Inteligenta emotionala - pareri

[axios]

nimeni nu iti spune "crede si nu cerceta". absolut nimeni. insa problema nu sta in faptul in sine, ca cercetam. problema e ca, in ziua de astazi, sunt atat de multe informatii false incat nu mai avem discernamantul sa le cernem. si abia aici intervin duhovnicii care te sfatuiesc sa nu te risipesti cu tot felul de zvonuri... culmea e ca toti cei care n-au duhovnic se apuca sa-si dea cu parerea despre ei. deci, pentru voi, ca fapt divers, duhovnic nu inseamna o.z.n., asta in caz ca nu stiati... vad ca toti stiti ce spun ei dar niciodata din experienta personala.
silverstar, te grabesti si vrei sa acumulezi cat mai mult, ca de, atat de mult a evoluat lumea si s-a murit pentru stiinta... si la ce-ti ajuta toata mamaliga din capul tau? iti aduce fericirea? iti aduce omul iubit langa tine? te implineste cu ceva toata stiinta asta? cresc copiii tai singuri cumva? ai parte numai de pace si iti creste creierul de la atata stiinta?
inteligenta emotionala se refera la capacitatea de a discerne atunci cand parcurgi ineptiile unora. sa poti sa vezi capcana. si sa nu mergi ca orbu dupa unul care viseaza ceva noaptea si a doua zi spune la toata lumea. sa nu mai zicem ca sunt unii care, sub masca bunavointei, arunca anumit tot felul de porcarii pe piata si ne imbolnavesc copiii... vezi lectii de sinucidere, de sex protejat, de independenta...
si, sincer sa fiu, am gasit sfaturi de viata la sfintii parinti care bat orice psiholog cu capu mare din zilele noastre. si daca acele sfaturi au fost valabile sute de ani, de ce sa fiu eu gica contra si sa incerc altceva? si problema nu e nici acolo, ca incercam. problema e ca incercam tot felul de porcarii...
nu vad cum a evoluat lumea asta cand se moare inca de foame, crimele se inmultesc, oamenii se transforma in primate, indobitocirea in masa e in floare... copiii sunt robotizati si cresc cu televizorul, nu mai au pic de suflet si privirea lor e tampa si pustie. stiu toate teoremele si sunt super dotati, dar, daca le oferi o floare, se uita la tine si incearca sa priceapa rational ce faci tu acolo... si se grabesc sa-si traiasca viata, sa iubeasca rapid si mult, cantitativ, sa se distreze cat incape, si sa experimenteze de toate. si toate astea in numele cunoasterii sau ale nevoii de relaxare. si ne mai intrebam de ce sunt atat de multe familii distruse, de ce increderea a disparut, de ce se sinucid oameni aparent fericiti...
pentru ca au cunoscut prea mult. si totusi nimic. pentru ca au hranit creierul iar sufletul l-au lasat pe ultimul loc. si asta face indepartarea de Dumnezeu.
si totusi, cine sunt beneficiarii asa zisei evoluari (care e involutie toata ziua)?
intrebarea asta si-o pun tot mai putini... si se duc cu capu-n gard de dragul cunoasterii...
e usor sa dai din gura, sa ai papagal si darul contrazicerii... mai greu e sa ii spui sufletului tau fii fericit. mai greu e sa-ti castigi pacea. mai greu e sa poti privi in ochii jumatatea de viata si sa-ti gasesti linistea pierduta in jungla de afara.
si, foarte greu, e sa recunosti ca ai gresit si sa-ti ceri iertare. nu mai facem aceasta. uitam de toate cele ale sufletului. vorba lui octavian paler: "avem timp pentru toate. nu e timp doar pentru putina tandrete. cand sa facem si asta - murim."
iar pentru asta dragii mei, singura lectie de dragoste ramane cea a Mantuitorului. si o gasim in vietile sfintilor si nu in studiile luminatilor din zilele noastre. ei au alte probleme. ei evolueaza in cu totul alte directii decat cele sufletesti. si eu ce sa le zic amatorilor? spor la studiat...
Doamne ajuta!