Despre contemplatie

[Traditie1]

Cred ca prin contemplatie Parintii nu înteleg toti acelasi lucru. Asta nu pentru ca experientele duhovnicesti autentice ar fi diferite de la om la om ci pentru ca întelegerea semnificatiei propriilor experiente si posibilitatea sistematizarii teoretice si transmiterii învataturii despre ele e un proces îndelungat. Arhimandritul Sofronie spune ca au trecut ani (poate zeci de ani) de când a avut primele experiente ale vederii pacatului (si apoi a Luminii necreate) si pâna când sa înteleaga ce se petrece cu el si sa poata vorbi despre asta.

Prin contemplatie, în mistica crestina rasariteana cred ca în general se înteleg vederile duhovnicesti, fie ale pacatului, fie ale harului.

Contemplatia e un proces care presupune receptorul, adica omul, si lucrul contemplat. Ea nu este accesibila omului prin propriile puteri fiindca Dumnezeu nu se arata când vrea si crede omul (asa cum se înseala penticostalii sau budistii (ultimii neavând conceptul de Dumnezeu ci de absolut)) ci numai când vrea El. Este ceva ce depinde de vointa libera a lui Dumnezeu.

Contemplatie poate fi numita si întelegerea sau intuirea, "vizualizarea" exclusiv intelectuala a unor lucruri, asa cum este folosit cuvântul în literatura.

Iata ce spune arhimanritul Sofronie despre contemplatie:

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...1-contemplatia