ce se intimpla cind o persoana nu poate ierta un rau care i s-a facut?

[patinina34]

[quote=romantic;121172]Atunci cand o persoana nu poate sa uite raul care i s-a facut inseamna ca putem sa-i vedem limitele!
Cu cat poate ierta mai putin, cu atat este mai limitat sufleteste!

Nu ai dreptate: ea este una dintre putinele fiinte generoase de aici din Calgary care ajuta pe cei in nevoi de la lingura si furculita pina la pat etc si alte nevointe. Face asta de mai bine de 10 ani.
Povestea ta cu barbatul si femeia nu-si are locul aici. Efectiv nu are nici o legatura.
Ea nu pote ierta pe cineva care a primit mai mult ajutor decit altii, constienti de ceea ce fac ei, si nerecunoscatori.
Mai exista o vorb: daca nu poti juta, lasa , pleaca mai departe si macar spune o vorba buna.
Este vorba despre altceva, cu totul altceva aici.
Din pacate este ca tu juti, altii te improasca cu noroi...cam asta este filozofia epocii moderne.

[anita]

[quote=patinina34;121180]

În prealabil postat de romantic

Atunci cand o persoana nu poate sa uite raul care i s-a facut inseamna ca putem sa-i vedem limitele!
Cu cat poate ierta mai putin, cu atat este mai limitat sufleteste!

Nu ai dreptate: ea este una dintre putinele fiinte generoase de aici din Calgary care ajuta pe cei in nevoi de la lingura si furculita pina la pat etc si alte nevointe. Face asta de mai bine de 10 ani.
Povestea ta cu barbatul si femeia nu-si are locul aici. Efectiv nu are nici o legatura.
Ea nu pote ierta pe cineva care a primit mai mult ajutor decit altii, constienti de ceea ce fac ei, si nerecunoscatori.
Mai exista o vorb: daca nu poti juta, lasa , pleaca mai departe si macar spune o vorba buna.
Este vorba despre altceva, cu totul altceva aici.
Din pacate este ca tu juti, altii te improasca cu noroi...cam asta este filozofia epocii moderne.

Si binele trebuie facut cu dreapta socoteala.
Am cunoscut si eu fiinte foarte generoase care daca erau dezamagite incepeau sa se planga.Probabil ca era un bine facut din slava desarta.
Cu adevarat este bine primita fapta buna facuta in numele lui Dumnezeu.
Acela ,fiind infaptuitor al poruncilor divine nu o sa se planga niciodata .
Judecatile lui Dumnezeu nu le cunoastem noi.
Are parintele Arsenie Boca o predica "Despre cauza necazurilor care vin asupra noastra" unde putem intelege aceste judecati ale lui Dumnezeu.

[anita]

E bine sa ajutam atunci cand ni se cere .Dummnezeu are grija sa ne scoata in cale persoane pe care sa le ajutam ca sa ne mantuim.
Nu de alta dar e posibil sa emitem pretentii ,binele devine un scop in sine .Facem binele de dragul binelui si nu in scopul de a ajuta.

[patinina34]

Multumesc Anita, e foarte frumos ce ai spus si cum ai spus.
Ai dreptate, insa ea nu se lauda niciodata cit ajutat...a fost foarte dezmagita, atita tot. Asta e ce nu poate uita.

[windorin]

În prealabil postat de patinina34

A fost foarte dezmagita, atata tot. Asta e ce nu poate uita..

Iertarea si uitarea a ce am iertat sunt doua lucruri sensibile. Toti putem ierta, dar nu toti putem uita. Cel putin, nu putem uita asa usor.

Hristos a iertat pe toti, insa nu cred ca a uitat pe Iuda, pe farisei sau pe toti ceilalti. Iar neuitarea lui nu a fost piedica in a-i iubi neincetat. Neuitarea nu ne impiedica sa facem cela sfinte, ci poate reprezenta doar un risc in a aparea noi ispite. Dar daca sufletul este intarit, neuitarea nu mai este ceva care sa doara.

Cred ca un pas important este sa iertam. Apoi, daca Domnul se milostiveste spre noi, ca sa si uitam, asta este altceva. De dorit este, pe langa uitarea raului ce ni s-a facut, sa uitam si binele pe care l-am facut si chiar si pacatele pe care le-am savarsit (desi aducerea lor aminte ajuta la pocainta si la nejudecata), cum se spunea despre un parinte al Patericului: "Intr-atat iubea si ierta, incat nu-si mai aducea aminte ce este pacatul."

Poate acea dezamagire va rodi bine, Domnul stie. Ai rabdare si Domnul iti va arata, in timp.