Pelerinaj zona Vaslui

Pereţii portanţi sunt realizaţi din bârne de stejar, cioplite pe muchie, încheiate "în pană" la altar şi "în cheotoare dreaptă" la colţuri. Acoperişul este în patru ape, cu coamă lungă şi învelitoare de tablă (1913), iniţial şindrilă.
Detaliu pridvor (iniţial deschis), sprijinit pe stâlpi legaţi în partea superioară în acoladă

Sistemul de boltire este realizat unitar, cu câte o boltă octogonală pe pronaos, naos şi altar, cu nervuri crestate. Baza bolţilor este decorată cu "zimţi de ferestrău", iar cheile de boltă cu "vrej", rozete şi "bulbi".

Faţadele sunt ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric şi o friză de ocniţe sub cornişă. Căpriorii sunt crestaţi cu motivul "cap de cal", iar grinzile cu "dinţi de lup".

Portalul şi ancadramentele ferestrelor de formă rectangulară, sunt bogat ornamentate cu motive vegetale (vrej, lalea).

Monumentul - valoros exemplar de arhitectură populară, unic prin realizare tehnică, de la structură până la sistemul de închidere, armonia volumelor, decoraţia ce ţine de arta medievală românească de zid şi raritatea planului -, singura biserică de acest gen din eparhia Huşilor, aşteaptă atenţia cuvenită de punere valoare, prin amenajarea căilor de acces.
Friză de ocniţe sub cornişă, căpriori crestaţi cu motivul < cap de cal >, grinzile cu motivul < dinţi de lup > Faţade ornamentate cu un brâu median cu aspect geoometric

Surse: Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în Acta Moldaviae Meridionalis, Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001; Mircea Ciubotaru - "Comuna Vulturesti. I. Studiu de istorie sociala. Onomastica", Iasi, 2003.

Satul Steoborani a fost întemeiat în secolul al XV - lea de Stibor cel Batrân, "boier din tara de jos, bastinas în tinutul Vasluiului". La km 20 al soselei Vaslui - Iasi (DN 24), un drum de tara spre dreapta (DC 15, cca. 6-7 km), cu peisaj continuu de dealuri si vai, duce în satul Steoborani, asezat pe coasta dealului cu acelasi nume, la capatul vaii Burghina.
Biserica de lemn Sfantul Nicolae, Steoborani

La intrarea în sat, o incinta înconjoara locul cimitirului fostului schit Steoboranii, pomenit documentar în secolele XVIII - XIX. Aici a fost si biserica de lemn, construita în mijlocul unei paduri, în anul 1726, de clucerul Grigoras Mardare, potrivit pisaniei scrisa în limba romana, cu caractere chirilice, pe portalul bogat ornamentat cu chenare "în franghie", linii frânte, rozete si deschidere în acolada: "Aceasta sfânta biserica au facut Grigoras Mardare, clucerul, în zilele luminatului domn Mihai Racovita voievod, cu agiutoriul lui Dumnezeu si în veacul mariei sale în leat 7234 (1726) iulie".

În urma cutremurului din anul 1940 si a alunecarii terenului, biserica a fost mutata pe locul actual, donat de enoriasii Costache Darie si sotia sa, Tasia, "recostituita întocmai" de mesterul Gheorghe Bodaie, din Iasi, între anii 1941-1943, dupa proiectul arhitectului conductor V. Moisescu.

Pe latura de sud a fost adaugat un pridvor deschis (azi închis cu geamuri), care respecta decoratia bisericii, lucrat de mesterul local, Iorgu Mardare, descendent al familiei ctitorului.
Brâu median < in frânghie >, friza de ocnite sub cornisa, ancadrament fereastra Pereti portanti din bârne de stejar, incheiate in cheutoare dreapta

Lacasul are plan triconc cu pronaos absidat si absida altarului poligonala decrosata (cu cinci laturi), intrare sud, temelie si soclu de piatra, pereti portanti din bârne de stejar, încheiate în cheutoare dreapta, pardoseli de lemn, acoperis în patru ape, coama lunga, învelitoare de tabla, initial sindrila (ante 1904).

Fatadele sunt decorate cu un brâu, deasupra soclului, cu "dinti de ferastrau", altul median "în frânghie" si o friza de ocnite sub cornisa. Ferestrele rectangulare, cu deschideri în acolada, ornamentate cu motive geometrice, solare si fitomorfe, sporesc farmecul fatadelor.
Brâu cu dinti de ferastrau situat deasupra soclului

Interiorul lacasului se remarca prin peretele despartitor dintre naos si pronaos, format din patru stâlpi, din care doi adosati, bogat ornamentati, cu motivul "coarne de berbec" si fruntarul cu o deschidere în acolada.

Maiestria mesterului lemnar se impune si prin dibacia executarii boltilor (hexagonala pe pronaos, octogonala pe naos, semicalote - altar si abside), precum si prin adaptarea materialului la planul dorit, realizat din fâsii curbe cu nervuri "în frânghie", ce se unesc într-o cheie de bolta în forma de rozeta, decorata cu elemente geometrice.

Racordarea între bolti si pereti se face prin intermediul unor grinzi cu fete oblice, realizate în trepte ca si înfundatura stresinii, sprijinita pe console cioplite sub forma de "cap de cal".

Biserica "Sf. Nicolae" din Steoborani, în ansamblu sau, monument de arhitectura populara unic prin realizarea sistemului de boltire, a stâlpilor despartitori dintre naos si pronaos ce tin de asa numitul "baroc moldovenesc", a adaptarii planului si decoratia fatadelor aflate la confluenta dintre arta populara si cea culta, "constituie un valoros exemplar al arhitecturii populare în lemn din tinuturile de mijloc ale Moldovei".
Sreasina, sprijinita pe console in forma de < cap de cal > Bolta octogonala de pe naos cu cheie de bolta si nervuri

Surse: Ioana Cristache-Panait, Titu Elian - "Biserici de lemn din Moldova", în B.M.I, nr. 2/1972; Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridionalis", Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001.

atul Pârveşti se găseşte pe valea Bârladului, la obârşia Albiei, pe DC 31 A, la 6 km sud - vest de centrul de comună (DJ 245 L, din DN 24).

Sub denumirea actuală, localitatea Pârveşti este atestată documentar târziu, în anul 1666, o dată cu întemeierea schitului cu acelaşi nume, de către Apostol Talpeş, vornic de poartă şi nepoţii săi, Ioan şi Simion Popescu, postelnici de Bilahoi.
Biserica de lemn Sfântul Nicolae, Pârveşti

Biserica schitului cu hramul "Sfântul Nicolae" a fost refăcută între anii 1816 - 1820 de monahul Nicodim Popescu, urmaşul ctitorilor, împreună cu serdarul Gheorghe Gociu şi Ioan Nedelcu. La acea vreme, schitul era deservit de 80 de călugări. Pe lângă biserica a funcţionat şi o şcoală.

În anul 1864, schitul a fost secularizat, iar biserica a devenit biserică de mir, până în anul 1993, când a fost redeschisă mănăstirea de maici.

Biserica actuală, ctitoria monahului Nicodim Popescu din secolul al XIX - lea, construită din lemnul provenit din codrii Pârveştilor, impresionează atât prin tehnica de construcţie, armonia volumelor, sistemul de boltire şi decor, cât şi prin aşezarea în cadrul natural.

Planul este triconc, cu trei turle octogonale, absida altarului cu şapte laturi, iar absidele laterale cu cinci laturi, intrare vest, pridvor iniţial deschis, sprijinit pe stâlpi încastraţi în fruntar.

Pereţii portanţi duraţi din bârne de stejar cioplite cu barda, încheiate în cheotoare dreaptă, se sprijină pe tălpoaie de lemn (astăzi acoperite cu ciment) şi temelie de piatră de râu.
Sistemul de boltire - detaliu Cornisa - detaliu

Aceştia sunt protejaţi de un acoperiş în patru ape şi învelitoare de şindrilă. Faţadele sunt decorate cu denticuli sub cornişă.

La interior, se remarcă prin măreţia sistemului de boltire, cu trei turle octogonale pe pronaos, naos şi altar, îmbinate armonios de semicalote pe nervuri pe absidele laterale. Pridvorul este tăvănit. Lăcaşul necesită intervenţii de consolidare.

Clopotniţa detaşată, situată în partea de vest a bisericii este construită în acelaşi stil cu biserica, unică în eparhia Huşilor prin sistemul de îmbinare a bârnelor, structură şi decor.

Are plan pătrat cu două niveluri, intrare est, temelie de piatră de râu, tălpoaie de lemn, pereţi portanţi din bârne de stejar, încheiate în cheotoare dreaptă, acoperiş în patru ape cu streaşină dublă, învelitoare de şindrilă, ferestre rectangulare cu deschidere în arc teşit şi scară interioară de lemn.

Înregul complex, deosebit de monumental prin felul artistic al construcţiei şi ca ambianţă naturală care întregeşte ansamblul, ilustrează evoluţia arhitecturii ecleziastice aflate la interferenţa dintre arta populară şi cea de cult. Mănăstirea dispune de spaţii de masă şi cazare.
Ferestră - detaliu Clopotnita detaşată, construită în acelaşi stil cu biserica

Surse: I. Antonovici - "Documente ale foastelor schituri: Orgoeştii, Bogdăniţa, Pârveştii, Cârţibaşii, şi Mânzaţii din jud. Tutova, Huşi, 1929"; Doina Rotaru, Const. Aghion - "Contributii privind arhitectura populara în lemn din judetul Vaslui", în "Acta Moldaviae Meridionalis", Anuarul Muzeului judetean Vaslui, nr. VII-VIII, Vaslui, 1985-1986; Dorinel Ichim - "Biserici de lemn din eparhia Husilor", Husi, 2001.

[cherub]

adorcrysti, imi poti 'furniza', te rog (trim. mesaj privat, daca se poate, sau raspunde aici pe forum, cum iti este mai la indemana si mai convenabil) cateva detalii despre cum se poate ajunge la man. Hadambu, plecand din Bucuresti? (...presupunand ca esti din Bucuresti)... intreb, fiindca am vazut ca tu ai postat niste referiri la man. Hadambu etc.