Lumina sfanta de la Ierusalim

[costel]

Ortodoxia nu a pus niciodata semnul de egalitate intre "a sta langa" si "a sta in". Si asta pentru ca Fiul lui Dumnezeu nu S-a intrupat ca sa-l impresioneze pe om, ci ca sa-l faca asemenea Lui. Asa ca niciodata nu vom putea da marturie despre Lumina, decat din Lumina si nu din afara ei. In concluzie, "a sta langa" inseamna a face apel la presupunere, dar "a sta in" inseamna sa-L descoperi pe Hristos prin tine si nu in afara ta.

Lumina de la Ierusalim nu are menirea sa ne impresioneze, ci e o invitatie la a deveni Lumina.

[Cristina_Cristea]

E interesant cu cata energie ne contrazic toti cei care vor dovezi. Apropo de Lumina de la Ierusalim. Dar stiti de ce ne contrazic, nu pt ca nu au cunostinte, ci pt ca nu au experiente, nici macar mici experiente duhovnicesti. Oare nu au cerut niciodata nimic cu credinta, de la IIsus, de la Maica Domnului, de la oricare sfant? Oare nu au postit niciodata sa vada cum lucreaza Duhul Sfant asupra lor? Cele mai bune dovezi sunt acestea.
Daca acesti oameni (care nu vor sa creada in minuni) s-ar hotari ca vor sa creada, daca s-ar hotari sa-l roage pe Dumnezeu sa ii ajute sa li se descopere, ar ajunge sa constate multe minuni savarsite chiar cu sufletele lor. In multe imprejurari nu s-ar mai recunoaste pe ei insisi. Ar ajunge sa-l iubeasca pe Dumnezeu, pe IIsus Hristos, pe Maica Domnului pe sfinti. Si atunci nu si-ar mai pune problema explicarii a astfel de minuni. Dumnezeu sa-i ajute si pe ei si pe noi!

[alx]

Fiecare are libertatea sa aleaga drumul in viata, caci Tatal Ceresc nu ne trage de mana, ci doar bate la usa sufletului nostru, de multe ori, pana cand ii deschidem; pentru unii, din pacate, e prea tarziu.
Numai cei smeriti pot vedea minunile si intelege, fiind o mangaiere divina pentru sufletele acestora.
Fericiti sunt cei saraci cu duhul, caci nici nu vor plange, nici nu vor rade, nici bine sau rau nu vor cunoaste, ci doar un prezent continuu, imuabil.

[patinina34]

In general, cind cineva este atit de aprig in a contrzice, are o mare durere sufleteasca, asta a fost dovedit de catre oamenii de stiinta, deci, cine are prbleme ar trebui sa merga la doctor. Ei sint oameni de stiinta.

În prealabil postat de patinina34

In general, cind cineva este atit de aprig in a contrzice, are o mare durere sufleteasca, asta a fost dovedit de catre oamenii de stiinta, deci, cine are prbleme ar trebui sa merga la doctor. Ei sint oameni de stiinta.

Uite unde era Freud.

[kore]

O prietena apropiata, o fiinta deosebita, foarte pioasa si curata sufleteste mi-a povestit ca intr-un an a participat la slujba de Inviere la o manastire din Maramures. La un moment dat, lumanarea ei s-a stins, dar ea era adancita in rugaciune si nu a reaprins-o imediat. Cand a terminat rugaciunea, a vazut cu uimire, cum lumanarea arde din nou. Nu i-a venit sa creada ca i s-a intamplat ei o minune, dar toti cei din jurul ei povesteau plini de uimire despre modul in care lumanarea ei s-a reaprins singura. A pastrat minunea in sufletul ei, si mi-a marturisit-o tot intr-un an de Paste, pe cand vorbeam despre Sfanta Lumina de la Ierusalim. Mi-a spus ca ea oricum nu avea nevoie de minuni ca sa creada, dar ceea ce i s-a intamplat o umple de bucurie.
Probabil Dumnezeu ne-a dat multora dintre noi intr-un fel sau altul si astfel de bucurii. Dar tot la fel de probabil, foarte putini dintre noi le povestim. Credinciosilor nu le trebuie minuni ca sa creada, iar necredinciosii s-ar indoi oricum si de astfel de intamplari.
In cazul de fata insa n-am putut sa rabd sa stiu adevarul si sa nu-l contrazic pe initiatorul postului care spunea ca lumanarile de la Ierusalim sunt masluite si ca in alte colturi ale lumii lumanarile nu se aprind singure. Acesta este un exemplu de caz concret, in care lumanarea nu era de la Ierusalim si prietena mea a fost singura careia i s-a aprins Lumina singura la slujba aceea, deci exclus inca o data ca si lumanarile de aici sa fi fost masluite. Desigur, cine se incapataneaza sa nu creada, poate sa caute mereu in continuare explicatii in alta parte. Se pare ca "Toma necredinciosi" vor exista mereu...

În prealabil postat de kore

O prietena apropiata, o fiinta deosebita, foarte pioasa si curata sufleteste mi-a povestit ca intr-un an a participat la slujba de Inviere la o manastire din Maramures. La un moment dat, lumanarea ei s-a stins, dar ea era adancita in rugaciune si nu a reaprins-o imediat. Cand a terminat rugaciunea, a vazut cu uimire, cum lumanarea arde din nou. Nu i-a venit sa creada ca i s-a intamplat ei o minune, dar toti cei din jurul ei povesteau plini de uimire despre modul in care lumanarea ei s-a reaprins singura. A pastrat minunea in sufletul ei, si mi-a marturisit-o tot intr-un an de Paste, pe cand vorbeam despre Sfanta Lumina de la Ierusalim. Mi-a spus ca ea oricum nu avea nevoie de minuni ca sa creada, dar ceea ce i s-a intamplat o umple de bucurie.
Probabil Dumnezeu ne-a dat multora dintre noi intr-un fel sau altul si astfel de bucurii. Dar tot la fel de probabil, foarte putini dintre noi le povestim. Credinciosilor nu le trebuie minuni ca sa creada, iar necredinciosii s-ar indoi oricum si de astfel de intamplari.
In cazul de fata insa n-am putut sa rabd sa stiu adevarul si sa nu-l contrazic pe initiatorul postului care spunea ca lumanarile de la Ierusalim sunt masluite si ca in alte colturi ale lumii lumanarile nu se aprind singure. Acesta este un exemplu de caz concret, in care lumanarea nu era de la Ierusalim si prietena mea a fost singura careia i s-a aprins Lumina singura la slujba aceea, deci exclus inca o data ca si lumanarile de aici sa fi fost masluite. Desigur, cine se incapataneaza sa nu creada, poate sa caute mereu in continuare explicatii in alta parte. Se pare ca "Toma necredinciosi" vor exista mereu...

Eu, de exemplu, v-as crede, dar dumneavoastra ati venit cu o poveste, cu o anecdota, cu ceva care s-a intamplat unei prietene. Eu, ca sceptic, nu pot sa cred in ceva, cu atat mai putin ceva atat de important ca o minune, doar pe baza marturiei unei prietene de-a dumneavoastra.

N-am spus ca nu cred in minunea de la Ierusalim. Am spus ca atata timp cat exista posibilitatea unei fraude, iar aceasta posibilitate este foarte mare - intr-atat de mare incat pana si oameni din interiorul ortodoxiei au criticat "minunea" - nu voi accepta existenta unei minuni.

Pentru ca o minune este ceva iesit din comun. Cu cat mai minunata minunea, cu atat mai mare trebuie sa fie scepticismul. Mai ales cand e vorba de cea mai mare minune a ortodoxiei.

În prealabil postat de kore

O prietena apropiata, o fiinta deosebita, foarte pioasa si curata sufleteste mi-a povestit ca intr-un an a participat la slujba de Inviere la o manastire din Maramures. La un moment dat, lumanarea ei s-a stins, dar ea era adancita in rugaciune si nu a reaprins-o imediat. Cand a terminat rugaciunea, a vazut cu uimire, cum lumanarea arde din nou. Nu i-a venit sa creada ca i s-a intamplat ei o minune, dar toti cei din jurul ei povesteau plini de uimire despre modul in care lumanarea ei s-a reaprins singura. A pastrat minunea in sufletul ei, si mi-a marturisit-o tot intr-un an de Paste, pe cand vorbeam despre Sfanta Lumina de la Ierusalim. Mi-a spus ca ea oricum nu avea nevoie de minuni ca sa creada, dar ceea ce i s-a intamplat o umple de bucurie.
Probabil Dumnezeu ne-a dat multora dintre noi intr-un fel sau altul si astfel de bucurii. Dar tot la fel de probabil, foarte putini dintre noi le povestim. Credinciosilor nu le trebuie minuni ca sa creada, iar necredinciosii s-ar indoi oricum si de astfel de intamplari.
In cazul de fata insa n-am putut sa rabd sa stiu adevarul si sa nu-l contrazic pe initiatorul postului care spunea ca lumanarile de la Ierusalim sunt masluite si ca in alte colturi ale lumii lumanarile nu se aprind singure. Acesta este un exemplu de caz concret, in care lumanarea nu era de la Ierusalim si prietena mea a fost singura careia i s-a aprins Lumina singura la slujba aceea, deci exclus inca o data ca si lumanarile de aici sa fi fost masluite. Desigur, cine se incapataneaza sa nu creada, poate sa caute mereu in continuare explicatii in alta parte. Se pare ca "Toma necredinciosi" vor exista mereu...

Iti multumesc, kore, ca ne-ai impartasit povestea cu reaprinderea lumanarii. Dumnezeu ii mangaie astfel pe cei credinciosi.
Minuni se intampla, numai sa avem ochi sa le vedem.
Chiar daca sunt off-topic, as vrea sa dau doua exemple:
- Pr. Aarsenie Papacioc povesteste ca la inceputul calugariei lui raspundea la manastire de candela de la icoana Maicii Domnului. Nu exista ulei pe piata si nu i se prea dadea; cu toate astea cand mergea dimineata si vedea ca mai arde candela, chiar fara ulei, mergea in genunchi de la usa pana la icoana, caci stia ca e minune a Maicii Domnului.
- Al doilea caz: un domn a povestit, ca lumanarea era pe terminate si si-a propus sa se roage cat timp arde lumanarea. A mai ars timp de doua ore, timp in care s-a rugat.
Imi pare rau de cei fara credinta care se lipsesc de asemenea semne Dumnezeiesti; totusi nu intamplator se afla aici printre credinciosi si citesc asemenea marturii.

În prealabil postat de patinina34

In general, cind cineva este atit de aprig in a contrzice, are o mare durere sufleteasca, asta a fost dovedit de catre oamenii de stiinta, deci, cine are prbleme ar trebui sa merga la doctor. Ei sint oameni de stiinta.

Depinde despre ce problema e vorba. Daca cineva accepta ca despre mama lui sa se spuna vorbe injurioase, inseamna ca nu trebuie sa mearga la doctor? Intrucat a fi credincios inseamna a-L iubi pe Dumnezeu chiar mai mult decat pe propriii parinti, ce-ar insemna daca am asista pasivi la denigrarea lui Dumnezeu? Ca pacatuim si noi, ca suntem de acord cu tot ce se spune.

Iar a vorbi despre lumina sfanta trebuie sa fie un motiv de bucurie pentru toti crestinii. Exista si manie sfanta si aceasta este o atitudine fireasca a unui crestin atunci cand cineva ia in deradere o minune dumnezeiasca. Nu totdeauna calmul este fara cusur. Sfintii Parinti sunt intransigenti in astfel de cazuri. Concluzia...?