Un ultim omagiu,pentru marele nostru artist Ion Dolanescu

[silverstar]

În prealabil postat de laraG

...sa-l odihneasca in Imparatia Sa!

"...Si-mi pare asa ciudat ca se mai poate/Gasi atata vreme pentru ura,/Cand viata e de-abia o picatura/intre minutu-acesta care bate/si celalalt-si-mi pare neinteles/si trist ca nu privim la cer mai des,/ca nu culegem flori si nu zambim/Noi, care-asa de repede murim."(Magda Isanos, Murim...ca maine)

[SIZE=3][COLOR=green]Magda Isanos - Murim ca mâine...[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,[/COLOR]
[COLOR=green]poate chiar mâine, pomii de pe-alee[/COLOR]
[COLOR=green]acolo unde-i vezi or să mai stee[/COLOR]
[COLOR=green]voioşi, în vreme ce vom putrezi.[/COLOR]

[COLOR=green]Atâta soare, Doamne,-atâta soare[/COLOR]
[COLOR=green]o să mai fie-n lume dupa noi;[/COLOR]
[COLOR=green]cortegii de-anotimpuri şi de ploi,[/COLOR]
[COLOR=green]cu păr din care şiruie răcoare...[/COLOR]

[COLOR=green]Şi iarba asta o să mai răsară,[/COLOR]
[COLOR=green]iar luna tot aşa o să se plece,[/COLOR]
[COLOR=green]mirată, peste apa care trece -[/COLOR]
[COLOR=green]noi singuri n-o să fim a doua oară.[/COLOR]

[COLOR=green]Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate[/COLOR]
[COLOR=green]găsi atâta vreme pentru ură,[/COLOR]
[COLOR=green]când viaţa e de-abia o picatură[/COLOR]
[COLOR=green]între minutu-acesta care bate[/COLOR]

[COLOR=green]şi celălalt - şi-mi pare nenţeles[/COLOR]
[COLOR=green]şi trist că nu privim la cer mai des,[/COLOR]
[COLOR=green]că nu culegem flori şi nu zâmbim,[/COLOR]
[COLOR=green]noi, care-aşa de repede murim.[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]A fost pe National o emisiune, In memoriam Ion Dolanescu... S-a terminat de câteva minute. Am spus de când i-a fost anuntat decesul ce mult ma impresioneaza plecarea lui, desi nu-i cunosc bine repertoriul si nu am fost admiratoare de a lui. De fapt, eu ascult muzica foarte rar si mi-am propus sa fiu imuna la durerile omenesti, o piatra. De ce a fost ca tocmai Ion Dolanescu, prin disparitia sa, să trezească omenescul din mine, nu stiu, va ramane, poate, si asta o enigma. [/COLOR]