Intrebari pentru adventisti, baptisti si penticostali

[ovidiu-s]

În prealabil postat de doartemporar

Ceea ce insistati dvs. sa dovediti, nu este altceva decat o mutatie semantica "presbyteros" din NT a devenit in limba romana "preot". Insa pe vremea apostolilor prezbiterul era prezbiter si preotul era preot (indiferent ca era vorba de preot iudeu, pagan sau Insusi Hristos). Fiecare din cei doi termeni: presbyteros sau hiereus desemna net categorii distincte.
Exista multe alte exemple de mutatie semantica [de exemplu, chitara de astazi, este instrumentul binecunoscut; în timp ce kitharra din greaca biblica era un gen de lira. Termenul grecesc presbyteros (senior) a devenit de-a lungul timpului > pres[by]terus (lat.) > presteru*> priester (germ.) > priest (eng.) / > prestre (fr. veche) > prette (it.) / > preutu (rom.)> preot. Datorita acestei etimologii care ar indica o continuitate a oficiului, traducerile biblice ortodoxe insista ca în NT erau în Biserica "preoti". Cu siguranta ca erau tot atâtia preoti câte chitari ! (preotul este numit întotdeauna hiéreus în NT, si prin acest cuvânt sunt desemnati preotii iudeilor si ai pagânilor, precum si Iisus, unicul preot legitim al crestinilor. Când se aplica la Biserica, aceasta desemnare priveste preotia tuturor credinciosilor (1 Pt 2:9). Dar niciodata nu se spune ca un presbyteros sau episkopos au statut de hiereus (preot).

Ceea ce aţi scris mai sus sunt doar speculaţii. Fireşte că există o grămadă de termeni a căror semnificaţie s-a schimbat de-a lungul timpului. de exemplu substantivul "martir" provine de la grecescul "martys" care însemna "martor". Tot aşa substantivul "tiran" care astăzi are sensul de dictator crud, în greaca veche avea sensul de conducător al unei cetăţi (tiranos). Şi aşa mai departe. Schimbarea de semnificaţie în evoluţia limbilor, e un proces lingvistic obişnuit.

[COLOR=red]Însă dacă semnificaţia cuvântului "presbyterous" ar fi fost coruptă intenţionat de Biserică, (din aceea de bătrân în aceea de preot cum susţineţi voi sectanţii), atunci cum explicaţi următoarele versete:[/COLOR]

Fapt.14.23 Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră.
gr veche ultimul verset ([COLOR=red]heirotonēsantes[/COLOR] de autois kat ekklēsian presbyterous proseuxamenoi meta nēsteiōn parethento autous tō kuriō eis on pepisteukeisan

Apostolii au hirotonit preoţi sau au hirotonit bătrâni?

Tit 1.5 "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi [COLOR=#ff0000]preoţi [/COLOR]prin cetăţi, precum ţi-am rânduit"
Douay Rheims Bible (engleză):
Tit 1.5 For this cause I left thee in Crete, that thou shouldest set in order the things that are wanting, and shouldest ordain[COLOR=#ff0000] priests[/COLOR] in every city, as I also appointed thee

sensul de presbyteros în limba latină a secolului 4 era acela de "bătrân"?
Biblia Sacra Vulgata: "huius rei gratia reliqui te Cretae ut ea quae desunt corrigas et constituas per civitates[COLOR=#ff0000] presbyteros [/COLOR]sicut ego tibi disposui"

Aşadar, apostolul Tit a hirotonit bătrâni sau a hirotonit preoţi?
Înţelesul termenului de "presbyterous" era acela de om cu funcţie în Biserică, adică hirotonit, nu de om bătrân din punct de vedere biologic, cum bine arată Biblia:

Fapte 6.3-6 3. "Drept aceea, fraţilor, căutaţi şapte bărbaţi dintre voi, cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune, pe care noi să-i rânduim la această slujbă. 5. Şi a plăcut cuvântul înaintea întregii mulţimi, şi au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfânt, şi pe Filip, şi pe Prohor, şi pe Nicanor, şi pe Timon, şi pe Parmena, şi pe Nicolae, prozelit din Antiohia, 6. Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi[COLOR=#ff0000] ei, rugându-se şi-au pus mâinile peste ei[/COLOR].
[COLOR=red]După cum se vede mai sus alegerea celor şapte diaconi o face întreaga comunitate, [COLOR=blue]dar hirotnirea diaconilor o fac doar cei aleşi[/COLOR], deşi între creştini existau oameni mai în vârstă decât ei. Aşadar semnifică bătrân, teremenul de "presbyter" în sensul folosit in Noul Testament?

[/COLOR][COLOR=red]Dacă funcţia de preot nu exista, atunci de ce apostolul Pavel acorda importanta hirotonirii[/COLOR]:
1 Tim 4.14 "Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea [COLOR=#ff0000]mâinilor mai-marilor preoţilor[/COLOR]".
2 Tim 1.6 Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele.

[SIZE=3][COLOR=red]Dacă funcţia de preot nu era una sacerdotală atunci de ce plasa sf. Pavel hirotonirea alături de cele mai mari taine ale creştinismului[/COLOR]:
[/SIZE]
Evrei 6.2 să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârşit, fără să mai punem din nou temelia învăţăturii despre pocăinţa de faptele moarte şi despre credinţa în Dumnezeu, 2. A învăţăturii despre botezuri[COLOR=#ff0000], despre punerea mâinilor[/COLOR], despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.

[doartemporar]

Tot ceea ce spuneti Dvs. este adevarat. Cu o singura observatie: in toate textele postate de Dvs. in originalul grecesc apare termenul "presbyteros". Iar pe vremea aceea, asa cum am mai aratat, presbyteros insemna prezbiter, iar hiereus insemna preot. Nu inteleg deci ce relevanta are faptul ca astazi se face o asimilare a termenului prezbiter cu cel de preot, atata vreme cat pe timpul apostolilor, prezbiterul (chiar daca nu era batran, vezi cazul lui Timotei) era prezbiter si nu preot.

Hirotonirea se facea pentru slujba de prezbiteri. Preotia fusese deja desfiintata de Hristos.

[ovidiu-s]

În prealabil postat de doartemporar

Nu inteleg deci ce relevanta are faptul ca astazi se face o asimilare a termenului prezbiter cu cel de preot, atata vreme cat pe timpul apostolilor, prezbiterul (chiar daca nu era batran, vezi cazul lui Timotei) era prezbiter si nu preot.

Contraziceţi vocabularul limbii române. Acesta arată clar că cele două cuvinte sunt sinonime aşa cum o arată şi originea termenului preot din presbsbyteos.
DEX:
PREZBÍTER, prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul (2) bisericesc; spec. preot.

Iar faptul că prezbiterul (preotul) avea o funcţie sacră o arată clar Biblia:
1 Tim 4.14 "Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea [COLOR=#ff0000]mâinilor mai-marilor preoţilor[/COLOR]".

[doartemporar]

În prealabil postat de ovidiu-s

Contraziceţi vocabularul limbii române. Acesta arată clar că cele două cuvinte sunt sinonime aşa cum o arată şi originea termenului preot din presbsbyteos.
DEX:
PREZBÍTER, prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul (2) bisericesc; spec. preot.

Iar faptul că prezbiterul (preotul) avea o funcţie sacră o arată clar Biblia:
1 Tim 4.14 "Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea [COLOR=#ff0000]mâinilor mai-marilor preoţilor[/COLOR]".

Probabil nu am reusit sa ma fac inteles. Eu folosesc o alta terminologie si anume terminologia biblica. Conform acesteia (chiar si in textele apostolului Pavel pe care le folositi), "hiereus" insemna preot, iar "presbyteros" insemna slujbas investit cu autoritate in Biserica. Acesta din urma, de obicei era batran (cum sugereaza si etimologia cuvantului) insa putea fi si mai tanar (cum era cazul lui Timotei), iar investirea se facea prin punerea mainilor. Cei doi termeni: hiereus si presbyteros, nu se confundau niciodata in textele Noului Testament. Cum se practica astazi, si cum defineste DEX-ul (nu ati dat definitia completa) este o alta poveste. Eu incerc pe cat posibil sa folosesc terminologia biblica.

Legat de versetul din 1 Tim. 4,14: aici apare termenul "presbyterion" (ceata prezbiterilor, sfatul batranilor). Nu inteleg de ce versiunea ortodoxa traduce "preotilor", sau chiar "mai-marilor preotilor".