Istorii cu talc

[cristiboss56]

Un frate a căzut intr-o ispită şi , fiin alungat din mânăstire, s-a dus la munte la avva Antonie. După ce fratele a rămas un timp, avva l-a trimis la mânăstirea de unde venise, dar cei din mânăstire l-au alungat. El s-a întors la avva Antonie, zicându-i : "Nu au vrut să mă mai primească, părinte". Bătrânul l-a trimis inapoi, povăţuindu-l să le spună acelora : " O corabie s-a sfărâmat în valurile mării, a pierdut încărcătura şi cu osteneală a scăpat la uscat. Voi , insă , cele scăpate la uscat vreţi să le aruncaţi in mare ." Iar ei, auzind că avva Antonie l-a trimis, l-au primit îndată.

[patinina34]

[COLOR=#000080][SIZE=4]Louise Redden, o femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. [/SIZE][COLOR=navy]S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente. [/COLOR][/COLOR]
[COLOR=navy]I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau. [/COLOR]
[COLOR=navy]
Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea. [/COLOR]
[COLOR=navy]

John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau. [/COLOR]

[COLOR=navy]Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa. [/COLOR]
[COLOR=navy]
Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie? [/COLOR]
[COLOR=navy]Louise a raspuns: Da, domnule. [/COLOR]
[COLOR=navy]O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata. [/COLOR]
[COLOR=navy]
Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
[/COLOR]
[COLOR=navy]Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. [/COLOR][COLOR=navy]Bacanul sedea privind cu dezgust.. [/COLOR][COLOR=navy]In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

[/COLOR][COLOR=navy]"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."
[/COLOR][COLOR=navy]
Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.

PUTEREA UNEI RUGACIUNI: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune. Doar atat trebuie sa faceti. Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata. [/COLOR]
[COLOR=navy][/COLOR]
[COLOR=navy]Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.
Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati, pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. [/COLOR]
[COLOR=navy][/COLOR]
[COLOR=navy]Amin. [/COLOR]
[COLOR=navy][/COLOR]
[COLOR=red] Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis. [/COLOR]
[COLOR=navy] [/COLOR]
[COLOR=navy]Nu e cu nici o plata, dar aduce o mare rasplata. [/COLOR]

[cristiboss56]

Pentru că atâţia oameni iubesc sărbătoarea Floriilor, au apărut tot felul de poveşti şi legende despre salcie. Într-una se spune că salcia a fost cândva, un copac mândru, cu ramurile înălţate spre cer. Dar când Pilat L-a chemat pe Domnul Hristos, pentru a-L judeca, deşi era fără vină, L-a dat soldaţilor să-L bată. Oştenii au căutat nuiele cu care să-L lovească şi au rupt ramurile salciei. Salcia nu ştia de ce i-au rupt crengile. Dar când L-a văzut pe Domnul Hristos lovit fără milă, de durere şi de ruşine, şi-a aplecat şi şi-a chircit ramurile. De atunci salcia nu a mai îndrăznit să privească spre cer.
O altă poveste frumoasă spune că, aflând Maica Domnului că Fiul ei a fost răstignit, s-a încălţat cu opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat, plângând, să-L caute. Pe drum, s-a întâlnit cu o broască. - De ce plângi ? , a întrebat-o. - Pentru că un singur Fiu am avut şi oameni răi mi L-au răstignit pe cruce, i-a răspuns. - Nu mai plânge, i-a spus. Tu ai pierdut unu, dar eu am avut nouă pui mititei şi frumuşei, cu ochi beşicaţi, şi mi i-a omorât o roată pe toţi odată şi tot nu plâng aşa de tare. Maica Domnului s-a simţit mai alinată şi a binecuvântat-o pe broască, dându-i darul de a nu mirosi urât după moarte. Mergând mai departe, a dat peste o apă, la marginea căreia creştea o salcie. I-a cerut copacului să-i facă o punte peste apă şi salcia s-a aplecat. După ce a trecut, Maica Domnului a binecuvântat-o : - Să nu te taie nimeni pentru cărbuni şi în ziua de Florii să te duci la biserică . ( poveste adaptată după S. F . Marian , "Sărbătorile la români" , Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994 )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Pentru că atâţia oameni iubesc sărbătoarea Floriilor, au apărut tot felul de poveşti şi legende despre salcie. Într-una se spune că salcia a fost cândva, un copac mândru, cu ramurile înălţate spre cer. Dar când Pilat L-a chemat pe Domnul Hristos, pentru a-L judeca, deşi era fără vină, L-a dat soldaţilor să-L bată. Oştenii au căutat nuiele cu care să-L lovească şi au rupt ramurile salciei. Salcia nu ştia de ce i-au rupt crengile. Dar când L-a văzut pe Domnul Hristos lovit fără milă, de durere şi de ruşine, şi-a aplecat şi şi-a chircit ramurile. De atunci salcia nu a mai îndrăznit să privească spre cer.
O altă poveste frumoasă spune că, aflând Maica Domnului că Fiul ei a fost răstignit, s-a încălţat cu opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat, plângând, să-L caute. Pe drum, s-a întâlnit cu o broască. - De ce plângi ? , a întrebat-o. - Pentru că un singur Fiu am avut şi oameni răi mi L-au răstignit pe cruce, i-a răspuns. - Nu mai plânge, i-a spus. Tu ai pierdut unu, dar eu am avut nouă pui mititei şi frumuşei, cu ochi beşicaţi, şi mi i-a omorât o roată pe toţi odată şi tot nu plâng aşa de tare. Maica Domnului s-a simţit mai alinată şi a binecuvântat-o pe broască, dându-i darul de a nu mirosi urât după moarte. Mergând mai departe, a dat peste o apă, la marginea căreia creştea o salcie. I-a cerut copacului să-i facă o punte peste apă şi salcia s-a aplecat. După ce a trecut, Maica Domnului a binecuvântat-o : - Să nu te taie nimeni pentru cărbuni şi în ziua de Florii să te duci la biserică . ( poveste adaptată după S. F . Marian , "Sărbătorile la români" , Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994 )

Când purtăm în mâini lumânări şi flori, să ne gândim câtă lumină am adunat în sufletele noastre şi câtă lumină răspândim în jurul nostru sau lăsăm în urma noastră !

[cristiboss56]

Prin darul lui Dumnezeu , se ştie, sfinţii pot face minuni. De pildă, sfinţii de odinioară puteau înverzi un lemn uscat. . .
Se spune că Sfântul Ioan Colov, care a trăit prin secolul al IV-lea în pustia Egiptului, a învăţat ascultarea de la părintele său duhovnicesc, stareţul Pavel. Stareţul a luat un lemn uscat, l-a înfipt în pământ şi i-a spus : - Să-l uzi cu un vas de apă în fiecare zi, până ce va face rod. Apa se găsea foarte departe de ei, astfel încât Sfântul Ioan, care-l asculta cu sfinţenie pe părintele său, se ducea de dimineaţă după apă şi se întorcea seara. Vreme de trei ani a udat lemnul şi el a înverzit şi a dat rod. Atunci stareţul a cules rodul, l-a dus în biserică şi l-a împărţit celorlalţi monahi, spunându-le : - Luaţi de mâncaţi , acesta este rodul ascultării !

[cristiboss56]

Avva Arsenie l-a întrebat , odată , pe un bătrân egiptean în legătură cu gândurile sale. Altcineva, văzându-l, i-a zis : "Cum se poate, avva Arsenie, un om ca tine, cu atâta învăţătură latinească şi grecească, să întrebi pe acest ţăran despre gândurile tale ? ". El a răspuns : "Învăţătura latinească şi grecească o cunosc, dar alfabetul acestui ţăran simplu încă nu-l cunosc".

În prealabil postat de cristiboss56

Prin darul lui Dumnezeu , se ştie, sfinţii pot face minuni. De pildă, sfinţii de odinioară puteau înverzi un lemn uscat. . .
Se spune că Sfântul Ioan Colov, care a trăit prin secolul al IV-lea în pustia Egiptului, a învăţat ascultarea de la părintele său duhovnicesc, stareţul Pavel. Stareţul a luat un lemn uscat, l-a înfipt în pământ şi i-a spus : - Să-l uzi cu un vas de apă în fiecare zi, până ce va face rod. Apa se găsea foarte departe de ei, astfel încât Sfântul Ioan, care-l asculta cu sfinţenie pe părintele său, se ducea de dimineaţă după apă şi se întorcea seara. Vreme de trei ani a udat lemnul şi el a înverzit şi a dat rod. Atunci stareţul a cules rodul, l-a dus în biserică şi l-a împărţit celorlalţi monahi, spunându-le : - Luaţi de mâncaţi , acesta este rodul ascultării !

Daaaaaaa, am vazut filmul cu Sf. Ioan Colov (cel scund), este minunat, a fost pus la multe incercari de catre staretul sau dar pe cat era de scund pe atat de mare ii era smerenia, ascultarea fata de staret; recomand filmul -o sa va placa cu siguranta

Nadejdea sau deznadejdea

Satana avea ispite pe care le dadea oamenilor: desfranarea, betia, fumatul, hotia, uciderea si multe altele. O cutie cu ispite o tinea mereu asupra sa.
Intrebat de diavol de ce, le spuse:
-Le daruiesc oamenilor mai tarziu, sa nu aiba vreme de pocainta.
Era cutia cu ispita deznadejdii sau a nadejdii false ca, orice fapta vor face, Dumnezeu ii iarta.

[Adisor]

Un tanar convertit de putin timp il intreaba pe un batran: - Avva, ar trebui acum sa renunt de tot la lume?!
- Nu te teme, ii raspunse acesta, daca viata ta este cu adevarat crestina, lumea va fi aceea care va renunta imediat la tine.

[cristiboss56]

Un om căruia îi plăcea să bea peste măsură îşi făcea foiţe de ţigări din Noul Testament pe care îl primise în dar de la preotul satului. Beţivul îşi bătea în acest chip joc de cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciunile preotului. Dar odată s-a întâmplat că ţigarea se tot stingea. Desfăcând mucul de ţigarii, a citit cuvintele care nu apucaseră încă să ardă : " Care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu" ( I Petru 4, 17 ) . Această întrebare i-a străpuns inima şi nu mai putea scăpa de ea. Orice făcea, oriunde se ducea, nu putea scăpa de această întrebare : " Care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu ?".
Peste câteva săptămâni a căzut cu credinţă la picioarele Crucii. Rugăciunea preotului nu a fost zadarnică. De aceea trebuie să ne rugăm neîncetat pentru cei căzuţi.