Poezii preferate...

[Maria-Raluca]

Urcati, urcati, fratilor,
punand cu ravna suisuri in inima.
Auziti pe cel ce spune:
Veniti sa ne suim in muntele Domnului
si in casa Dumnezeului nostru,
a Celui ce a tocmit picioarele noastre ca ale cerbului
si ne-a pus pe noi peste cele inalte,
pentru a birui in calea Lui.
Sa incepem cu ravna si cu credinta
acest urcus intelegator si suitor la cer,
al carui inceput e lepadarea de cele pamantesti,
iar sfarsit e Dumnezeul iubirii.

Sfantul Ioan Scararul

[Maria-Raluca]

Plapand ghiocelul
Iesind din zapada
Striga:''Tatal nostru''
Ca lume sa-l vada.

''Care esti in ceruri''.
Sopti floarea-soare
Si-un val de lumina
Cazu pe razoare.

Smerit busuiocul
Cand vantul il mana
Si-i scutura roua
''Sfinteasca-se''-ngana.

Cand ''Numele-Ti'' spune
Trist ochiul de bou
Nu stiu de-a fost soapta
Sau numai ecou.

Albastra ca cerul
O Nu-ma-uita
Spune:''mparatia
Sa fie a Ta''

Si ''faca-se voia''
Suspin-o camee
Calcata-n picioare
Pe alba alee.

Cand nuferii-n lacuri
Vad stele ca sunt,
Soptesc: ''Cum e-n ceruri
Asa pe pamant.''

Si graul, cand moara
Vuieste intr-una
A zis: ''Painea noastra
Cea de totdeauna.''

Iar nalba si gura-
de leu, amandoua,
La fel, rugatoare,
Raspund: ''Da-ne-o noua!''

Cu gandul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Si spun: ''Iarta-ne noua
Gresalele noastre''.

''Precum noi iertam
gresitii", incet
Raspunde garoafa
Uscata-n buchet.

Si crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Soptesc: ''Nu ne duce
pe noi in ispite.''.

Iar spinii, ce-odata
Martirii-i purtara
"Si ne izbaveste
de rele''-oftara!

Si vantul porneste
Ecoul Divin,
C-un freamat padurea
Raspunde:''Amin!''

(ziarul ''Credinta ortodoxa'', nr.4, aprilie 2000)

[ory]

"Daca tu ai disparea,
Si din rasu-mi,si din plansu-mi,
Te-as cata in sinea mea.
Te-as zidi din mine insumi!"

[alx]

Noi n-am migrat de nicaieri,
Noi ne-am nascut pe-acest pamant,
Purtam in inimi primaveri
Si vorba noastra-i numai cant.

Nu stim de frici si umilinti,
Ni-e mintea limpede izvor,
C-am mostenit de la parinti
Cutezatorul gand de zbor.

N-avem pacate de platit,
Suntem curati ca niste prunci.
Ne ridicam catre zenit,
Strangand in noi acum si-atunci.

Samanta noastra n-a murit
E-n Viata zbucium creator.
Ne indreptamn spre infinit,
Plutind pe gand cutezator.

Veniti cu noi, veniti acum,
Veniti cu noi, surori si frati!
Veniti pe luminosul drum,
Cutezatorii din Carpati!

[ory]

INDEMN

"Cand te duci seara la culcare,
Si-ti pui o mana sub obraz.
Sa te intrebi cu-ngrijorare;
Ce-am facut eu oare azi?

O zi trecuta fara fapte,
Care sa-ti fi ramas in minte,
In viata ta e ca o noapte,
Sau ca un basm fara cuvinte.

E ca si cum n-ai fi trait,
Si ti-ai pierdut o zi din viata
Si soarele s-ar fi oprit,
Cazut in somn de dimineata.

Cat timp tu n-ai facut nimic,
Pamantul s-a-nvartit odata,
Si doara nu-i atat de mic,
Si-a strans in brate lumea toata.

Sa-ti fie-aceste vorbe-ndemn,
Al vietii tale care vine,
Sa lasi pe unde treci insemn,
Ca ai facut si tu un bine.

Si de esti vrednic cum as vrea,
Drept semn al timpului prezent.
Tu sa ridici prin munca ta,
Si gandul tau,un monument."

...poezia aceasta cred ca am invatat-o prin clasa a-4-a,nu stiu cine a scris-o,nu am mai citit-o de-atunci pe nicaieri,dar mi-a placut foarte mult atunci.Nici nu mai stiu daca este toata sau daca este corect scrisa,dar cu siguranta reprezinta un INDEMN,vrednic de luat in consideratie.

[14carol06]

[COLOR=red]Doamne,unde-ai sa ne-asezi pe noi,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]visatorii,care-am baut din corola florii[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]de matraguna-si-am trait goi?[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]N-am avut alt-avutie[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]decat praful de pe talpile noastre,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]alta casa decat zarile-albastre[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]din copilarie.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Oamenii,colindu-ne,-au zis:[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]cine sunt acesti vanzatori de vis?[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]N-am avut liniste,n-am avut masa-asezata,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]insa Tu ne zambeai cateodata.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Te aratai la sfarsitul cate unui cuvant,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]erai ca un fulger,ca o pala de vant.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si noi ne spuneam rugaciunile,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]increzatori in toate minunile.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Doamne,dintre toti copiii Tai,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]numai noi am fost ca paserile-n aceste vai.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Iarta-ne ce-am gresit si primeste-ne in gradinile[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]pe care ingerii Tai le-au plivit.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Pune-Ti mainile[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]pe ranele noastre prea pamantesti[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]si spune ca ne vindeci si ne primesti![/COLOR]

[14carol06]

[COLOR=red]Deasupra plutirii[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]E duhul plutirii.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]In josul caderii[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]E duhul caderii[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Infrange-le,ingere,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Jertfind intru frangere. [/COLOR]

[alx]

Luminare

Intelept din Crucea Lumii,
Am venit din nou la tine
Sa-mi dezvalui, ca strabunii,
Ce e rau si ce e bine.

M-au purtat sub zari straine
Suferinti abia-ndurate,
Dar m-a scos pe dulci coline
Vraja viselor curate.

Am venit aici, Strabune,
Sa-mi raspunzi la o-ntrebare:
De ce multe ce par bune
Sunt o tragica eroare?

Cat vom rataci, Parinte,
Pana cand vom intelege
Calea care nu ne minte
Catre-a fericirii lege?

Fiu al Vietii si al Sortii,
Leganat in mii de astri,
Ai trecut cumpana mortii
De pe muntii negri-albastri.

Iti voi darui Credinta,
Pune-o-n spirit, fa-o Viata,
Creste-o intru staruinta,
Tine-o ca pe-o arma-n fata!

Daca sarpele-ndoielii
Iti va undui in cale,
Daca flacara pripelii
Te va pravali la vale,

Daca-n crunta disperare
Vei uita ca Viata-i Lege,
Daca neagra suparare
Drum prin tine va alege,

Daca viforul de spaima
Brazde va taia din tine,
Daca-nselatoarea faima
Te-o purta pe cai straine,

Daca flacara iubirii
Se va stinge in durere,
Daca Legiuirea Firii
O vei crede doar parere,

Daca mintea-ti obosita
Va uita cararea Vietii,
Si-o pleca ademenita
De otrava crunta-a cetii,

Daca singur printre oameni
Te-i simti macar o data,
Desi tu la chip le sameni
Si nu esti lipsit de pata,

Daca-n sufletu-ti de zare,
Zamislit de vechi canoane,
Se vor narui altare,
Se vor prabusi icoane,

De-i ajunge barca-n valuri,
Simplu bot, facut din tina,
Trup golit de idealuri
Si de spirit de lumina,

Daca slab, lipsit de vlaga,
Vei striga: El nu ma vede!
Rasuna-va Vocea Draga,
Cu porunca: Vezi si crede!

Iti voi darui Speranta,
Calauza, sfat si soarta,
Prin taramul de romanta,
Peste-a suferintei poarta.

Pune-o-n suflet si-o ascunde,
Creste-o ca pe-o floare sfanta!
Simti suflarea ei de unde,
Desi inca nu cuvanta?

De vei fi lovit prin spate
Chiar de cei ce-ti stau sub mana,
Din Speranta fa-le parte,
Ca din painea cea romana!

Caci lipsitii cei de paine
Si Speranta, fiu al Sortii,
Au apucaturi de caine
Si se-nchina numai mortii.

Iata-ti zestrea de lumina!
Te patrunde pan' la planset.
De tenebre lumea-i plina,
Tu s-aprinzi faclii din umblet!

Mergi 'nainte dupa Lege,
Nu privi deloc in urma!
Omenirea va-ntelege
Ca sunt oameni si nu turma.

Drept sa treci, Fecior al Vietii,
Peste poarta suferintei,
Prin taramul mort al cetii,
Spre taramul biruintei!

Din Speranta si Credinta,
Tu, cu doua maini sa sameni!
Fiu nascut spre biruinta,
Pleaca iarasi printre oameni!

[14carol06]

[COLOR=red]Lauda Tie,Doamne,cu ingerii dau,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000] Cand svarsitul acesta dumenecile am,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Trei parti ce santu intr-aceasta carte[/COLOR]
[COLOR=#ff0000] un Dumnezeu in trei fete svanta troiti poarti:[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Duminecile cu a triodului sarbatori,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000] lunile cu a praznicelor invataturi.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Priimeste, Doamne,ca de la un pacatos,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000] sa slujesc Tie in ciasti lume pan' voi hi sanatos.[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]Si hie de pururia cinstit si laudat Numele Tau,[/COLOR]
[COLOR=#ff0000] iara eu de la inima Te marturisesc cu condeiul meu[/COLOR]
[COLOR=#ff0000][/COLOR]

[vsovi]

[SIZE=+1]Romanţa celor ce se vând[/SIZE] (Ion Minulescu)

Se-ngroapă soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca şi mormântul
Înşelătoarelor ce mor
Neplânse de amanţii lor!

Pe la ferestre-şi plimbă vântul
Tristeţile sfârşitului de vară,
În timp ce-n cârciuma murdară,
Din strunele de-aramă - cântul
Chitarelor
Îşi ia avântul...

Iar pe la mese,
Rând pe rând,
O ceată de amanţi artişti -
Toţi ne'nţeleşi şi mari,
Toţi Crişti...
Îşi beau iubirea, fredonând
Romanţa celor ce se vând.

[SIZE=4]Celei care minte[/SIZE]

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

[SIZE=4]Celei care pleacă[/SIZE]

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!


[SIZE=4]Romanţa tinereţii[/SIZE]

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...