pucioşii cei mai buni şi mai ascultători
[COLOR=blue]“ …Unde vede [/COLOR][COLOR=fuchsia]satana[/COLOR][COLOR=blue] că am suflete [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai bune[/COLOR][COLOR=blue], acolo [/COLOR][COLOR=fuchsia]se bagă şi el cu scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]care-i vine a se potrivi[/COLOR][COLOR=blue]. Nu e vorba de lume, ci e vorba de [/COLOR][COLOR=fuchsia]ai Mei, care Mă ascultă[/COLOR][COLOR=blue].” (26 septembrie/9 octombrie 1989 )[/COLOR]
[COLOR=fuchsia]Scula[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]asta, care se bagă peste tot pe unde i se nimereşte potriveala, pare a fi un alt clişeu verbal mult îndrăgit de către autorul “Cuvântului” de la Pucioasa. Cine e curios şi poate să contorizeze numărul de apariţii al acestui cuvânt, va fi în mod sigur satisfăcut.
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]45. [/COLOR]Stâncile care rodesc sunt făcute din piatră
[COLOR=blue]“ Dar va veni vremea să rodească şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]stânca de piatră[/COLOR][COLOR=blue] şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va da rod[/COLOR][COLOR=blue] cum nu a fost nici în vremea moşilor şi strămoşilor…[/COLOR][COLOR=blue]”(24 aprilie 1977)[/COLOR]
Deşi combinaţia “[COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR]” este un nefericit pleonasm, se pare că ea e mult gustată, ca şi când ar fi o inspirată sintagmă poetică, aşa că va fi folosită cu dezinvoltură şi cu alte ocazii:
[COLOR=blue]“ Şi în [/COLOR][COLOR=fuchsia]stâncă de piatră[/COLOR][COLOR=blue] de ar intra, tot se vor nimici…” (7 iunie 1977)[/COLOR]
Şi cu cât va fi mai de piatră, cu atât stânca va da un rod mai bogat, cum n-a mai fost şi nici n-o să mai fie.