Intelesul cuvantului lume

[windorin]

Lumea este buna. Lumea, in starea ei naturala, de faptura a lui Dumnezeu, este o minunata cale spre Creatorul ei. Nu putini sunt cei ce, pornind de la minunatiile si ordinea din jurul lor, au ajuns la a-L cunoaste si iubi pe Dumnezeu. Asa cum taina omului este de nepatruns, tot asa si taina lumii. Lumea ascunde atatea taine de nepatruns, in pofida tuturor cautarilor stiintifice. Lumea este imagine a complexitatii si unitatii divine. Lumea are nevoie de om pentru a se ridica din nou la starea cea dintai.

Lumea este rea. Lumea, in starea ei corupta si denaturata, de scop in sine (lucrare de denaturare savarsita de diavol), este o mare piedica in calea spre Dumnezeu si in vederea adevaratului ei scop in viata omului. Oprindu-ne din a vedea lumea ca un "dar al lui Dumnezeu" pe care trebuie "sa-l daruim inapoi" lui Dumnezeu, am facut lumea sa cada din insasi rostul ei initial.

Sa iubim lanul de grau, in pofida firelor de neghina dintre spice. Sa iubim lumea, caci nimic nu este "necurat", insa sa urat raul si pacatul care a ajuns sa se identifice cu aceasta.

[Florin-Ionut]

Asa si sensul expresiei "sfarsitul lumii" inseamna "sfarsitul raului" care a corupt lumea. Creatia va ramane, caci Dumnezeu a facut-o in intregime buna, insa va fi purificata prin foc si raul va fi exclus si separat de Creatie si de Insusi Dumnezeu. La fel si cei dintre noi care nu vrem sa ne separam de rau inca din timpul vietii vom ramane afectati pentru totdeauna de acesta si separati de Dumnezeu fara speranta de intoarcere la El dupa moarte.