ce poate oferi Raiul incat sa nu fie plictiseala?

ce poate oferi Raiul incat sa nu fie plictiseala?

Raspuns: table, şeptic, mici si bere.

Serios, acum, ma gandesc ca daca ajungi acolo nu o sa-ti pui problema plictiselii, pentru ca Raiul prin definitie e un loc unde nu se poate intampla nimic rau, inclusiv sa te plictisesti.

Si inca ceva, ce mi-a aparut acum in minte:

Raiul e un loc unde doar cei virtuosi ajung, in urma judecatii s.a.m.d., corect?
Raiul este paradisul, este locul unde orice si totul este posibil, unde putem face ce vrem si unde nimic rau nu ni se poate intampla, forever and forever etc.

Daca in Rai e bine, intrebarea mea este: ce inseamna bine? Li se satisfac oamenilor toate placerile fara nici un fel de consecinta? Daca unuia ii plac drogurile, poate sa le ia la nesfarsit si sa pluteasca intr-o stare de bine pentru doua, trei eternitati? Stau oamenii intr-un orgasm continuu daca doresc asta?

Va rog, nu scriu in bataie de joc, incerc doar sa inteleg, pentru ca in opinia mea conceptul de bine este unul relativ. Asa cum am mai spus si in trecut, binele cuiva este raul altcuiva. Dar omul odata ajuns in Rai nu mai are problema asta, pentru ca e destul de virtuos sa fie acolo si judecata a trecut, nu se mai fac pacate, pentru ca vremea pacatelor a trecut si cine a pacatuit deja plateste pentru asta in „celalalt” loc.

Mai poate pacatui omul odata ajuns in Rai sau orice ii este permis? Risca sa fie alungat de acolo precum Lucifer daca nu se comporta „cum trebuie”? Sau chiar e acolo pentru eternitate, orice ar face?

Intrebarile sunt cat se poate de serioase.

Raiul este pentru cel, care s-a curatat de pacate. Pentru a se asigura, Dumnezeu ne cerceteaza, ca nici un pacat sa nu patrunda dincolo. Pentru asta avem ceea ce se cheama "Scara virtutilor", de pe care se cade pentru orice pacat pe care il avem.
Deci, scrabble, daca iti imaginezi ca mergi si ceri droguri, probabil ca e posibil, dar nu in rai si nu de la Dumnezeu, ci de la diavolii, care iau in primire un asemenea consumator. Stiu ca era doar o intrebare...
Tocmai de aceea avem suferintele de tot felul, prin care ne curatam sau platim pentru pacatele savarsite.
Dar, sunt unii, care nu accepta suferinta, si in loc de suferinta prefera sa-si puna capat zilelor. Pe acestia tot diavoli ii vor primi la sanul lor, caci le fac faptele placute lor.
Dumnezeu a creat raiul dupa Intelepciunea Sa, si nu accepta alte reguli decat ale Sale.
Cine tine foarte mult la propria sa voie, are alta alternativa, calea cea larga, plina de toleranta pentru pacate: drumul drept spre iad.

Am inteles. Deci cei care ajung acolo sunt trecuri prin filtrul judecatii si este imposibil sa patrunda pacatosi acolo.

1. Dar odata ajuns omul in Rai, mai are liber arbitru?
2. Daca odata ajuns in Rai, omul gaseste acolo reguli instaurate de Dumnezeu, prin ce mai difera Raiul de viata pamanteasca, unde ca sa ne mantuim trebuie sa suportam o gramada de reguli impuse de Dumnezeu?

Raiul nu inseamna fericire? Acum nu stiu, sunt prost, citez si eu din imaginile idilice, paradisiace ale Raiului pe care le vedeam la iehovisti in reviste. Acolo nimanui nu-i lipsea nimic si oamenii traiau in armonie deplina s.a.m.d. Banuiesc ca nu difera foarte mult de imaginea Raiului ortodox (poate daca scoatem partea cu convietuirea om-leu, pentru care iehovistii au un fetis in revistele lor). Ideea de baza e un loc al fericirii, dar pentru mine fericirea inseamna orice altceva decat sa-i cand osanale creatorului si sa-i multumesc toata ziua pentru ca m-a facut si m-a adus acolo.

Raiul adevarat, pentru care pana si ereticul de mine s-ar intrepta in speranta de a ajunge acolo, ar fi unul in care sa pot face efectiv ce vreau, fara consecintele acestei lumi, ceva unde nimic n-ar avea limite si totul ar fi etern si n-as face nimanui rau prin actiunile mele. Ar fi efectiv posibilitati nelimitate! Toate placerile interzise in viata omului, la liber si fara repercusiuni pentru nimeni, ca recompensa pentru o viata in care am reusit sa-le infranez (din moment ce am ajuns in Rai).

Raiul de care spuneti dumneavoastra mi se pare total lipsit de interes.

(Nota: eu sunt eretic deci nu ajung in Raiul ortodox orice-as face).

[axios]

În prealabil postat de Miriam.D

axios...multumesc pentru raspuns. eu nu acuz pe Dumnezeu, il intreb doar de ce? Fratii mei au fost copii, nu cred ca au fost pregatiti sa plece la Dumnezeu asa cum ai spus tu. Dumnezeu a decis si a hotarit sa ii ia . Eu il intreb doar " de ce asa de repede".Crezi ca as putea sa ii multumesc pentru ce a facut? Nu il acuz, dar sint foarte suparata pe el.....Si totodata il rog sa aiba grija de ei acolo....undeva.

draga miriam,
Dumnezeu sa/i ierte! si sa te rogi pentru ei.
mie mi/a luat mama, iar dupa doi ani sotia. cele mai scumpe fiinte din viata mea. insa nu pot gandi altfel. nu pot. nu pot sa ma gandesc ca mama si luminita mea nu e intr/un loc bun. si ca sotia mea, dupa doi ani de suferinta, nu se afla la poarta Raiului. de aceea iti vorbesc din aceeasi parte ca si tine si stiu bine prin ce ai trecut...
rabdare si nadejde. Doamne ajuta!

În prealabil postat de scrabble

Am inteles. Deci cei care ajung acolo sunt trecuri prin filtrul judecatii si este imposibil sa patrunda pacatosi acolo.

1. Dar odata ajuns omul in Rai, mai are liber arbitru?
2. Daca odata ajuns in Rai, omul gaseste acolo reguli instaurate de Dumnezeu, prin ce mai difera Raiul de viata pamanteasca, unde ca sa ne mantuim trebuie sa suportam o gramada de reguli impuse de Dumnezeu?

Raiul nu inseamna fericire? Acum nu stiu, sunt prost, citez si eu din imaginile idilice, paradisiace ale Raiului pe care le vedeam la iehovisti in reviste. Acolo nimanui nu-i lipsea nimic si oamenii traiau in armonie deplina s.a.m.d. Banuiesc ca nu difera foarte mult de imaginea Raiului ortodox (poate daca scoatem partea cu convietuirea om-leu, pentru care iehovistii au un fetis in revistele lor). Ideea de baza e un loc al fericirii, dar pentru mine fericirea inseamna orice altceva decat sa-i cand osanale creatorului si sa-i multumesc toata ziua pentru ca m-a facut si m-a adus acolo.

Raiul adevarat, pentru care pana si ereticul de mine s-ar intrepta in speranta de a ajunge acolo, ar fi unul in care sa pot face efectiv ce vreau, fara consecintele acestei lumi, ceva unde nimic n-ar avea limite si totul ar fi etern si n-as face nimanui rau prin actiunile mele. Ar fi efectiv posibilitati nelimitate! Toate placerile interzise in viata omului, la liber si fara repercusiuni pentru nimeni, ca recompensa pentru o viata in care am reusit sa-le infranez (din moment ce am ajuns in Rai).

Raiul de care spuneti dumneavoastra mi se pare total lipsit de interes.

(Nota: eu sunt eretic deci nu ajung in Raiul ortodox orice-as face).

Daca nu vrei sa ajungi in raiul ortodox, la ce bun un raspuns, care tot nu iti foloseste la nimic, daca pentru tine aici pe pamant e raiul.
Spre stiinta ta: Dumnezeu respecta El insusi Legile: deci va respecta vesnic liberul arbitru al nostru. Atata doar, ca in rai nu mai sunt diavoli si vei fi lipsit de ganduri rele.
Sfintii, care au vazut si au simtit prezenta lui Dumnezeu, au renuntat la totul, pentru a simti iar si iar prezenta lui Iisus Hristos. Citind vietile Sfintilor vei intelege multe.

[andrei_b25]

Nush daca ai cum sa te plictisesti in rai. Ii ca si cum ai spune ca te poti plictisi de iubire. Adica cred ca te poti plictisi, dar odata cu plictiseala aia realizezi ca de fapt nu iubesti cu adevarat. Si atunci cand iubesti, persoana ta nu mai exista, exista doar celalalt pt tine. Tot ce faci este spre a fi pe placul celuilalt.
Asa si cu raiul, nu ai cum sa te plictisesti de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu inseamna iubire. Se spune ca daca Dumnezeu si-ar ascunde macar o data fatza Lui din rai, raiul s-ar preface in iad si invers, daca si-ar arata macar o data fatza in iad, acesta s-ar preface in rai.
Si cu faptul ca ce va fi acolo daca vei vrea bautura sau droguri...nu cred ca ai cum sa vrei dinalea daca ai ajuns in rai, pentru ca inseamna ca te-ai ridicat demult peste ele si tot ce iti doresti este iubire sau ii poti spune Dumnezeu. Mai mult de atat nu exista, nu exista altceva care sa te faca sa te simti mai bine.

[Thheo]

Daca ai pe pamant nu ma plictisesc sa citesc carti scrise de parintele Cleopa sau de parintele Arsenie Boca....sau vietile sfintilor....dar acolo in Rai ...nu cred ca ma pot plictisii ascultandu-i....problema e....daca ajung in Rai....

[Traditie1]

În Rai nu exista plictiseala pentru ca Raiul e Dumnezeu si ceilalti oameni, nu altceva. Iar Dumnezeu este Fiinta, adevarata existenta. Cum s-ar putea plictisi cineva de Cel infinit, fara de început si fara de sfârsit?

Cei care gândesc ca în rai e plictiseala au o logica sucita. Daca viata e buna aici pe pamânt, cum sa fie rea pe lumea cealalta? Adica viata daca e prea lunga devine plictisitoare si atunci moartea e binevenita? Sucite sunt mintle unora.

În prealabil postat de Anca-Miha

Daca nu vrei sa ajungi in raiul ortodox, la ce bun un raspuns, care tot nu iti foloseste la nimic, daca pentru tine aici pe pamant e raiul.

N-am zis ca pe pamant e Raiul.

În prealabil postat de Anca-Miha

Spre stiinta ta: Dumnezeu respecta El insusi Legile: deci va respecta vesnic liberul arbitru al nostru. Atata doar, ca in rai nu mai sunt diavoli si vei fi lipsit de ganduri rele.

Pai atunci nu mai e liber arbitru. E evident, din moment ce exista restrictii. Iar daca exista aceleasi restrictii ca si pe pamant, prefer sex, durgs and rock'n'roll oricand acestui tip de rai. Cum zicea Ion Creanga:

Şi atunci, ca prin minune, se şi trezeşte Ivan la poarta raiului! Şi, nici una, nici două, odată începe a bate în poartă cât putea. Atunci Sfântul Petre întreabă dinlăuntru:
— Cine-i acolo?
— Eu.
— Cine eu?
— Eu, Ivan.
— Şi ce vrei?
— Tabacioc este?
— Nu-i.
— Votchi este?
— Nu-i.
— Femei sunt?
— Ba.
— Lăutari sunt?
— Nu-s, Ivane, ce mă tot chihăieşti de cap?!
— Dar unde se găsesc de aceste?
— La iad, Ivane, nu aici.
— Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici, pe la rai!... zise Ivan. Şi, nemailungind vorba, îndată şi porneşte la iad. Şi el ştie pe unde cotigeşte, că nu umblă tocmai mult şi numai iaca ce dă şi de poarta iadului. Şi atunci, odată începe a bate în poartă, strigând:
— Ei! Tabacioc este?
— Este, răspunde cineva dinlăuntru.
— Votchi este?
— Este.
— Femei sunt?
— Dar cum să nu fie?!
— Lăutari sunt?
— Ho, ho! Câţi pofteşti.
— A! haraşo, haraşo! Aici e de mine! Deschideţi iute, zise Ivan, tropăind şi frecându-şi mâinile.

În prealabil postat de Anca-Miha

Sfintii, care au vazut si au simtit prezenta lui Dumnezeu, au renuntat la totul, pentru a simti iar si iar prezenta lui Iisus Hristos. Citind vietile Sfintilor vei intelege multe.

De asemenea, citind Lev Tolstoi sau manualul de chimie de clasa a X-a voi intelege multe.

[pisi]

Nu mi-am pus niciodata problema ca m-as putea plitisi in rai.Plictiseala vine din cu totul alte motive nu din starea de fericire care cu siguranta nu plictiseste pe nimen.

Intrebarea mea este: daca eu ajung in rai si stiu ca "fratet/bunicul/bunica/paritii sau vreo persoana pe care am iubito mult in viatza aceasta este in iad as mai putea eu oare sa ma bucur de frumusetiile raiului? sau sa fiu fericit cand stiu ca ei sufera in iad?

Doamne ajuta!