cuvinte de folos

[cristiboss56]

Să nu fii iubitor de tine insuţi, şi nu vei deveni urâtor de fraţi. Să nu fi egoist, şi vei deveni iubitor de Dumnezeu. Pe fiecare om trebuie sa-l iubim cu sufletul nostru, insă doar in Dumnezeu să ne punem nădejdea, şi Acestuia să-I slujim din toate puterile. Pentru că , atâta timp cât ne ţine Acela, şi prietenii noştri se ingrijesc de noi , şi vrajmaşii noştri nu pot să ne vateme. Când insă ne părăseşte Acela, şi prietenii noştri işi intorc faţa, şi vrajmaşii primesc putere impotriva noastră.
Egoismul este o iubire iraţională şi pătimaşă faţă de trupul nostru, care se opune iubirii şi infrânării. Cel care are egoismul , este clar că are toate patimile.

[cristiboss56]

"In mintea strâmbă, şi lucrul drept se strâmbă", obişnuia să spună părintele Arsenie Boca. Valoarea acestui cuvânt o intuiesc toţi cei ce il aud, căci noi il aducem inaintea vizitatorilor şi inchinătorilor noştri, mai ales atunci când au prilejul să vadâ o pictură a părintelui Arsenie, reprezentând Adormirea Maicii Domnului, pictura in faţa căreia se opresc cu admiraţie mulţi dintre cei ce vizitează Mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Mintea strâmbă in urma patimilor şi se indreaptă pe măsura curăţirii de patimi. Când mintea se indreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele. " In mintea strâmbă si lucrul drept se strâmbă ." Aşa le place multora, am băgat de seamă. Când le spun că părintele a zis că "in mintea strâmbă , şi lucrul drept se strâmbă" , oamenii râd , de obicei. De ce râd ? Pentru că işi dau seama că aşa e. Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă . << Un cuvânt de folos a Arhimandritului Teofil Părăian , Mânastirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus - Jud. Braşov. >>

[cristiboss56]

Să ştiţi că mie totdeauna mi-a plăcut Evanghelia, pentru realismul ei. Niciodată nu m-am gândit cum zic unii : "Apăi, dacă n-ai credinţă destulă, nu-ţi ajută Dumnezeu." Nu se ştie, iţi dă Dumnezeu după credinţa pe care o ai . Important este să te angajezi cu credinţa pe care o ai. Tatălui fiului lăuntric nu i-a spus : "Dacă n-ai destulă credinţă, n-am ce-ţi face. " Dimpotrivă, l-a ajutat cu credinţă câtă a avut-o . "De poţi ceva, ajută-ne nouă, fie-ţi milă de noi ; cred Doamne, ajută necredinţei mele "( Mc. 9, 22-24 ) şi tot l-a ajutat Domnul Hristos. Important să ţinem de Dumnezeu, să nu ne răzleţim de Dumnezeu şi să folosim rugăciunea aceasta, "Doamne Iisuse", dar şi alte rugăciuni. Să ştiţi că eu nu sunt numai pentru rugăciunea aceasta, "Doamne Iisuse. . .", se pot spune şi alte multe rugăciuni liturgice, şi in trecut, şi in Pateric , dacă cauţi, găseşti şi alte rugăciuni cu care s-au mântuit oamenii. De exemplu, Sfântul Ioanichie zicea : "Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă mărire Ţie", aceasta era rugăciunea lui. Şi noi putem zice cuvinte din psalmi, nu trebuie neapărat, tot timpul, să zicem "Doamne Iisuse. . .", putem să zicem :"Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este deajuns spre lauda minunilor Tale", putem să zicem : "Cât de minunate sunt lucrurile Tale Doamne , toate cu inţelepciune Le-ai făcut", putem să zicem : "Slăvescu- Te că sunt minunat intocmit " şi altele, şi altele, câte ne pot veni in minte, să le zicem . "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ţie iţi mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie Dumnezeului nostru". " De Tine se bucură ceea ce eşti plină de dar toată făptura, soborul ingeresc şi neamul omenesc ; ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei din care Dumnezeu S-a intrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai inainte de veci. Căci braţul tău scaun L-a făcut şi pântecele tau mai desfătat decât cerurile l-ai lucrat. De tine se bucură ceea ce eşti plină de dar toată făptura , mărire ţie " . Ei, dacă le şti , le zici, dacâ nu, nu le zici. Eu de obicei când spovedesc pe cineva intreb : "Şti să zici <Cuvine-se cu adevărat >?" De ce ? Pentru că atunci când m-am spovedit eu la părintele Arsenie , el a zis : "Cuvine-se cu adevărat " , după ce mi-a dat dezlegarea.

[cristiboss56]

Virtutea care nu este pusă in lucrare va dispare repede sub influenţa diferitelor imprejurări

În prealabil postat de cristiboss56

Virtutea care nu este pusă in lucrare va dispare repede sub influenţa diferitelor imprejurări

da, f. bun sfat de la Sf. Grigorie Teologul... deci, sa nu ne lasam pe tanjeala.

[cristiboss56]

Omul slab este cel care nu-si poate ascunde tainele sale. Tare este cel care işi stăpâneşte mânia. Răbdător cel care işi poate ascunde nefericirea sa. Bogat este cel care se mulţumeşte cu cele absolut necesare. Lacomul de averi nu se bucură niciodată de cele pe care le are, ci se mâhneşte pentru cele care îi lipsesc
Cel care astăzi este cu trupul infloritor, gras din pricina traiului bun, cu faţa rumenă, plin de vigoare şi elan tineresc, mâine acelaşi ajunge vrednic de milă, ofilit de trecerea anilor sau istovit de boală.

[cristiboss56]

"Toate lucrurile de aici sunt pentru oameni osteneală, toate sunt inşelăciune, fulg care este purtat de vânt incolo şi incoace, umbră şi nălucire. Sunt rouă, vânt , pană, abur , scânteie , vis , curgere de râu , urmă de corabie , cenuşă , roată care se invârte neâncetat. Toate sunt asemenea unor clădiri care se rotesc mereu : anotimpuri , nopţi , vremurile de osteneală, mâhnire , bucurie , boală , căderi, nenorociri. Nu există nimic mai nestatornic ca lucrurile omeneşti. "

[cristiboss56]

Ia aminte acum la treptele virtuţii . Prima treaptă : să nu faci tu incepul nedreptăţii. A doua : dacă te nedreptăţeşte cineva să nu-i răspunzi la fel. A treia : să nu te arăţi că ai pătimit ceva, ci să rămâi netulburat. A patra : să te supui de bună voie nedreptăţii . A cincea : să dăruieşti mult mai mult decât cele pe care ţi le-a luat cel care te-a nedreptăţit. A şasea : să nu urăşti pe cel care te-a vătămat. A şaptea : să-l iubeşti chiar pe unul ca acesta. A opta : să-i faci bine. A noua : să te rogi lui Dumnezeu pentru el.

[cristiboss56]

Pentru ca omul să plutească spre Cer, bărcii lui îi trebuiesc două vâsle. Credinţa şi dragostea . Dacă intr-un naufragiu s-ar intâmpla să piardă o vâslă, ar fi de preferat să-i rămână dragostea. Pentru că in dragoste îi rămâne şi ceva din credinţă. Dar dacă va pierde dragostea, care după spusa Sfântului Pavel este Mai Mare, ce va face credinţa ? Căci şi diavolul crede şi se infricoşează. Credinţa fără fapte este moartă.

[costel]

"Omul pune pe cal mai intai poclada, apoi seaua; strange bine tofturul, ii aseaza in gura zabala de la frau, pune piciorul in scara si apoi ii sare in spate. Tot asa pune si dracul stapanire pe om, cu incetul: mai intai ii arunca o pofta mai mica, apoi altele, din ce in ce mai mari si mai vinovate. Si dupa ce ti-a sarit in spate si te hatuieste bine, mai fa tu, omule, ceva ca sa scapi de necurat sau mai zi daca ai ce zice".