Ajutor umanitar pentru 6 copiii si tatal lor...

[14carol06]

În prealabil postat de Anca-Miha

Am inteles din cele scrise de Lenuta, ca omul merge si munceste cu ziua si ca e vazut aducand paine copiilor.
Poate ca prin acele locuri nu e de lucru; de unde sa stim noi?
Si apoi nu pe adultul prea impovarat dorim sa-l ajutam, desi si el merita sa fie ajutat, ci pe cei 6 copii. Sa fie si aici motive de a sta pe ganduri? Sunt ei porcii, care nu merita nestematele noastre?!? Asociind "nestematele pe care nu trebuie sa le aruncam porcilor" cu niste copii nevoiasi, afirmatia mi se pare deadreptul sarcastica.
In ceea ce priveste margaritarele...cred ca e vorba de cu totul altceva; nu de ajutotul izvorat din dragostea de aproapele.
Dar s-o asteptam si pe Dorina, care se va deplasa la fata locului; si bine face, caci amanuntele suplimentare sunt binevenite.
In ceea ce ma priveste, si mai sunt si altii ca mine, nu mai am nevoie de argumente, cu toate ca nu-mi pot imagina cum e sa fii parinte singur la 6 copii. Eu am doar doi, si tot mi-a fost greu sa-i intretin pe vremea comunismului.
Am si eu in vecini o familie cu 6 copii. Mama sta acasa si trebaluieste incontinuu, desi are masina de spalat rufe si vase. Sotul munceste; nici nu se pune problema ca femeia sa mearga la munca, avand destule de facut acasa.
In cazul prezentat de Lenuta, barbatul tine loc de mama si de tata, si merge si la munca. Oare ce ar trebui sa mai faca, pentru a nu ne nemultumi. Din punctul meu de vedere, face mai mult decat omeneste posibil! In vreme ce pentru noi este omeneste sa scoatem cativa lei si sa-l ajutam fara a mai pune atatea intrebari...

[COLOR=red]Chiar eu vreau sa merg saptamana asta care urmeaza cu un transport de hainute si alimente pentru cei mici.Referitor la ce am spus mai inainte,nu a fost nicidecum sarcasm ci doar pura realitate!Cateodata, oricate greutati am avea,mai trebuie sa punem si noi umarul petru propasirea noastra.As putea sa dau exemple dar nu-si au sensul!Doamne ajuta![/COLOR]

Ma bucura ce aud. La intoarcere, te rog sa ne scrii despre realitatea din teren...