Pedeapsa pentru pacate

Cunosc mult persoane care,având o oarecare cunoştinţă despre credinţă spun astfel
"-Dar de ce să merg eu pe calea aceasta căci ştiu atâţia care au numai necazuri,pierderi,supărări şi cu cât sunt mai credincioşi cu atâta au mai mult de suferit,eu vreau să mă bucur de viaţă. "
- Altă categorie sunt acei care spun astfel " ai văzut,a fost vinovat-t-ă de aceea a avut acident,s-a îmbolnăvit,şi-a rupt mâna piciorul,a pierdut i-a luat foc casa....etc".
Aş dori comentarii sincere şi la obiect nu din cărţi căci ACEASTA ESTE REALITATEA de zi cu zi.
Şi vă voi da un exemplu sau poate mai multe:
O mamă are necazuri cu un copil şi se roagă şi posteşte pentru el şi merge la biserici şi la mănăstiri.Acel copil refuză categoric să fie credincios el vrea să-şi trăiască viaţa.După rugăciuni şi posturi copilul se îmbolnăveşte rău sau are un accident.Suferă şi el dar în primul rând suferă mama,tot ea care stă numai în genunchgi şi lacrimile ei de pocăinţă nu se usucă niciodată iar până la urmă se îmbolnăveşte şi ea spre bucuria vrăjmaşului.

[cristiboss56]

Da Dorina, ce spui tu este perfect adevărat , dar au un adevăr limitat , o limită născută din propria noastră neântelegere şi neputinţă.
"Doar cu diavolul n-avem nicio legătură, in timp cu cilalţi oameni, avem multe in comun. Pentru că şi aceştia au aceeaşi fire ca noi, locuiesc pe acelaşi pamânt, au acelaşi Domn şi urmează să se bucure de aceleaşi bunuri ca şi noi. Deci, să nu spunem ca n-avem nimic comun cu aceştia, pentru că rostim cuvânt satanic, care vădeşte neomenie diavolească. Nu este oare necuviincios când vedem in agora incăierare de oameni, să alergăm să ne imprietenim cu cei certăreţi , - de ce sa-i numesc oameni ? - iar când vedem un animal căzut, să alergăm toţi sa-l ajutăm să se ridice, in timp ce faţă de fraţii noştri care se pierd rămânem nepăsători ? ( Dumnezeu e de vină , Dorina ? ) . Apropie-te si ridică-l şi cu cuvintele si cu faptele , si cu blândeţe si cu asprime . Felurit să fie medicamentul vindecării ! " ( Sf. Nicodim Aghiorîtul ).

Atâta ce am citit şi citesc căci învăţătura Sfinţilor Părinţi este ca un izvor care nu seacă nicodată.
Vreau să-spun că eu am înţeles dar ce facem cu acei care înţeleg greşit sau deloc.Sunt semeni de-ai noştri care se duc la biserică pentru a vătăma pe aproapele ,care blestemă iar atunci când cineva primeşte "pedeapsa divină" se bucură şi nu gândesc "acesta azi, iar mâine poate eu".
Iar aceştia despre care vorbesc sunt oameni reali nu năluciri ale minţii mele.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dorinastoica14

Atâta ce am citit şi citesc căci învăţătura Sfinţilor Părinţi este ca un izvor care nu seacă nicodată.
Vreau să-spun că eu am înţeles dar ce facem cu acei care înţeleg greşit sau deloc.Sunt semeni de-ai noştri care se duc la biserică pentru a vătăma pe aproapele ,care blestemă iar atunci când cineva primeşte "pedeapsa divină" se bucură şi nu gândesc "acesta azi, iar mâine poate eu".
Iar aceştia despre care vorbesc sunt oameni reali nu năluciri ale minţii mele.

Ştiu Dorina şi inteleg perfect cea ce spui . Frământările şi intrebările sunt fireşti, dar să nu uităm că toate sunt bine orânduite, iar binele şi bucuria aparentă a unora pe seama răului pricinuit aproapelui, va avea "mare răsplată". Nimic nu-i fără plata ! Impăratul David , el insuşi a trecut prin mari frământări şi nedumeriri a modului cu Domnul rasplăteşte pe cel ce vrajmaşeşte, urăşte şi huleşte . Aproape ca era revoltat, intrebându-L direct pe Dumnezeu, discutând fără ocoliş , cu o durere mare in suflet, văzand pe cel nedrept cum infloreşte şi sporeşte. Dar toate au avut pentru David răspuns, find luminat de Duhul Sfânt . Să ne rugam şi să ne smerim cât ne ţin puterile noastre si vom avea raspuns la rându-ne pentru toate cele ce ne frământă. Vom avea fiecare in parte un raspuns tainic , după mărimea nevoinţei noastre. Multă nădejde !

Cele spuse de tine Cristi m-au dus cu gândul la ps.72
[COLOR=darkred]"Că am pizmuit pe cei fără de lege,când vedeam pacea păcătăşilor;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Că n-au necazuri până la moarte şi tari sunt când lovesc ei;[/COLOR]
[COLOR=darkred]De osteneli omeneşti nu au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Pentru aceasta îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia,[/COLOR]
[COLOR=darkred]Gândesc şi vorbesc cu vicleşug,nedreptate grăiesc de sus;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul;[/COLOR]
[COLOR=darkred]Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune[/COLOR]
[COLOR=darkred]Iată aceştia sunt păcătoşii şi sunt îndestulaţi.Veşnic sunt bogaţi:[/COLOR]
[COLOR=darkred].................................................. ...................................[/COLOR]
[COLOR=darkred]Până ce am intrat în locaşul cel sfânt a lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi;"[/COLOR]

[cristiboss56]

Da, Dorina dragă, dar răspunsul a venit : "Intr-adevăr, pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se inălţau. / Cât de iute i-a pustiit pe ei ! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. / Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. "

[carmina]

În prealabil postat de dorinastoica14

Şi vă voi da un exemplu sau poate mai multe:
O mamă are necazuri cu un copil şi se roagă şi posteşte pentru el şi merge la biserici şi la mănăstiri.Acel copil refuză categoric să fie credincios el vrea să-şi trăiască viaţa.După rugăciuni şi posturi copilul se îmbolnăveşte rău sau are un accident.Suferă şi el dar în primul rând suferă mama,tot ea care stă numai în genunchgi şi lacrimile ei de pocăinţă nu se usucă niciodată iar până la urmă se îmbolnăveşte şi ea spre bucuria vrăjmaşului.

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

uneori,draga Dorina,lacrimile pocaintei nu sunt de ajuns;probabil ca mama despre care vorbesti tu-daca este o situatie reala-poarta inca in suflet destula suparare pe cineva anume;rezolvarea problemei sta doar in puterea mamei;atata vreme cat ea nu va ierta din inima,fara sa mai pastreze nici o umbra de suparare si regret,copiii ei vor fi bolnavi fizic si sufleteste.
faptul ca pana la urma s-a imbolnavit si ea dovedeste ca se afla pe un drum gresit;o analiza amanuntita a intregii vieti,o spovedanie generala si multe lucruri se vor schimba in bine.
Doamne,ajuta!

Este foarte greu să te pronunţi pentru altcineva, pentru situaţia in care se află la un moment dat cineva şi cel mai bine ştie tot Dumnezeu, ce şi cum. Important ca Dumnezeu stă , de vrem, in mod tainic de vorbă cu noi, cu fiecare in parte. Fiecăruia in parte ne vorbeşte. El nu ne vrea nişte "morţi" , vii , ci nîşte participanţi vii şi activi in dialogul pe care il purtăm cu El. Ne-a dat discernământ, inteligenţă, răbdare pe care trebuie să le folosim in bine şi spre binele nostru. Revolta şi nedumerirea din mintea şi sufletul nostru, vor avea potolire şi lamurire la un moment dat, un moment ce numai El ni-l dă. Suntem de multe ori nerăbdători şi neântelegători , iar acolo unde răbdare nu-i , nici pocăinţa nu se va infiripa , find legaţi mult prea mult de cele lumeşti si cele materîale. Să căutâm să fim puţin deasupra firii noastre şi să păstrâm comuniunea cu Dumnezeu şi cu siguranţă mintea va avea răspunsuri la cele ce acum ne par de neânţeles.

[carmina]

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

[cristiboss56]

În prealabil postat de carmina

ai dreptate in ceea ce spui,fiecare stie cel mai bine ce este in sufletul lui;poate ca reactia mea a fost prea brusca,dar cunosc pe cineva cu o situatie similara : are multe calitati,credinta,este o prezenta nelipsita din biserica (duminica si in cursul saptamanii,impreuna cu baiatul),nu are rautate,dar nu poate ierta defel pe tatal copilului ei pt.faptul ca a parasit-o cu multa vreme in urma;copilul are probleme psihice,mama nu mai poate vorbi de cariera acum,multi ani din viata i-a dedicat baiatului;spera intr-o minune;dar nu vrea sa ierte.... s-a schimbat mult in ultima vreme,nici cu sanatatea nu sta prea bine,se poate citi pe chip.
atunci,la ce bun ?

Da , foarte bun exemplul dat de tine ! Mai cam toţi trecem prin momente mai puţin plăcute sau prin momente efectiv foarte grele, de cumpănă , când disperarea şi lacrima sunt de neoprit . Ştiu, sunt om şi am trecut prin viaţă prin multe incercări , iar de lacrimi nu am dus lipsă. Dar toate au fost din vina mea ! O spun acum , dar atunci , mintea mi-era intunecată şi toate , aproape, de neânţeles. Atata spun : să avem incredere şi sa-nvăţam din fiecare incercare, să avem mintea la Invăţăturile şi Pildele lasate, să fim cei mai aspri critici ai noştri , să fim cinstiţi cu noi inşine , dând la o parte orice masca şi sclifoseală inutilă şi vom vedea atunci mult mai clar in noi inşine şi-n jurul nostru. Aşa să ne ajute Dumnezeu !+