Citat:
În prealabil postat de silverstar
[COLOR=green]Bună seara! [/COLOR]
[COLOR=green]Nu știu câtă dreptate am și nici nu vreau să oblig pe cineva să mă creadă. Dar asta e ceea ce am trăit... [/COLOR]
[COLOR=green]Sufletul doare, așa cum doare un genunchi lovit sau cum doare stomacul. Diferența e că pentru durerea sufletului nu există medicamente, decât voință proprie, implicare, luptă cu tine însuți. [/COLOR]
[COLOR=green]Primul lucru pe care l-am făcut a fost să accept ceea ce mi s-a întâmplat și apoi să mă resemnez... Este foarte greu să te resemnezi, să-ți accepți, să-ți recunoști neputința... De asta mi-a trebuit atâta timp.[/COLOR]
|
Da. Chiar inteleg. Cel mai greu este sa-ti recunosti neputinta. Mai ales daca esti obisnuit sa te ghidezi dupa propriile principii si sa nu depinzi, decat poate partial de altcineva. Resemnarea? Intr-adevar dureaza mult. Durerea sufletului ramane. Oare pana cand?
Doamne-ajuta!
10.03.2009, 20:27:47
Subiecte asemănătoare
Threaded Mode