vine vine

[costel]

Postul Sfintelor Pasti va incepe de luni 2 februarie, avand in vedere ca duminica, 1 martie, este lasata secului de branza, lapte si oua. Se spune ca suntem in criza, abia astept sa vad daca romanul in perioada Pastelui va renunta la excesivele cheltuieli pentru vestimentatie si bucate.

Nu sunt bucuros ca vorbim de criza, dar sunt intristat ca din aceasta perioada a Pastelui, multi oameni sunt preocupati doar de grijile vietii.

Dincolo de aceasta categorie de oameni vine alta, oameni care vor sa se spovedeasca in cateva minute si, eventual, sa se impartaseasca tot atunci. Nu participa la slujba Deniilor si, din pacate, nu descopera macar in acele zile cararea care duce la vecin si la omul singur, neajutorat, aflat in suferinta.

Superficialitatea noastră în ceea ce priveşte postul este ilustrată de preocuparea atât de mare pentru ce vom mânca şi ce vom bea în post şi nu de felul cum noi vom încerca să transformăm această perioadă într-un început al adevăratei tăiri cu şi pentru Hristos.
Imediat ce vom începe a posti de bucate vor tăbărâ pe noi ispitele,vom avea conflicte cu cei din familie,cu unii colegi de serviciu şi chiar în biserică se vor creia tot felul de situaţii încordate căci cineva stă cu ochii pe noi ca să ne fure puţina nevoinţă.
Perioada postului este o luptă cu cei din jur,cu noi înşine,cu patimile şi cu limitele noastre.
Să ne rugăm bunului Dumnezeu să ne dea putere pentru ca fiecare zi să fie o izbândă asupra vrăjmaşului să nu primim ispitele care vor veni negreşit asupra noastră .

Ai subliniat f bine, Dorina. Amin!
Sa dea Dumnezeu sa iesim mai tari si mai luminosi din acest post al Pastilor!
Sper ca bucatele respective le vom manca mai mult duminica, nu in fiecare zi, caci unde mai e infranarea atunci?!?

[cristiboss56]

"Fraţilor şi părinţilor, bun este postul, numai de va avea şi pe însoţitoarele lui, pe cele care i se cuvin lui, care sunt: pacea, buna voire, buna ascultare, blândeţea, milostivirea şi toate celelalte, câte sunt în îndreptările bunătăţii. Dar diavolul, ca un vrăjmaş şi tulburător al mântuirii noastre ce este, ce meşteşugeşte şi ce iscodeşte? Toate cele potrivnice pune în postitori şi îi face pe ei să fie obraznici şi să întoarcă vorba, aspri, mânioşi, iuţi, măreţi în zadar, pizmuitori, grăitori de cele urâte. Şi în ce chip! Pricinuindu-le celor ce postesc, mai multă vătămare şi pagubă din patimile acestea, decât folosinţă prin postirea lor. Dar noi să cunoaştem înţelegerile şi meşteşugirile lui şi să pricepem aceste cuvinte şi, totdeauna, cu pace, cu blândeţe şi cu linişte, suferind fiecare pe cei mulţi; cu dragoste, cunoscând că, o postire ca aceasta, este plăcută şi bine primită la Dumnezeu. Iar dacă ne vor lipsi acestea, orişicâtă osteneală vom face, ea va fi zadarnică şi ne alegem numai cu greaua pătimire a postului.
De trebuinţă este, dar, să postim, pentru că postul veştejeşte trupul, iar sufletul îl împuterniceşte, îl înnoieşte. Că pe cât omul nostru, cel din afară, slăbeşte, pe atât cel dinlăuntru, se înnoieşte, din zi în zi, precum grăieşte Apostolul. Şi uşurinţa cea de un ceas a necazului, ne pregăteşte nouă multă mulţime a slavei celei veşnice, în ceruri. Deci, socotind şi aducându-ne aminte de răsplătirea cea viitoare, să răbdăm ostenelile bunătăţii, cu îndelungă-răbdare, mulţumind lui Dumnezeu, Tatăl, că ne-a învrednicit pe noi să avem parte cu Sfinţii, întru lumină, şi ne-a izbăvit pe noi din stăpânirea întunericului şi ne-a mutat întru împărăţie.
Deci, fraţilor, să avem bucurie şi veselie, defăimând şi călcând tot felul de pofte rele ale trupului. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava omului, ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea el a căzut, iar lucrul bunătăţii rămâne în veac.
De pătimeşte rău cineva dintre noi, să se roage, precum grăieşte Scriptura. Dacă, altul este voios, să cânte. Altul este ispitit de patima cea rea a păcatului, de vreme ce şi diavolul nu conteneşte niciodată lupta cu noi, să rabde, auzind pe cela ce grăieşte: "Fericit este acela care rabdă ispita, că, iscusit făcându-se, va lua cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc pe El." Dacă pe acestea le cunoaşteţi, a zis Domnul, fericiţi sunteţi de le veţi face. Acestuia slavă în veci. Amin".
(Proloage - Sf. Teodor Studitul)




Link permanent catre articolul complet

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...T-b1-p1904.htm

[DragosP]

Post binecuvântat fratilor!
Doamne ajută!

[Ekaterina]

Le doresc tuturor forumistilor un post cu folos. M-a folosit in mod special predica pe care parintele a rostit-o duminica. A vorbit despre terapia prin iertare. Parintele ne spunea ca a ierta si a-ti cere iertare sunt cele mai grele lucruri, dar efectele sunt atat de puternice incat au puterea de a vindeca atat trupeste cat si sufleteste. O alta idee care m-a folosit, a fost aceea ca acum in acest post ni se ofera o noua sansa, este un nou inceput in viata nostra.

Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem postul placut lui Dumnezeu, sa ajungem cu bine si cu sufletele mai curate la Invierea Domnului!

[cristiboss56]

1. Mai presus de toate gandeşte-te la Dumnezeu, căci şi Dumnezeu se gandeşte la tine mai presus de toate. Precum păstorul se gandeşte la oaia cea rătăcită mai mult decat la intreaga turmă, aşa şi Dumnezeul tău se gandeşte la tine, care te pierzi in păcat, mai mult decat la toţi ingerii din ceruri.

2. A cugeta la Dumnezeu nu inseamnă a cerceta fiinţa lui Dumnezeu, ci inseamnă a cerceta şi a afla ce aşteaptă Dumnezeu de la om.

3. Cel ce cumpără nuci nu caută la coajă, ci la miez. La fel şi cel ce cumpără ouă. Şi aşijderea cu nenumărate lucruri din lume, oamenii le caută pe cele nevăzute şi nu pe cele văzute. Şi Dumnezeul tău caută la tine după inimă. Prin coaja cea trupească, El priveşte in miezul tău, in inima ta, şi caută la inima ta. Fiul meu, dă-i inima ta!

4. In inimă, Ziditorul a pus temelia vieţii. In inimă viaţa se zămisleşte, purcede, creşte şi se indreaptă spre mormant şi dincolo de mormant. Oare cat preţuieşte omul despre care toţi spun: e deştept, dar nu are inimă? Dumnezeu nu va cere de la el deşteptăciune, ci inimă. Căci s’a zis: „ce este nebun al lui Dumnezeu, mai înţelept decât oamenii este.” /I Cor. 1:25/

5. Sau cât preţuieşte omul despre care se spune: e bogat, dar nu are inimă? Oare îşi va duce bogăţia în cealaltă lume şi o va dărui Celui a cărui vistierie sunt pămantul şi cerul, şi soarele şi stelele şi toate impărăţiile ştiute şi neştiute?

6. Sau ce-i ajută omului puterea şi frumuseţea cea trupească? Oare nu întâlnim zilnic pe cei ce în tinereţi erau puternici şi frumoşi, iar acum, gârboviţi şi traşi, se sprijină ori in baston, ori de mana cuiva? Multora, puterea şi frumuseţea trupească le-a slujit, din nefericire, la putrezirea inimii inainte de putrezirea pielii şi oaselor.

7. Fericiţi sunt cei ce din tinereţe nu s’au indrăgostit de nici o frumuseţe trecătoare şi muritoare, ci de Ziditorul lor, a cărui putere nu slăbeşte şi a cărui frumuseţe nu piere! La dragostea lor, Dumnezeu va răspunde cu dragoste insutită, şi inima lor Dumnezeu o va randui langă inima Sa.

8. Postul inseamnă slăbirea legăturii inimii cu lumea şi intărirea legăturii inimii cu Dumnezeu. Aminteşte-ţi şi cugetă la aceasta în cea dintai săptămană a Marelui Post.

9. Intărirea legăturii cu Dumnezeu aduce bucurie in inimă. De aceea se citeşte la inceputul Postului din cărţile bisericeşti: „Iată, a venit veselitoarea vreme a postului!”

10. Aminteşte-ţi numele acelor mărimi duhovniceşti care, cu postul, au slăbit legăturile lor cu lumea şi au intărit legăturile cu Dumnezeul cel Viu – Sfinţii Antonie, Pavel, Efthimie, Avxentie, Avramie, Savva, Visarion, Vitalie, Gherasim, Chiriac, Zosima, Hariton, Efrem, Arsenie, Carion, Zaharia, Savva cel Sfinţit, Simeon şi Alipie Stalpnicii, Onufrie, Pahomie, Petru şi Athanasie Athoniţii, şi cei dimpreună cu danşii.

11. Aminteşte-ţi şi de Dumnezeu purtătoarele fecioare şi femei, a căror inimi au fost umplute de dragoste către Hristos – Sfintele Thecla, Xenia, Evpraxia, Anastasia, Matrona, Sara, Maria Eghipteanca, Pelaghia, Thaisia, Theodula, Vasilisa şi cele dimpreună cu ele.

12. Dacă iţi sunt departe după loc sau după vreme, atunci aminteşte-ţi de acele slăvite nume din neamul tău – Sfanta Parascheva, Sfantul Sava, slava Serbiei, Sfinţii Ioannichie de la Devici, Petru de la Korişa, Vasilie al Ostrogului, Prohor, Gavriil, Ioachim, Ioann al Rilei, Naum al Ohridei, Nectarie al Bitoliei şi mulţi, mulţi alţii care cu postul au sfinţit trupurile lor şi cu rugăciunea au sfinţit ţara in care vieţuieşti.

13. Ei toţi acelaşi glas au auzit: „Fiule, dă-mi inima ta!” Acelui glas au răspuns şi inima lor întru totul au dat-o Dumnezeului şi Ziditorului lor.

(Sfântul Nicolae Velimirovici - Inima în marele post - Editura Predania, Cuvânt la cea dintâi săptămână
Semnificatia Deniilor fiecarei zile din Saptamana Mare

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Le doresc tuturor forumistilor un post cu folos. M-a folosit in mod special predica pe care parintele a rostit-o duminica. A vorbit despre terapia prin iertare. Parintele ne spunea ca a ierta si a-ti cere iertare sunt cele mai grele lucruri, dar efectele sunt atat de puternice incat au puterea de a vindeca atat trupeste cat si sufleteste. O alta idee care m-a folosit, a fost aceea ca acum in acest post ni se ofera o noua sansa, este un nou inceput in viata nostra.

Sa ne ajute Dumnezeu sa tinem postul placut lui Dumnezeu, sa ajungem cu bine si cu sufletele mai curate la Invierea Domnului!

Cam ce se intampla cand cineva se supara dintr-o prostie(in general barfa si galceava spusa de altii impotriva-ti) iar tu nevinovat fiind iti ceri chiar iertare dar nici macar nu esti iertat ??
Cand nu esti iertat,pricina amarelii nu dispare ,sufletul nu-ti este usor si senin,chiar de n-ai gresit. Tot astepti ca si celalalt suflet sa faca marinimie cu tine.Sau doar iertarea se cere doar pt a ne adormi constiinta ? Iertarea si uitarea nu se iau in consideratie ?
Intreb ca sa aflu si alte opinii.