Lume sau manastire?

Intrebarea e la ce esti dispus sa renunti: la confort, la voia proprie, la somn, la timp liber, la un serviciu si la prieteni?
Si daca esti pregatit sa stai noaptea si ziua la rugaciune, la bucatarie, la vaci, la munca campului, etc.
Cu visarea nu ajungi prea departe; cu trezvia da.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Anca-Miha

Intrebarea e la ce esti dispus sa renunti: la confort, la voia proprie, la somn, la timp liber, la un serviciu si la prieteni?
Si daca esti pregatit sa stai noaptea si ziua la rugaciune, la bucatarie, la vaci, la munca campului, etc.
Cu visarea nu ajungi prea departe; cu trezvia da.

Ce bine ai pus problema ! Aşa este Anca. Mulţi cred că viaţa la o Mânăstire, este un concediu continuu, o oază de pace şi linişte. Mare inselare ! Rugăciune şi muncă continuă şi iar rugăciune şi muncă , alături de multe renunţări lumeşti .

[goldfinger17]

As fi dispus sa renunt la tot daca as afla ca asta ma va linisti si multumi.E nevointa acolo totusi nu e raiul,trebuie nevointa si iar nevointa,ai dreptate.As fi dispus chiar acum sa renunt la tot ce e lumesc de-as sti ca asta m-ar linisti si ca asta trebuie.Poate ar fi mai bine sa mai astept?

[cristiboss56]

În prealabil postat de goldfinger17

As fi dispus sa renunt la tot daca as afla ca asta ma va linisti si multumi.E nevointa acolo totusi nu e raiul,trebuie nevointa si iar nevointa,ai dreptate.As fi dispus chiar acum sa renunt la tot ce e lumesc de-as sti ca asta m-ar linisti si ca asta trebuie.Poate ar fi mai bine sa mai astept?

Da, dar trebuie să ai o chemare, o chemare launtrică . Este o decizie extrem de importantă, de fapt cea mai importantă pentru viaţa ta, pentru tot restul vieţii tale. Trebuie să-L adori pe Dumnezeu, nu doar să-L iubeşti !

Liniste si multumire nu vei gasi. Caci pe acestea le vei primi abia in Imparatia Cerurilor. Aici asteapta-te la ispite, la nevointa, caci tu te duci "brad verde" si trebuie sa iesi "mobila strunjita", daca intelegi ce vreau sa spun. Dar si indepartarea de pacate iti poate da o liniste si o multumire, dupa care se pare ca tinzi. Dar raspunsul nu-l vei gasi aici,ci cu ajutorul duhovnicului si la fata locului.

[eu-cristina83]

Usor ne gandim la calugarie si de multe ori din frica de a lua viata in piept, avand impresia ca acolo este liniste si pace, doar rugaciune si atat. Sfatul meu este sa vorbesti cu duhovnicul, el fiind persoana cea mai indicata sa iti raspunda la intrebare. De cate ori te rogi intr-o zi? De cate ori mergi la biserica intr-o luna? In manastire pe langa rugaciune este si multa munca, apar ispite mari care nici nu ti-au trecut prin cap...ai grija ca atunci cand promiti ceva unui prieten si nu te tii de cuvant in cel mai rau caz esti luat de neserios, dar cand promiti lui Dumnezeu o viata inchinata Lui....e altceva. Nu te lua dupa ce spune unul si altul, noi nu te cunoastem asa de bine cum te cunoaste duhovnicul tau (se presupune ca il ai, daca nu du-te si cauta-ti unul), pt. ca atunci cand vb. cu el Duhul Sfant ii pune in gura cuvinte mantuitoare pt. sufletul tau. Ai stat macat o luna in manastire?

[john1942]

În prealabil postat de Anca-Miha

Liniste si multumire nu vei gasi. Caci pe acestea le vei primi abia in Imparatia Cerurilor. Aici asteapta-te la ispite, la nevointa, caci tu te duci "brad verde" si trebuie sa iesi "mobila strunjita", daca intelegi ce vreau sa spun. Dar si indepartarea de pacate iti poate da o liniste si o multumire, dupa care se pare ca tinzi. Dar raspunsul nu-l vei gasi aici,ci cu ajutorul duhovnicului si la fata locului.

Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

În prealabil postat de john1942

Pai ce numesti tu pacate de-i dai sfaturi acestui tinar? Pacat este sa si maninci pina nu mai sti de tine, asta se numeste inbuibare. Pacat este si atunci cind in inima ta se gasesc diferite sentimente ca, ura ,invidia gelozia si cite altele.Biblia ne arata ca sintem nascuti in pacat. Cu alte cuvinte na nastem cu germenul pacatului in structura noastra fireasca (carnala) Mintuitorul nu a dat niciun sfat ucenicilor sa se calugareasca. Ci din potriva le-a zis ,ducetiva in toata lume si propavaduiti evangelia imparatiei lui Dumnezeu.Ce zici de asat? ne este fiinta imbibata cu pacate?

Ma refeream la toate pacatele; cele numite de tine si altele. Trebuie sa ne indepartam de toate pacatele; si noi, nu numai cei din manastiri.
Tie ti se par normale pacatele? Ei, bine, nu sunt. Nasterea in pacat se sterge prin botez in numele Tatalui si in numele Fiului si in numele Sfantului Duh. Deci omul poate fi fara pacat; fapt demonstrat de Mantuitorul, El fiind fara de pacat. Iar noi spre starea aceasta trebuie sa tindem: spre dezpatimire, ca sa ne asemanam Lui.
Evanghelia a fost propovaduita in toata lumea. De acum ne-a ramas sa ne curatam noi de pacate. Unii o fac acasa la ei, altii la manastire.
Mantuitorul nu ne-a vorbit de internet, si totusi vad ca il folosesti...

[patinina34]

Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.


Ispite - astea vin la toti: mirean sau calugar.
Ispitele in lumea exterioara sint multe, sint mari si uneori e greu sa le trecem. Insa cine poate, si incearca din tot sufletul elimina multe din ele.
Celui rau ii este atit de usor sa ispiteasca un nestiutor mirean...


Mie-mi era dor de post, pentru ca-mi era dor mre de a face Psaltirea!
Un dor mare de tot, mi-a lipsit!
Acum ma simt bine, si impacata cu mine insami!
O recomand tuturor carora le place sa-si curete sufletul 100% dupa ce au binecuvintarea duhovnicului!

[adeodatus]

În prealabil postat de patinina34

Dumnezeu este dragoste!
Fara dragoste nu exista Dumnezeu in inima si mintea nimanui!

Pentru mireni

Eu,ca si altii, oameni simpli ca si mine, eu cred ca noi sintem mai expusi relelelor deoarece pentru mireni nu exista - cel putin in trecut - cultur de a studia biblia si legile bisericesti.
Multi dintre mireni gresesc din lipsa de informatie.
Sigur, putem citi biblia, insa este complicata, la nivel de cunostinte reduse ==> nivel de intelegere redus.
Viata pentru mireni este plina de inselaciuni si de ispite, mai multe decit intr-o manastire, deci este mai greu sa te mantuiesti ca mirean, eu cred, este parerea mea personala.
Insa, un mirean, cu multa dorire de rugaciune, are multa iubire pentru Dumnezeu in sufletul si inima sa, aceia, eu cred ca au mari valori spirituale.

Pentru calugari

Eu cred ca pentru ei este mai usor de inteles legea bisericeasca, deoarece o studiaza, in manastire.
Insa viata monahala, cred ca este un mare sacrificiu, cred c este forte nevoioasa, asa incit cred ca nu toti sint chemati sa fie calugari. Insa cine are aceasta chemare, cred ca ar trebui s-o urmeze.
Aici cred ca sacrificiul, si nevointa sint atit de grele, incit nu oricine poate deveni.
Eu admir mult calugarii si calugaritele. Sacrificiile lor, nevointele lor sint putin cunoscute in lumea externa, ei nu se plang aproape niciodata, nu se simt lipsiti... De ce? Simplitatea, postul, rugaciunea multa, perseverenta si dragostea lor pentru Dumnezeu este atit de mare, incat nu le simt lipsa, nu le simt asa cum noi, mirenii o simtim.
Sint plini de duiosie, de iubire si de seninatate.

Iertare!
Vorbesti bine!
O remarca vreau sa fac; sa nu uitam ca si mirenii ca si monahii au acelasi botez, au facut aceleasi lepadari si aceeasi impreunare cu Hristos.
Nu e corect sa sustinem ca monahii mai ..., mai ..., mai ... si noi mirenii mai ..., mai ... , inferiori. Nu sunt deacord.
Calugaria e mod de viata pe care oricare om de pe pamint poate sa si-o doreasca, sa o insuseasca, sa o traiasca.
LA tot ce isi asuma omul, fiecare din noi ( fara voie deplina as spune ca prunci fiind suntem cam inconstienti) la Sf. Botez un monah adaoga inca cele trei Voturi monahale pe care si un om mirean gustind din dulceata duhovniceasca - Dragostea lui Dumnezeu, Smerenia lui Dumnezeu ( frumos spune aici Cuv. Siluan, si despre ce vorbesti si tu) fara conditii le respecta.
De multe ori ma mira faptul ca oamenii mereni sunt anume aceia care e indumnezeiesc pe monahi si tot ei sunt cei care ii ponegresc, ii clevetesc si-i descrediteaza cand ii vad in cadere, cand acestia scalcie in drumul nevointei lor. Ei, monahii sunt si ei oameni care cum a spus unul din ei : " Nu sunt inger ca sa nu pacatuiesc si nu sunt drac ca sa nu pocaiesc!".
Una pentru mine am invatat : ceea ce vedem noi cum traiesc monahii, exterioritatea vietii lor trebuie sa o punem noi in practicta, sa traim noi asa si ne vom numi POATE crestini, iar ei la rindul sau au trairea lor launtrica, lucrarea lor la care nu avem noi acces, in care nu putem patrunde noi pina in momentul cand nu ... .
Iertare!