Eminescu ateu?

[Florin-Ionut]

Citeste documentul asta: http://www.noidacii.ro/Noi%20Dacii%2...a%20Fiului.pdf si o sa-mi spui tu daca a fost ateu sau nu.

Un şoc, cu totul particular, inedit, îl provoacă poezia „Mortua est”. Începută ca o meditaţie încă din octombrie 1866, e trimisă spre publicare din Viena la Convorbiri Literare în februarie 1871. Geneza ei cu fiecare strofă şi vers e ca un foc continuu, cu „troznituri de incendiu” cum tâlcuieşte G. Călinescu. Dar finalul, asupra căruia nu ştim să se fi stăruit prin vreo exegeză autentică până acum este de-a dreptul uluitor:

„La ce?...Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger,de ce fu să fie?
Au e sens în lume?...Tu chip zâmbitor
Trăit-ai anume ca astfel să mori?”

Dar mai ales:

„De e sens într-asta, e'ntors şi ateu
Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu”.

Poate unii vor fi fost ispitiţi să concludă de aici că Eminescu are momente de slăbire a credinţei, forme de ateism. Nimic mai infam n-ar fi la adresa lui decât o asemenea părere deşartă. Dimpotrivă, nu cred să se fi exprimat în literatura universală o sentinţă genială asemenea acesteia.
„De e sens într-asta-în moarte, e'ntors şi ateu”-deci: moartea e atee!
Şi, ”Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu”, adică, de o limpezime fulgerătoare” Dumnezeu nu este semnatarul morţii.
Uimitor, de unde ţâşnea în geniul lui o asemena viziune; nu din filosofiile lumii ci numai din Sfânta Scriptură. Căci de unde chiar la unii teologi, de n-am pomeni pe un mare teolog al veacului K.Rahner (1904-1984) moartea apare firească, Dumnezeiasca Scriptură vorbeşte neîndoios: „Dumnezeu n-a făcut moartea şi nu se bucură de pieirea celor vii, El a zidit toate lucrurile spre viaţă” (Înţelepciunea lui Solomon 1, 13-14).Şi numai prin neascultarea poruncii dumnezeieşti, prin gustarea „ din pomul cunoştinţei binelui şi răului” i s-a atras atenţia lui Adam ca „va muri” (Fac.2, 17). Atunci, real „moartea este plata păcatului” (Rom. 6, 23). Iar Părintele ceresc a trimis pe Fiul său în lume tocmai „ca să surpe prin moartea Sa pe Cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul”(Evr. 2, 14). Moartea nu e deja Dumnezeu: moartea e atee, operă diabolică, distrusă de Hristos. Uimitor cum în acest duh revelat al Sfintei Scripturi cugetă Eminescu încă chiar din prima tinereţe.
...
A şi trăit ca un fiu devotat, drept credincios ei. I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu Anania a descoperit pe paginile unui Molitfelnic de la Mânăstirea Neamţ înscrisul unui duhovnic de o adâncă semnificaţie privind adevăratul suflet al poetului. În noiembrie 1886 Eminescu se retrage la Mânăstirea Neamţ. Acolo s-a spovedit şi s-a împărtăşit, iar duhovnicul a înregistrat în cartea lui de slujbă, o dorinţă şi rugămintea poetului, ca un testament anume: să fie îngropat pe malul mării, la umbra unei mânăstiri, de unde să audă chiar şi dincolo, de pe celălalt tărâm al existenţei: „Lumina lină”.

[mihailt]

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ead.php?t=5927
"Dumnezeu nu a creat moartea" de la Sfantul Grigorie Palama.
Eminescu avea intr-adevar o viziune foarte crestin ortodoxa.

[alx]

Cum ar fi putut scrie asemenea poezii, daca era departe de Bunul Tata Ceresc? E imposibil sa cladesti ceva durabil si frumos, fara o temelie, care e iubirea, descoperirea si trairea pentru Dumnezeu.

[mihailt]

Foarte frumos articolul parintelui Galeriu.

[BogdanF2]

Poate poetul a avut mai multe perioade in viata, ca si multi de pe acest forum care nu au fost crestini practicanti de la nastere si pana in prezent in continuu. Uite de exemplu textul unei alte poezii a sale, "Eu nu cred nici in Iehova".

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi tot una mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
­ Pentru om frânturi de limbă ­
În zădar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred ­ o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.

Nu mă-ncântaţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat şi antic ­
Toate-mi sunt de o potrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.

Stie cineva din ce an este?

[BogdanF2]

Vreau sa spun ca poate a mai avut si caderi, indepartari de la credinta, dar mai apoi probabil a revenit la calea cea dreapta. Am citit undeva ca inate de a muri s-a spovedit si impartasit.

Bogdan.

[silverstar]

În prealabil postat de BogdanF2

Vreau sa spun ca poate a mai avut si caderi, indepartari de la credinta, dar mai apoi probabil a revenit la calea cea dreapta. Am citit undeva ca inate de a muri s-a spovedit si impartasit.

Bogdan.

[COLOR=green]Plauzibilă părerea ta. Da, se poate să fie şi aşa. [/COLOR]

[COLOR=green][SIZE=4]La steaua[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]La steaua care-a răsărit[/COLOR]
[COLOR=green]E-o cale-atât de lungă,[/COLOR]
[COLOR=green]Că mii de ani i-au trebuit[/COLOR]
[COLOR=green]Luminii să ne-ajungă.[/COLOR]

[COLOR=green]Poate de mult s-a stins în drum[/COLOR]
[COLOR=green]În depărtări albastre,[/COLOR]
[COLOR=green]Iar raza ei abia acum[/COLOR]
[COLOR=green]Luci vederii noastre,[/COLOR]

[COLOR=green]Icoana stelei ce-a murit[/COLOR]
[COLOR=green]Încet pe cer se suie:[/COLOR]
[COLOR=green]Era pe când nu s-a zărit,[/COLOR]
[COLOR=green]Azi o vedem, şi nu e.[/COLOR]

[COLOR=green]Tot astfel când al nostru dor[/COLOR]
[COLOR=green]Pieri în noapte-adâncă,[/COLOR]
[COLOR=green]Lumina stinsului amor[/COLOR]
[COLOR=green]Ne urmăreşte încă.[/COLOR]

[sia]

Sper sa nu fie raspunsul meu .. prea tarziu A scris ,,Eu nu cred nici ..in 1876 si a fost publicata dupa moartea poetului Nu cred ca era ateu,poate asa cum zici o fi avut si el rataciri . .

[fir_as_al_dracu_never]

În prealabil postat de alx

Cum ar fi putut scrie asemenea poezii, daca era departe de Bunul Tata Ceresc? E imposibil sa cladesti ceva durabil si frumos, fara o temelie, care e iubirea, descoperirea si trairea pentru Dumnezeu.

Şi totuşi voi ,,credincioşi'' folosiţi becul,care a fost inventat de ateu.
Vrei să spui că atei nu pot face ceva bun?

[tigerAvalo9]

Lupta cu noi insine este cea mai grea lupta.